Uniunea Scuturaţi România

România de astăzi e bolnavă, sistemul ei politic şi administrativ e monstruos. Iată, în opinia mea, punctul de plecare al oricărei discuţii despre alegerile din toamnă. Ar fi o mare, de neiertat greşeală, cred eu, să ne comportăm ca şi când am fi într-o ţară sau în timpuri normale.

Acestea fiind zise, vreau să discut despre USR. Spre supărarea acelora, probabil mulţi, dintre cititori care nu vor să audă/ vadă nuanţe, ci să-mi pună (şi să le pună lor, USR-iştilor) o etichetă clară, răspunsul meu personal la întrebarea simplă “îi votezi?” e, din păcate, în continuare, dual.

El sună aşa: cu siguranţă, dacă voi vota o formaţiune politică în decembrie, aceasta va fi USR; nu există nimeni altcineva, formaţiune sau independent, pe care să simt că aş putea pune ştampila. Din păcate însă, există şi semnale/ decizii/ atitudini ale acestui nou partid care mă obligă să precizez: e posibil şi ca totuşi, în cele din urmă, pur şi simplu să îmi anulez votul.

Tot pentru cei care nu vor avea răbdare să citească argumentele şi opiniile de mai jos, spun de pe-acum şi ce voi face, fără ezitare, “pentru” USR – sau, mai precis (fiindcă în materie de cetăţenism şi opţiune politică sunt un egoist) pentru mine în relaţie cu existenţa USR:

– voi participa la adunarea de semnături în favoarea existenţei unei liste USR la parlamentarele din decembrie. Aici, mă alătur opiniei lui Mircea Kivu, care scria de curând că avem dreptul şi ar trebui să semnăm nu doar pentru oamenii şi partidele pe care i-am/ le-am vota efectiv, ci în măsura în care considerăm că, prin candidatura lor, ei/ ele aduc un plus de valoare ofertei generale, sau măcar o fac mai diversă/ interesantă

– în ziua votului, voi participa ca observator independent într-una din secţiile de votare. Dacă am foarte multă încredere în capacitatea vechilor partide de a se supraveghea unele pe celelalte, cred că furtul la adresa candidaţilor anti-sistem va putea fi împiedicat doar printr-o prezenţă cetăţenească masivă la monitorizarea votului – mai ales în locurile/ zonele cunoscute din experienţa anterioară ca fiind problematice.

Aşa, iar acum despre USR:

Partidul bunelor practici, sau despre extazul şi agonia tehnocratismului

Cu o floare, vorba aia, nu se face primăvară, dar un boboc de orice soi ne poate scăpa de viziunea terifiantă a iernii eterne. În situaţia actuală, ăsta nu e puţin lucru. Consecventă poziţiei (a)doctrinale a USB de acum câteva luni, de la locale, noua formaţiune la nivel naţional îşi declară non-aderenţa la distincţiile de tipul dreapta vs. stânga, conservatorism vs. progresism etc. – amânând discutarea acestor aspecte, dacă nu pentru totdeauna, pentru “după” eventuala intrare în Parlament.

Avem, aici, un realism politic extrem, aproape oportunist, care îmi dă fiori. Pe de o parte, acesta e principalul motiv pentru care există în continuare riscul serios să nu votez USR. Sătui de ineficienţa cvasi-totală a participării lor de până acum – la nivel “oengistic” sau pur şi simplu cetăţenesc – la viaţa publică (ceva de genul: ştim care ne sunt valorile, le manifestăm dar nu obţinem nici o schimbare reală), oamenii aceştia par să fi sărit în extrema cealaltă: haideţi să punem mâna pe microfon/ manete, iar ce facem cu ele discutăm pe urmă.

