Modus operandi în Parlamentul României

Dragi prieteni, oameni de bine din acestă țară, dragă presă, „stimați” deputați,

Am fost astăzi (marți – n.r.) la întâlnirea Comisiilor reunite ale Camerei Deputaților (de mediu, silvică și juridică), comisii ce aveau pe ordinea de zi dezbaterea amendamentelor la Codul Silvic cerute de președintele Johannis.

Având în vedere că împrejurările pentru care am mers acolo nu erau unele dintre cele mai fericite, faptul că eram împreună cu doi apostoli, respectiv Claudia Apostol (de-clic.ro) și Ionuț Apostol (Greenpeace România), însemna că auspiciile, cel puțin, erau unele pozitive.

Scopul nostru la această întâlnire a fost să fim mesagerii celor aproape 19.000 de oameni care în ultimele șase zile și-au arătat susținerea pentru cauza pădurilor pe platforma de-clic.ro (aici), cerând în mod explicit deputaților să păstreze limita de 30% impusă prin noul Cod Silvic oricărei companii în procesarea unei specii de arbori din România.

Altfel, totul s-ar fi transformat într-un articol de cod cu dedicație pentru compania Schweighofer, care chiar săptămânile trecute a fost expusă de către investigatorii de la Environmental Investigation Agency (vedeți un filmuleț cât se poate de relevant aici), încurajând și oferind recompense pentru lemnul tăiat ilegal. Cei de la EIA au făcut o treabă extraordinară, rezultatul unei munci sub acoperire pe o perioadă lungă de timp.

Vă spun că am mers cu inima deschisă la această întâlnire.

Prima sprânceană ridicată a fost în momentul în care proaspăt intrați în sala de plen o doamnă deputat ne-a anunțat că în cazul în care nu vor putea respinge amendamentele președintelui Iohannis, se va face în așa fel încât să ni se dea și nouă cuvântul. Replica noastră a fost fără echivoc: noi suntem aici ca să aducem un mesaj al societății civile referitor la subiectul menționat mai sus, indiferent de rezultatul votului. Vrem să luăm cuvântul independent de jocurile politice din plen, pentru că nu vrem să servim niciunei părți implicate în negocieri.

Am reușit până la urmă să fim oficial înscriși pe ordinea de zi a președintelui Comisiei și am așteptat să transmitem mesajul pentru care am am venit.

În marea lor majoritate discuțiile au fost extrem de politice, nu a fost ridicată cu adevărat, de fapt, problema referitoare la situația tragică în care se află în prezent pădurea românească. Erau niște oameni (în teorie reprezentanții noștrii, ai cetățenilor acestei țări), care aveau niște calcule. Atât. Și aceste calcule nu aveau legătură cu pădurea, decât poate într-un sens extrem de comercial. Nu a fost o dezbatere în adevăratul sens al cuvântului, cu argumente, așa cum mă așteptam din moment ce acolo erau comisiile de specialitate. Din modul în care se exprimau, oamenii păreau că au o opinie deja formată despre cum vor vota.

Îmi amintesc momentul de epifanie în care, în șoaptă, o întreb pe Claudia: „Auzi, crezi ca e posibilitatea ca oamenii ăștia să nu ne mai dea cuvântul?”. Nu trec multe minute și stupefiat văd cum persoana care modera discuția supune la vot. Cât ai bate din palme totul se termină, iar oamenii se ridică de pe scaune și încep să iasă din sală.

Ma uit stupefiat la Ionuț și Claudia. Pentru politicieni, ONG-urile contează doar atunci când pot înclina balanța jocurilor lor politice. Evident, intervenția noastră, ar fi avut sens doar înainte de vot. Repet, deși eram înscriși pe ordinea de zi, acest lucru nu s-a respectat.

Ca să fie clar pentru toată lumea, la vot, Comisiile reunite ale Camerei Deputaților au respins cererea de re-examinare a Codului Silvic, recomandând plenului să păstreze proiectul de lege în forma care impune oricărei companii cota de 30% la procesarea unei specii de arbori din România. Mai departe, în următoarele zile, va fi votul în plen unde deputații vor avea ultimul cuvânt. Dacă plenul votează propunerea Comisiilor, înseamnă că obiectivul acestei petiții a fost îndeplinit.

