În ultimele săptămâni, zeci de cetăţeni din cartierul Drumul Taberei au protestat în fiecare weekend, cerând primarului Sectorului 6 să redeschidă parcul, închis în urmă cu aproximativ 2 ani pentru reamenajare. Oamenii sunt nemultumiţi şi de felul cum a fost reamenajat spaţiul verde, acuzând autorităţile că l-au betonat şi au tăiat zeci de arbori (despre cum au reacționat cetățenii, aici). România Curată a solicitat și opiniile unor specialiști legat de modul în care au fost folosiți cei aproximativ 15 milioane de euro pentru a schimba fața parcului. Toate opiniile au un numitor comun: comunitatea și specialiștii trebuiau consultați în mod real, încă din faza de proiectare.
Şerban Tigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România: ”Administrațiilor nu le convine informarea și consultarea efectivă a comunității”
“E foarte greu de comentat un proiect pe care nu îl ai în fața ochilor, iar filmarea parcului încă neterminat nu este întru totul relevantă. Despre lucrări e bine să vorbești înainte de a începe și după ce sunt gata, pentru că o stare intermediară poate provoca anumite confuzii. Ceea ce pot comenta cu certitudine se referă la fenomenul realizării unor astfel de proiecte pentru spații publice, la cultura peisagisticii în România și la informarea și consultarea comunității. Faptul că există oameni care se întreabă ce se pregătește acolo și de ce anumite soluții par nepotrivite, denotă o lipsă de comunicare adecvată a proiectului și de dialog civilizat în această fază, pe care administrația le datorează cetățenilor, nu numai formal, afișând pe un site sau panou niște planuri de neînțeles pentru cei mai mulți, ci și efectiv. Administrațiile evită sau depersonalizează informarea pentru că un astfel de proces consumă timp și poate duce la solicitări de modificări în scopul justificării investiției și al obținerii calității, ceea ce nu convine. Proiectele nu sunt pregătite suficient, mai ales din punct de vedere al timpului necesar dialogului cu comunitatea, iar din partea autorității nu există competențe de comunicare suficiente și nici de moderare sau chiar negociere a condițiilor pentru proiectele publice. Asta face ca aproape orice problemă, care ar putea fi explicată sau chiar rezolvată prin dialog, să conducă la protest, ceea ce polarizează relația care ar trebui să fie mult mai complexă, între societate și administrație, transformând-o în alb – negru, fără tonuri și nuanțe. Fie proiectele sunt derulate fără niciun comentariu, fie lumea iese în stradă nemulțumită, poate chiar nejustificat uneori pentru problema de fond, dar total rezonabil relativ la incapacitatea primăriilor sau consiliilor de a practica dialogul public. Cred că nu se iau în calcul nici costurile și timpul necesare proceselor de informare și consultare publică, care ar trebui bugetate corect pentru că și de ele depinde calitatea investițiilor. Mă întreb cum s-a asigurat calitatea proiectului din Drumul Taberei, dacă a avut loc un concurs de peisagistică pentru a alege soluția cea mai bună prin comparație, dacă au fost implicați specialiști competenți în proiect și urmărit transpunerii lui prin șantier? Cetățenii trebuie să învețe că au dreptul să știe și că în România este chiar o anumită redundanță a instituțiilor statului care trebuie să le răspundă la astfel de întrebări. Câți copaci s-au tăiat, câți s-au plantat și dacă s-au respectat condițiile legii, iată o temă pentru Inspecția de Stat în Construcții și pentru Garda de Mediu. Aș mai spune că România pregătește specialiști în domeniul peisagisticii în mai multe centre universitare, pe bani publici, pentru ca apoi tot administrațiile publice să nu recurgă la competențele lor”.