Pe de altă parte, însă, USR-iştii par să-şi fi dat seama de două caracteristici locale, dar prin aceasta nu mai puţin reale/ constrângătoare ale politicii româneşti:

1) ‘marile’ partide nu acţionează ideologic, politicile lor efective nu sunt identificabile ca aparţinând dreptei sau stângii – ele doar agită câteodată aceste stindarde pentru a se diferenţia faţă de oponenţii tradiţionali;

2) chiar odată pătrunşi în Parlament, USR-iştii înşişi nu vor deţine nici pe departe procentul de poziţii necesar pentru a face/ decide realmente politicile ţării. Cu 5%, cât e necesar pentru a trece pragul electoral, sau 10%, cât visează ei să obţină, reprezentanţii noului partid vor putea cel mult (dacă refuză, cum sper, rolul de formaţiune-balama jucat în legislaturile anterioare de un PPDD sau un UNPR) să facă un whistleblowing eficient în raport cu ce se întâmplă negativ la nivelul legislativului românesc.

E acesta puţin lucru? “Se” merită, vorba ardeleanului, să trimiţi nişte oameni în Parlament doar pentru a-i auzi apoi comunicând/ acuzând tot ce se face prost sau chiar ilegal acolo? Uitaţi-vă la ce se întâmplă, în ultimele săptămâni, la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti: avem acolo o alianţă cvasi-penală PSD-ALDE-etc. care deocamdată, deţinând majoritatea, nu doar că dictează politicile, ci şi vâră constant pumnul în gura opoziţiei, în primul rând a reprezentanţilor USR. Deocamdată, disputele par sterile şi victoria pare să-i aparţină Gabrielei Firea şi acoliţilor ei; dar sunt convins că încăpăţânarea lui Nicuşor Dan & comp. va săpa, nu peste mult timp, fisuri în acest monolit – mai ales câtă vreme oamenii din noul partid ştiu să lucreze foarte bine cu legea şi procedurile în mână.

USR va fi, cred eu, în cel mai bun caz o formaţiune-de-sacrificiu, un fel de spin (eventual mare, dureros) înfipt în coasta vechilor politicieni şi, mai ales, a vechilor politici. Mă tem că, având de-a face cu un simplu berbece de spart zidul, ne cam fandosim – eu şi prietenii mei – discutând, ideologic, cum trebuie să fie ornamentat vârful, sau ce culoare trebuie să aibă.

Înseamnă ceea ce am scris mai sus, inerent, că nu văd un viitor de lungă durată pentru această formaţiune? Cu siguranţă, da. Clarificările ideologice şi doctrinale vor trebui făcute la un moment dat, şi ele vor produce, în mod normal, secesiune. De altfel, dinspre societatea civilă încep deja să apară reacţii la ambiguitatea USR. Platforma Demos ar fi întârziat, probabil, alte luni sau alţi ani dacă n-ar fi fost provocarea lansată, cu certitudine mai la dreapta spectrului ideologic, de către Dan, Armand & ceilalţi.

Sfârşitul răbdării şi periculozitatea gafelor

USR e o gură de aer. Că s-ar putea să rămână doar atât, o gură – iată o preocupare superfluă pentru un aproape-înecat ca mine. Din România au dispărut, de o bucată de vreme, orice brumă de respectabilitate, orice consideraţie pentru procedurile corecte, măcar, dacă nu pentru morala/ fair-play-ul competiţiei politice şi de idei.

Ave(a)m nevoie de cineva care să ne amintească acum cum ar fi normal să stea lucrurile.

Din păcate, chiar dacă exasperările USR-iştilor sunt în mare parte şi ale noastre, în cazul liderilor noului partid ele se manifestă uneori excesiv. Clotilde Armand a ajuns să afirme, la un moment dat, că oricine se înscrie azi în PSD sau PNL este “clar” corupt (vezi aici). Ei bine, cu greu aş putea sublinia îndeajuns gravitatea, inacceptabilitatea unei asemenea poziţionări. Chiar dacă ajungi câteodată (din cauza oboselii şi a nervilor, mai degrabă decât din simplă îngustime de minte) să crezi că eşti singura opţiune viabilă a cetăţeanului cinstit, n-ai voie, în ruptul capului, să spui asta public. Trebuie să mă laşi să-mi dau singur seama; o adeziune care nu se întemeiază pe libertatea/ decizia/ responsabilitatea celui care ţi-a oferit-o nu poate constitui o bază pentru construcţia politică. Mai mult decât atât, un politician bun datorează respect tuturor alegătorilor – chiar şi celor care nu-i împărtăşesc ideile.

