Într‑un an electoral tensionat şi într‑o Românie care priveşte din ce în ce mai atent eticheta alimentelor, un nou sondaj CURS, realizat între 3 şi 10 aprilie 2025 pe un eşantion reprezentativ de 1.067 persoane, schimbă agenda publică: aproape nouă din zece alegători declară că resping alimentele obţinute cu pesticide interzise în Uniunea Europeană şi nu mai vor ca fermierii români să folosească astfel de substanţe. Cifra de 89% nu lasă loc de ambiguitate şi, pentru prima dată, spiritul critic al consumatorului urban este depăşit de vocea locuitorilor de la sate, cei aflaţi în linia întâi a contactului cu câmpurile tratate.
„Cei care trăiesc lângă terenuri agricole simt pericolele reale ale expunerii la substanţe toxice” — rezumă autorii studiului după ce au constatat o opoziţie şi mai fermă în mediul rural.
La 18 martie 2025, Curtea de Apel Cluj a suspendat, prin sentinţa civilă 131/2025, autorizaţiile acordate de Ministerul Agriculturii pentru utilizarea neonicotinoidelor — insecticide interzise în UE încă din 2018. Decizia, executorie de drept, invocă Regulamentele (UE) 2018/783, 784 şi 785, precum şi o hotărâre a Curţii de Justiţie a UE din ianuarie 2023, care interzice derogările naţionale. Ministerul a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pe 29 aprilie 2025 judecătorii vor analiza, în regim de urgenţă, o cerere neobişnuită: suspendarea efectelor sentinţei pentru a permite însămânţarea a trei milioane de hectare cu seminţe de porumb şi floarea‑soarelui tratate cu neonicotinoide.
Dacă ÎCCJ va accepta solicitarea, România ar redeveni singurul stat membru care tolerează formal aceste insecticide deosebit de toxice, riscând nu doar proceduri de infringement, ci şi o sancţiune electorală: electoratul a arătat clar că sănătatea nu poate fi moneda de schimb a campaniei.
Tema pesticidelor nu mai este un simplu dosar tehnic. Ea pune la încercare tăria politicienilor de a respecta statul de drept şi de a asculta majoritatea cetăţenilor. Campania prezidenţială deja a intrat pe acest teren minat: candidaţii sunt întrebaţi tot mai des dacă şi când vor opri derogările. Mai mult, Bruxelles‑ul urmăreşte dosarul, conştient că decizia de la Cluj ar putea deveni precedent regional.
„Nu există alternative” – un mit care crapă
Marile ferme industriale susţin că nu au avut timp să se adapteze după 12 ani de derogări succesive. Totuşi, pe piaţă au apărut tratamente biologice pe bază de Bacillus thuringiensis, capcane cu feromoni, rotaţii de culturi şi soiuri tolerate în cadrul managementului integrat al dăunătorilor (IPM). Unele cooperative din sudul şi vestul ţării, sprijinite de ONG‑uri şi fonduri europene, raportează deja costuri comparabile cu cele din epoca neonicotinoidelor, dar fără pierderile de albine şi fără reziduuri în sol.
Ramona Duminicioiu, preşedinta Eco Ruralis, aminteşte că „milioane de ţărani nu au fost niciodată consultaţi”, în vreme ce vicepreşedintele ROMAPIS, Constantin Dobrescu, acuză MADR că rămâne „ultima instituţie din UE care mai emite derogări pentru cele mai toxice insecticide”.
Deşi timpul este scurt, presiunea publică funcţionează. Consumatorii pot întreba direct candidaţii locali despre poziţia lor, pot alege produse certificate ecologic sau de tranziţie, pot semna petiţiile Eco Ruralis şi ROMAPIS şi, nu în ultimul rând, pot sprijini micii fermieri care şi‑au asumat deja agricultura responsabilă.
Fie că decizia Înaltei Curţi va confirma sau va amâna suspendarea neonicotinoidelor, una este sigur: 89% dintre români au decis că pesticidele interzise nu îşi mai au locul pe masa lor. Politicienii care vor ignora acest semnal riscă să descopere, la urne, că sănătatea publică a devenit linia roşie a electoratului.