Diana Culescu, peisagist, membru al Asociaţiei Peisagiştilor din România: ”Este bine de știut că în alte țări este exclus să realizezi un proiect de reamenajare a unui parc fără să consulți cu adevărat comunitatea locală”
“Este greșit să discuți valoarea peisagistică a unei amenajări doar prin ceea ce se poate vedea uitându-te peste gardul acesteia. Pe de altă parte, este la fel de greșit ca o amenajare atât de importantă pentru comunitate să aibă un caracter cvasi-secret și să aflăm detalii despre aceasta doar sporadic, prin intermediul părerilor exprimate de către reprezentanți ai administrației publice. Corect ar fi fost ca opiniile noastre să fie exprimate pe baza explicațiilor date de specialiștii care au participat la elaborarea și implementarea soluției de amenajare, însă acestea lipsesc în mod straniu de fiecare dată când discutăm de o nouă amenajare în România. Pentru că se vorbește foarte mult despre “peisagistică modernă” ce se practică în lume la ora actuală – iar Parcul Moghioroș este dat ca exemplu în acest sens de anumite persoane – este bine de știut că în alte țări (pe care le luăm ca etalon în domeniu) este exclus să realizezi un proiect de reamenajare a unui parc fără să consulți cu adevărat comunitatea locală înainte de a lua o hotărâre cu privire la soluția de amenajare. De asemenea, trebuie menționat faptul că intervențiile contemporane sunt menite să aducă un plus de valoare spațiului deja existent. În cazul Parcului Moghioroș este greu să stabilești dacă noua amenajare îndeplinește acest criteriu, deoarece nu există studii (sau dacă există, este iar de mirare faptul că ele nu au fost făcute publice) care să stabilească valoarea inițială a spațiului. Acestea, împreună cu soluția de amenajare, ar putea să ofere răspunsuri la întrebări precum: care este ponderea suprafeței umbrite în cele două ipostaze? care este ponderea suprafeței permeabile în prezent față de situația inițială? care sunt costurile de întreținere în cele două cazuri? care sunt nevoile comunității locale pe care amenajarea inițială nu le satisfăcea și ce elemente au fost introduse în noua amenajare pentru a acoperi aceste lipsuri? Doar în urma unei astfel de analize se poate stabili fără echivoc dacă actuala amenajare a Parcului Moghioroș este mai valoroasă sau mai oportună pentru comunitate, oraș și mediu. Nu în ultimul rând, trebuie precizat și faptul că societatea contemporană a trecut de faza în care parcul reprezenta acel loc unde mergi să contempli elemente naturale, perspectivele sau obiectele de artă. Într-o amenajare modernă este subliniat caracterul versatil al elementelor înglobate și capacitatea acestora de a satisface simultan nevoile mai multor categorii de utilizatori. Parcul ar trebui să fie spațiul care îți permite să te relaxezi de unul singur, unde poți merge să te joci cu copilul, unde poți ieși la picnic cu familia, unde poți să te întâlnești cu prietenii etc., etc., etc. Și pentru toate acestea nu este nevoie de parcuri separate sau de zone separate în cadrul aceluiași parc. O amenajare modernă le poate oferi pe toate acestea în același timp dacă în spatele conceperii soluției a stat cu adevărat o echipă interdisciplinară de specialiști, în care alături de arhitecți, urbaniști și peisagiști se regăsesc și sociologi, antropologi, ecologi, designeri de obiect, horticultori, etc”.
Dan Marin, arhitect: ”Dacă era într-adevăr nevoie de o intervenție, natura ei, pe de o parte, și proiectul, pe de alta, trebuiau să fie rezultatul unei consultări publice și profesionale mai largi”
”Vechiul parc era (poate) uzat moral dar avea o calitate, cea mai importantă într-un asemenea spațiu: o vegetație abundentă, ajunsă la maturitate. Dacă era într-adevăr nevoie de o intervenție, natura ei, pe de o parte, și proiectul, pe de alta, trebuiau să fie rezultatul unei consultări publice și profesionale mai largi, nu aceea a unei proceduri închise. Nu înțeleg de ce, în locul unor intervenții punctuale și discrete, care ar fi trebuit să protejeze în cât mai mare măsură vegetația existentă și corecteze zonele critice, s-a optat pentru o intervenție radicală, care defrișează masiv arborii pentru a face loc unor amenajări și obiecte excesive. Să fie oare aceste gesturi datorate numai culturii de revistă și căutarii obsesive a spectacularului?”.