Mai departe, un reprezentant USR din CGMB a votat cu cartela lui Nicuşor Dan (detalii aici). Posibil sau chiar probabil, un gest care în organismul respectiv, din partea membrilor altor partide, e cvasi-firesc; dar cum noua formaţiune e, pe drept cuvânt, sub ochii tuturor, gestul a fost rapid mediatizat, iar demisia imediată a celui care greşise n-a reuşit să compenseze deficitul (în cazul de faţă, pe deplin meritat) de imagine.

Cu altă ocazie, un alt membru USR a propus, pentru Bucureşti, un proiect de organizare a transportului public de un rasism/ segregaţionism social pur şi simplu înmărmuritor. Incredibil este că, în condiţiile “non-ideologismului” declarativ al acestei formaţiuni, întreaga idee trebuie să-i fi părut iniţiatorului nevinovat-de-neutră şi fezabilă. Să refuzi situarea la stânga sau la dreapta, rămânând capabil să recunoşti influenţa în gândire a uneia sau a celeilalte e, deja, greu acceptabil (cel puţin de către mine, membru al unei generaţii prea bătrâne). Dar să propui proiecte de acest gen fără a fi conştient de caracterul/ amprenta lor net ideologică (în cazul de faţă, dreaptă conservatoare cu aplecări extremiste)… asta este de-a dreptul periculos (despre propunere aici).

Tehnocraţia în sine prezintă, în opinia mea, pericole mai mari decât avantajele pe care le asigură – ea rămânând, cred eu, acceptabilă cel mult ca soluţie de criză, pentru epoci anormale. Şi chiar o dată acceptată, tehnocraţia cu şanse să fie “bună”, să opereze, adică, pozitiv în societate trebuie să fie post-, şi nu pre-ideologică. Nimic valid politic nu se poate naşte din ignoranţa politică.

Grad de încredere… rezervat

“Când mă evaluez, mă deprim; când mă compar, îmi revin.” Gândind în termenii stricţi ai actualei oferte politice, USR stă bine; mai precis, nu  doar că e una din alternativele viabile, ci chiar singura (vai, m-am îmbolnăvit de sindromul Clotilde Armand! dar eu o spun doar în nume personal, şi poate pentru “prietenii” mei) forţă politică pe care o găsesc frecventabilă, la limită chiar “votabilă”.

Şi, aşa cum spuneam (pe) la început, simpla prezenţă a USR pe scena politică e semnul unui dezgheţ care ar fi fost bine să se petreacă mai devreme.

USR are parte de atenţia şi interesul meu. Mai departe, mingea e în terenul oamenilor care alcătuiesc, de fapt, partidul – iar aici voi adăuga o impresie personal-locală: dacă peste tot în ţară formaţiunea are oameni de nivelul sau măcar comparabil cu cei de la Cluj, sunt optimist în privinţa a ceea ce urmează ea să întreprindă în România.

Un sprijin rezonabil

Închei re-menţionând, probabil enervant pentru mulţi, ceea ce spuneam mai sus: oricum ar fi, mă voi implica în asigurarea atât a dreptului-de-prezenţă a listei USR printre cele de la alegerile care se apropie, cât şi (mai cu seamă), a corectitudinii în desfăşurarea propriu-zisă a scrutinului.

Mai ales în ce priveşte ultimul deziderat, vă invit pe toţi (stângişti sau dreptişti, votanţi, ezitanţi sau boicotanţi) să ajutaţi, când va veni vremea, prin prezenţa ca observatori independenţi.


Recomandări

20 thoughts on “Uniunea Scuturaţi România

  1. Murphy

    nu inteleg ce nu era in regula cu proiectul autobuzelor fara tigani, boschetari si derbedei de cartier, totusi!

    Reply
  2. mihai

    “Nu corporatia face legislatia”
    USR a uitat total ce am strigat doi ani la proteste! Eu Ciolos nu votez nici in ruptul capului si din aceasta cauza USR nu mai are nici o marja de crestere! Cu mare parere de rau fac aceste afirmatii. Nu votez si ca mine multi, mai ales diaspora care sufera o dezamagire uriasa in ultimii doi ani.

    Reply
      • mihai

        Daca nu am ce sa votez atunci nu votez. Nu particip voluntar la plonjonul din lac in put!