Redau mai jos mesajul pe care l-am scris de dimineață și pe care voiam să îl transmit în fața Comisiilor, mesaj care însoțea și întărea celelalte lucruri scrise de către mine mai sus referitoare la scopul prezenței noastre acolo:

„Imaginați-vă că sunteți într-o pădure, pe munte. Cât puteți cuprinde cu ochii, pe sute de metri diferență de nivel, din vale și până în golul alpin, toți copacii de pe versanți întregi, fără exceptie, sunt tăiați până la ultimul și sute de drumuri forestiere transformă totul într-un peisaj de șantier. Alături este copilul dumneavoastră, pe care îl țineți de mână. Vă întreabă de ce se întâmplă lucrurile astea și vă gândiți să îi dați un răspuns. Care ar fi acela? Luați-vă o clipă de răgaz și gândiți-vă la lucrul ăsta.

Făgăraș, Iezer, Piatra Craiului, Rodnei, Maramureș, Cernei, etc… Imaginea acestei păduri masacrate pe suprafețe inimaginabil de mari este comună tuturor acestor munți. Văd asta în fiecare săptămână în timpul antrenamentelor pe care le fac pe munte. Amploarea defrițărilor este dincolo de orice ne-am putea imagina. Acest lucru transformă subiectul într-o chestiune de siguranță națională. În România, de ani buni, se taie mult mai mult decat capacitatea de regenerare a pădurii.

Acum, trăim un moment important nu doar pentru viitorul pădurii din România, ci și pentru viitorul nostru. Un mediu curat și sănătos este incompatibil cu lipsa pădurii. Asupra intereselor partinice trebuie să planeze o natură sănătoasă astfel încât să ne susțină și nouă sănătatea. Nu mai vorbesc aici de valoarea peisagistică, potențialul economic în zona de turism durabil, etc., care în sine sunt inestimabile.

Mai țineti minte legea dedicație pentru RMGC? Lipsa cotei de 30% din viitorul Cod Silvic echivalează cu o lege cu dedicație pentru compania Schweighofer.

Oamenii au nevoie de un semnal consistent nu doar de declarații, atât în legătură cu codul dar și în legătură cu compania Schweighofer și a altora care au jefuit pădurea în toți acești ani.

Responsabilitatea raportului pe care astăzi dumneavoastră îl veți întocmi este imensă: față de cetățenii acestei țări și față de copilul căruia trebuie să îi oferiți o explicație cu care nu vă va fi rușine, atunci când inevitabil, metaforic vorbind, va trebui să vă priviți în oglindă.

Masacrarea pădurilor s-a facut cu sprijinul unei coaliții transpartinice. Salvarea pădurilor se poate face prin coalizarea celor de bună credință. A acelor oameni care iubesc pădurile pentru foșnetul frunzișului lor, și nu pentru foșnetul banilor care se pot face din exploatarea lor nesustenabilă.

Ce ne trebuie, însă, este o viziune sustenabilă asupra pădurilor României, o viziune în care aberații precum Schweighofer să nu se mai poată produce niciodată.

Un Cod Silvic potrivit este un prim pas esențial.”

Motivul pentru care am scris acest mesaj a fost să ofer un „decupaj” asupra a ceea ce se întâmplă în Parlamentul României astăzi, să vă dezvălui tuturor, pe baza experienței personale, modul în care acești oameni „operează”. Nu există scrupule, nu există respectarea unei promisiuni, nu există voință autentică de a face ceva cu adevărat bine pentru păduri. Oamenii aceștia au votat menținerea acelei cote de 30% pe baza unor calcule politice. Nimic mai mult.

Dar, ca să parafrazez o bună prietenă din presă, pădurea e (mult mai mult) decât cherestea, fauna nu e vânat, iar noi nu suntem puțini. Deloc. Și suntem determinati. Al naibii de determinați.

‪#‎padurearezista

Alex Găvan

P.S.1: Acest mesaj este scris în numele meu personal și nu în calitate de mesager al celor care au semnat petiția, al celor care m-au desemnat să particip la întâlnire sau în calitate de ambasador WWF România.

P.S. 2: Dați mai departe ca să afle toate lumea cum stau lucrurile.

***

Ionuț Apostol, Claudia Apostol și Alex Găvan și listele cu cele 19.000 de semnături ale petiției adresate deputaților/ Foto: Roxana Bucată/green-report.ro