Parcul Drumul Taberei va fi redeschis pe 1 iunie 2015, cu excepția serelor exotice, acestea urmând să fie finalizate până la sfârșitul anului, au declarat la începutul acestei săptămâni reprezentanții Primăriei Sector 6, cu prilejul unei vizite de lucru la acest obiectiv.
Deși societatea civilă și cetățenii din zonă spun că s-au defrișat mai mulți arbori, iar suprafața de spațiu verde a fost redusă, reprezentanții primăriei susţin că aceasta a crescut. Primăria Sectorului 6 a redeschis acum două săptămâni parcul pentru o zi, după ce în ultimele trei săptămâni cetățenii au protestat în fiecare duminică, cerându-i acest lucru primarului Rareş Mănescu. Reprezentanții Primăriei spun că parcul a fost deschis duminică pentru copiii unor grădinițe din Sectorul 6, nu din cauza protestelor cetățenilor.
Lucrările de reamenajare a Parcului Drumul Taberei au început în 2012, iar parcul a fost închis în mai 2013. Autorităţile au promis că se vor finaliza până la sfârșitul lui 2014. Valoarea proiectului este de circa 15 milioane de euro – 75.188.177,45 lei, din care contribuția bugetului local este de 1.215.809,90 lei, restul fiind finanțarea nerambursabilă din fonduri europene. În prezent, proiectul este realizat în proporție de circa 90%, potrivit informațiilor de pe site-ul primăriei. Reprezentanții instituției au declarat inițial că termenul de finalizare a lucrărilor era noiembrie 2014.
În primul rând, specialiştii au spus cam tot ce era de spus pe tema parcului din Dr. Taberei. E greu să te pronunţi din poze, sau după stadiile intermediare. Intervenţia asupra parcului pare destul de puternică, mă refer aici la schimbarea reliefului şi încastrarea în peisaj a unor elemente care nu au cum să pară naturale.
As vrea sa atrag atentia asupra unui alt aspect. Pot să vă spun că şi în Cluj, la modernizarea Parcului Mare (Central), au existat foarte multe proteste vizavi de tăierea şi toaletarea unor arbori, de presupusele soluţii alese pentru alei, de aspectul din timpul lucrărilor. Vreau să spun că acum, la doi ani după terminarea lucrărilor, Clujul iubeşte parcul ăla! În fiecare seară frumoasă e cel mai căutat loc din oraş. Locuiesc aici de 35 de ani şi niciodată n-a fost mai viu! Prin tăierea şi toaletarea unor copaci s-a luminat ceea ce fusese un loc întunecos şi neprimitor. Prin decopertarea vegetaţiei existente (smocuri de iarbă, tufe şi buruieni) s-a făcut loc pentru un gazon pe care se stă la poveşti şi la picnic. Aleile sunt frumos luminate seara. E mult mai frumos, mai folosit si mai agreat decât “Parcul Mare” cel vechi.
Din păcate, clujenii neavizaţi vor parcuri în loc de pieţe şi păduri în loc de parcuri. De aici şi reflexul de a protesta când dispare o bucată din vegetaţie. Aşa că nu mi se pare un argument faptul că “nişte locuitori au protestat”. Aş prefera să îi ascult pe arhitecţi, urbanişti, peisagişti.