        Reply
      • Alex

        @Radu, ai vreo explicatie referitoare la faptul ca dupa ce a colectat circa 150.000 de voturi in Bucuresti la alegerile locale, USR nu e capabila sa adune inca macar 50.000 din toata tara pentru a totaliza 200.000 de semnaturi de adeziune necesare pentru a se inregistra ca partid ? Unde sunt frumosii si desteptii din (macar) marile orase ? E usor sa joci rolul demolatorului, infinit mai greu e sa construiesti,eventual avand opozitia altor salvatori ai Romaniei, si de ce nu, mai radicali.

        Reply
        • geo

          USR a avut mult mai multe voturi.
          In București in sectorul 1 membrii pnl, psd, unpr si udmr din sectiile de votare in care nu erau reprezentanti usb au anulat cu buna stiinta voturile date USR. In anul 2016!!!
          Ce a pazit guvernul si presedintele? Parchetul, urmare a plângerii trebuia sa ancheteze toți membrii din acele secții. De ce a tăcut (ori nu a văzut) sri intr-o astfel de problemă gravă?! !
          Ce mizerie!! Acum veniti și faceti pe desteptii. Cine se hrănește cu lături, lături afișează…
          In 1939 când Hitler a făcut pactul cu Stalin au fost zeci de mii de comuniști europeni care au părăsit mișcările comuniste. Păstrând proporțiile, pițifelnicii noștrii dau lecții de ideologii politice în anno 2016 când voturile sunt falsificate în numele unor partide conduse de infractori penali!

          Reply
    • Dan D.

      Parca si vad interesul enorm al diasporei pentru alegerile parlamentare – Circumscriptia 43, 4 deputati si 2 senatori. Sa fim un pic sobri totusi.

      Reply
  3. Vlad

    Fie ca o sa fie un vot pro USR sau un vot anti PSD, tot trebuie sa votam… mai ales daca vedem sondajele aparute duminica. Ce o sa se intample cu tara asta daca PSD o sa aiba majoritate singur? poate chiar si fara ALDE??

    Reply
  4. Moisi Petruta

    Multumesc pentru buna si realista analiza facuta mai sus. Chiar daca USR va fi doar un ‘spin’ in coasta politicienilor nostri, in patru ani se poate roda si constitui o buna alternativa la urmatoarele alegeri. Avem cu totii nevoie de o ‘gura de aer’ si, cu sprijinul nostru se vor evita derapajele.
    Eu sunt ‘ONG-ist de profesie, nu am fost membru al niciunui (?) partid, dar este nevoie de spargerea mafiilor psd-pnl-alde-punr-iste toate daca mai exista o sansa penru tara. Poate sunt membri ai acestor partide de buna credinta, dar sunt putini si nu au forta. In ceea ce priveste propunerea cu dl Ciolos, am reserve, sd-au facut greseli si cand era doar Comisar European la agricultura. I se ‘datoreaza’ multe gandidndu-ne la agricultura noastra.

    Reply
  5. Lucian

    Mihaita esti un mic pesedel imbarligator, dar si-a ales gresit electoratul in cazul de fata….

    Reply
  6. flesh

    Nici eu nu cred că asocierea cu Cioloș e de bun augur. Eu îl percep pe Cioloș ca lucrând mai puțin pentru oameni și mai mult pentru corporații. E adevărat că poate n-a avut nici el mâna liberă să facă ce vrea, îl țin partidele din scurt. Cât de cât a făcut lucruri bune, dar se putea și mai mult. E și aparatul ăsta din ministere greu de urnit, acolo sunt numai oameni din partide și pilele lor. Și partidele știm cine sunt: #aceeasimizerie. Cu excepția USR, bineînțeles, și a altor partide noi, sper. Din nefericire, multe din partidele noi, apărute după ce s-a schimbat legea cu numărul de membri fondatori, sunt doar sateliți ai partidelor vechi, înființate ca să atragă din voturile nemulțumiților. Eu nu cad în capcana asta.
    Legat de USR, atunci când multe din voturile primite de Clotilde Armand pentru a deveni Primar al sectorului 1 din București au fost furate (anulate), inițial a fost cerută renumărarea lor. Renumărarea a fost refuzată, iar Clotilde Armand a spus că nu va ataca în instanță această decizie, va rămâne pe locul al doilea la alegeri pentru a putea ataca la Curtea Constituțională legea privind desfășurarea alegerilor într-un singur tur. Ce s-a întâmplat cu acest demers? Alegerile în două tururi sunt evident mai democratice decât cele într-un singur tur. A atacat Clotilde Armand această lege la Curtea Constituțională?