@ Iancu: istoria parcului central din Cluj nu a fost schimbată de toaletarea aceia total neinspirată, ci de evenimentele care se organizează în ultimii ani aici; totul a început cu Jazz in the Park, când a fost pentru prima dată când oamenii au intrat și au ocupat iarba (Emil Boc nu a vrut să aprobe inițial festivalul în parc tocmai de frică să nu se intre pe iarbă!) ; din fericire cu toaletarea nu s-a distrus chiar atât încât să facă parcul neutilizabil;
P.S.: ca și clujean mă bucur de faptul că în ultimii ani s-a schimbat atitudinea oamenilor față de parc – mă bucur că, în sfârșit, au început SĂ CALCE IARBA, că de-aia e parc; dar mai are încă multe lipsuri parcul central, de la servicii la panotaj, utilizarea lacului, toaletele de la capete, mai multe evenimente
P.S.2: am văzut intervenții desființate de specialiști în alte orașe europene, e celebru mobilierul urban (niște plastice sub formă de vaporașe) din Museum Qartier din Viena, cu care s-a șters pe jos la început, dar care au revitalizat incredibil piața (dar astea sunt excepții) ; există obiceiul de a argumenta că ”uite că în cazul X ori în cazul Y specialiștii s-au înșelat” – ideea e că la fiecare caz în care specialiștii s-au înșelat există zeci și sute de alte cazuri în care nu s-au înșelat și, pentru că nu s-a ținut cont de opinia lor, a ieșit un dezastru
http://www.stiridecluj.ro/politic/se-monteaza-gazon-in-jurul-lacului-chios-parcul-central-este-de-poveste-video-si-foto
@ Mihai Gotiu
Mihai tin sa te contrazic putin. Inca din faza de proiect ne-am dorit ca oamenii sa intre pe iarba, asa cum se intampla si in alte parcuri din Europa. Iata un extras dintr-un articol aparut inainte de inaugurarea parcului si inainte ca ideea de Jazz in the Park sa apara:
“De asemenea, a fost insamantat intreg parcul cu iarba, urmand ca in scurt timp sa se faca o suprainsamantare. “Am plantat si 100 de arbori, intre care si cativa platani. Vrem ca oamenii sa poata intra in parc si sa se poata aseza pe jos. Este dorinta noastra ca acest parc sa arate ca unul european”, a mai afirmat Ovidiu Campean.”
Iar ideea ca Emil Boc nu a vrut să aprobe inițial festivalul în parc tocmai de frică să nu se intre pe iarbă este inexacta si incorecta. Am participat la discutii si stiu f bine cum s-a pus problema. Singura cerinta a administratiei erau asigurarile ca festivalul va fi prietenos cu parcul. Nu vroiam sa vedem doze de bere aruncate pe jos, banci rupte sau cosuri de gunoi rasturnate. Sigur, dupa discutiile cu organizatorii, am aratat deschidere si s-a aprobat desfasurarea festivalului. Aceste discutii sunt necesare si normale inainte de a aproba orice eveniment. Sigur ca e cool sa criticam, dar din cand in cand trebuie dat putin credit si administratiei.
In ceea ce priveste toaletarea, aceasta a fost facuta in urma unui studiu, de catre specialisti! Toti arborii au fost analizati si numerotati. Interventiile au fost mai mult decat necesare! Acestea au permis regenerarea parcului. Deci, nu as spune ca a fost nefericita, ci din contra! Iar istoria ne-a aratat ca am avut dreptate. In lipsa toaletarii arborilor, puteam repeta cazul parcului din spatele teatrului, unde in urma unei furtuni vreo 10-20 de arbori au cazut.
In ceea ce priveste lipsurile, sigur ca nu e totul perfect si incercam sa abordam toate problemele.
@ Ovidiu Cimpean: că s-a dorit ca oamenii să intre pe iarbă e foarte bine, ăsta e rostul ierbii într-un parc și în spațiile verzi din orașe, dar nu amenajarea în sine a dus la ocuparea spațiului verde, ci evenimentele (mă rog, din fericire amenajarea a permis ocuparea, că există și amenajări de parcuri și, în special, aproape toate spațiile verzi de pe lângă blocuri, unde se pun garduri vii care nu te lasă să intri pe iarbă – și apoi oamenii se miră că nu au spații comunitare și locuri de întâlnire…) ;
”Prietenia” cu iarba verde vine cu timpul, nu e un impediment – parcurile și spațiile verzi din Viena au fost ocupate pe la începutul anilor 2000; câțiva ani, în urma oamenilor rămânea mizerie cam ca după un picnic românesc la iarbă verde, dar primăria le curăța în fiecare dimineață la prima oră; după câțiva ani s-au obișnuit și oamenii să nu mai lase mizerii pe iarbă;
despre faptul că Parcul Central e îmbătrânit am scris de mai bine de 10 ani, când se prăbușeau copaci, dar nu erau toți copacii îmbătrâniți – spre deosebire însă de Piața Unirii și pietonalele din centru, pentru Parcul Central nu a existat o dezbatere publică reală în momentul în care s-a trecut la treabă și asta e o problemă (mă rog, e o problemă și că proiectul dezbătut, în mai multe etape, pentru Piața Unirii și, în cele din urmă, aprobat de Consiliul local, nu e nici acum terminat)
Acum opiniile noastre se apropie. Sunt de acord cu faptul ca o dezbatere reala este necesara inainte de demararea oricarui proiect important pentru oras/comunitate. Si administratia evolueaza de la an la an :). De exemplu, asta incercam sa facem si cu Somesul. In ceea ce priveste Piata Unirii, speram ca in acest an sa realizam inca o etapa din planul de modernizare a pietei si anume pietonalizarea laturii de vest.
@ Ovidiu Cimpean: succes la pietonalizarea laturii de vest, dar noi vom lupta și pt. est :) , că așa e proiectul, și ca parcarea din spatele bisericii să devină ceea ce s-a discutat (și aprobat) – stația centrală de transport in comun a orașului;
cât despre Someș aștept lansarea dezbaterii reale și o mai mare grijă la execuție, că promenada și plajele din Grigorescu au fost niște idei f. bune, dar execuția le-a făcut praf
@Iancu
De acord. În România, sfirsitul unei gestatii a culturii urbane intirziate sau mai bine zis oprite în timp, ar fi, în cazul parcurilor, realizarea gazonului adevărat (nu smocuri) accesul liber pe el și desființarea, cu sens practic dar și simbolic, a gardurilor. Ar mai fi de sperat că atunci cînd un spațiu urbanistic e îmbrățișat de public (ceeace e după părerea mea idealul urbanismului) acest spațiu să fie și estetic.
A se vedea oroarea de gard din jurul Casei Poporului, care, după mine, simbolizează ocuparea domeniului public aparinind… publicului și, prin asta, ținerea acestuia la distanță și respect. Mai e mult, mă tem.
cand spui parc , spui verdeata , copaci , umbra ,liniste si curatenie!NU betoane , fier, constructii si alte asemenea” beneficii ”
Cu copiii mici sau mari vrei sa te plimbi in parc la umbra copacilor care iti confera confort , aer curat si placerea ochiului este sa vada arbori infloriti sau infrunziti si nu constructii cretine…
Asta daca nu te intereseaza sa-ti umplii portofelul sa sa te doara-n cot de toata lumea..dar poate ca o fi loc la puscarie si pentru cei care au distrus voit aceasta oaza verde , care trebuia reamenajata fara distrugerea arboretului !!!
Total de acord!
Nu stiu cum e in Cluj cu acel parc. Dar stiu cum e in Drumul Taberei.
Problema cea mai mare aici este, dupa parerea mea, de oportunitatea acestei investitii de 15 mil eur.
Parcul ar fi aratat foarte bine daca era intretinut, refacute aleile vechi, reparate bancile si cosurile de gunoi si mai ales, reparate corpurile de iluminat. Acum treci seara pe langa parc si zici “vai ce luminos este”. Normal, ai stalpi de lumina la fiecare 10 m! Inainte nu erau reparati/schimbati cei vechi pentru ca.. se astepta aprobarea minunatului proiect (parafrazez dintr-un mail primit de la primarie ca raspuns la o plangere a mea).
Apoi mai e si problema pazei in parc. Inainte au fost puse banci. Niste huligani le-au rupt. Daca politia locala (si nu firma privata Drumetul Guard – firma lui Poteras) ar fi patrulat si si-ar fi facut treaba, nu ar mai fi existat nici problema asta.
Apoi.. investitia: gazon – trebuie intretinut. Era ok si iarba, dupa parerea mea. Si sa ai voie sa stai pe iarba!
Serele – o sa coste imens in fiecare an intretinerea lor. Chiar era nevoie de ele? Nu se puteau reface serele din gradina botanica? Parca tot de sectorul 6 tine.
Dar.. e ok.. totul e facut din “bani europeni, nu din bani publici” (iar, citat dintr-un raspuns al primariei la o plangere). Parca banii de la UE sunt bani cazuti din cer.
In Drumul Taberei exista un nucleu de voluntari civici foarte puternic, cel mai puternic din Bucuresti,compus din trei grupuri foarte active, GIC Callatis Drumul Taberei, Grupul Favorit si Initiativa Prelungirea Ghencea. Inca din 2010 acesti voluntari sunt cunoscuti de consilierii primariei Sector 6, totdeauna au fost interpelari si initiaive ale cetatenilor transmise prin aceste grupuri primariei. Lipsa dorintei de dialog a determinat comunitatea din Drumul Taberei sa nu aiba incredere in proiectele primariei.
Din informatia initiala se stie ca proiectul =23 mil. Euro, deci 23-15(cat se afirma acum ca ar fi costul final al lucrarilor din parc)= 7 mil.Euro, unde s-au dus?
Daca s-a facut o economie, ar trebui investiti in micile zone verzi dintre blocuri sau in parculetul Istru, care a fost reabilitat tot datorita GIC Callatis Drumul Taberei, in 2012 si care nu a mai fost ingrijit, incat acum dupa 3 ani, arata deplorabil. Paznicul parcului nu are grija ca pe miniterenurile de fotbal si baschet sa nu intre decat copii pana in 18 ani, gazonul artificial s-a desprins, plasele imprejmuitoare ale lor s-au rupt incat poate trece si un om mare prin gauri.
E frumos sa faci un lucru nou, dar mai greu este sa-l ingrijesti. Ori , aceasta grija intra in sarcina primariei si a ADP-ului !
Daca in trei ani parculetul Istru s-a deteriorat astfel, ce se va intampla cu un parc mai mare, ca Moghioros ?
Ingrijorarea oamenilor este justificata, mai ales ca sunt bani si din taxele locale, nu numai din fonduri nerambursabile. Si , chiar daca ar fi toti banii nerambursabili, oamenii ar dori sa stie cum se folosesc ! In definitiv, pentru ei se fac investitiile, nu pentru a ajunge doar un raport pe o hartie si nu a fi folositi cu simt gospodaresc ( nici nu cred ca ar fi folosita vreo suma in scopuri private) !
Locuitorii sector 6, nu au fost consultati,ca atare dupa deschidere ce trebuia sa aiba loc la termenul de executie- se impune un audit financiar-sa vedem si sa ne minunam de corectitudine pesedista.ok.
Nu ca sunt psd-ist. Dar in sectorul 6 a fost Poteras, pnl, trecut la pdl.. iar acum.. iar pnl, prin contopirea celor 2 partide. Acum este primar Manescu – pnl. Deci.. nu e vorba de partide aici.
Manescu e in PSD.
Manescu e in PNL: http://www.rares-manescu.ro/about/
Nu de modernizarea Parcului Moghiorosi duc lipsa locuitorii Sectorului 6,ci de obiective industriale,mestesugaresti,cooperatiste,in general obiective de productie care sa asigure locuri de munca si bunuri de consum pentru piata interna si pentru export.Economia Romaniei nu duce lipsa de terenuri de sport,bazine de inot,piste de stiu ce,obiective care permit risipirea si furtul nerusinat al banului public.In loc de tara exportatoare de produse industrializate,am devenit o tara importatoare,pana si de produse alimentare,bantuita de hotii la nivel inalt si sufocata de somaj.Toata clasa politica este facuta de aceeasi mama numita CORUPTIA.
Roland a spus totul. De ce ne chinuim sa stalcim natura? Un parc inseamna verde-padure, nu gri-metal si cenusiu-beton. Si pe bani multi. Un alt izvor de spalare de bani.
Este evident ca DNA-ul trebuie sa intervina. In plus, e dreptul nostru sa stim cum au fost cheltuite cele 15 milioane de euro, ale cui sunt firmele care s-au ocupat de “lucrari”, de fapt de distrugerea unui parc ce reprezenta o oaza de verdeata pentru mii si mii de bucuresteni.
http://www.pna.ro/sesizare.xhtml