    Reply
  7. Mira

    Orice analiza este necesara. Clotilde trebuie instruita in politica. Trebuie votat neaparat. TOT PSD? Ei bine, treziti-va oameni buni! Cat priveste pe Dragnea, toate proiectele la care a lucrat au cazut in balta. Cu exceptia marii sale stiinte de a organiza alegeri in favoarea celor pe care ii serveste si evident, a sa.

    Reply
  8. Oleg Juncu

    Tocmai fiindcă partidele consacrate n-au culoare politică decât declarativ, este nevoie de măcar un partid care să-și asume o culoare de care să se țină efectiv. Are dreptate Dumitru Cornel Vilcu, nu se poate să câștigi alegerile și apoi să vedem ce vom face în intersecție, pe unde o luăm. În primul rând platforma electorală trebuie să fie orientată pe dreapta sau pe stânga, nu poți fi și în car și în teleguță! Nu este destul să lupți împotriva corupției fără să spui clar ce faci cu bănuții salvați. Altfel va fi un fel de UDMR, ghiveci dela extrema stângă la a dreaptă, un fel de etnie dar de alt tip: anti orice. Nu ține, cel puțin la mine și la cei de o seamă cu mine.
    Și apoi, cine sunt cei care vor prelua treburile, au competența necesară sau vor fi distribuiți ca și până acuma după principiul „sunt ai noștri, băieți buni!” Măcar să se exprime clar: merg pe plutocrație în continuare sau trec la meritocrație. Dar atunci să afișeze această meritocrație, să dovedească că este de partea lor, că este gata să preia cârma.
    Oricum, poate este ceva nou într-adevăr, dar până acum nu m-au convins pe deplin. Sincer vă spun, am obosit tot sperând că de data asta am pus ștampila unde trebuie. Am nevoie de niște certitudini pe care încă nu le-am primit de la USR. Nu ajunge să fie „un spin în coasta” (cum zice Moise Petruța) plutocraților penali. Am nevoie de o adevărată alternativă!

    Reply
  9. Pingback: Presiunea, etapa pe sondaj | Cotidian | JURNAL IUGA MIHNEA M.

  10. justice

    Observ ca multi se intreaba ce va face USR si cum… Adica vezi doamne nu au sanse…
    Oameni buni , informati-va despre modificarile din Islanda unde Partidul Piratilor urmeaza sa castige increderea electoratului, ce anume fac …
    Cea mai importanta actiune este – Transparenta administrativa – care USR promite sa o implementeze. Prin transparenta administrativa nu se mai poate fura, sau angaja neamurile, etc.
    Transparenta administrativa este conditia de baza a democratiei ( conform WIKI), iar la noi niciun partid nu se zbate sa implementeze transparenta, ceea ce inseamna ca vechilor partide li se rupe de democratie…

    Reply
  11. nfqOHJf[

    Cred ca foarte multa lume confunda tehnocratia cu meritocratia.
    Tehnocrati suntem multi meritocrati numai unii.

    Reply
  12. PAFI

    Democratia actuala se bazeaza pe un principiu simplu: un om un vot. Prea multe scrupule inseamna ca-i lasi sa decida pe cei care nu au nici unul. Nu sunt de acord cu cei care spun ca votand esti complice cu cei ajunsi la putere, fie ca-i votezi fie ca nu. Nu sunt de acord nici cu cei care spun ca indiferent cine castiga scrutinul, in Romania lucrurile vor fi la fel. Nu sunt de acord nici cu cei care sustin ca votul in favoarea outsider-ilor este un vot irosit. URS isi bazeaza campania pe idea salvarii Romaniei de clasa politica actuala si de coruptia politica. De aici refuzul asumarii unei ideologii, tine mai mult de unirea tuturor celor care au alte principii, indiferent de ideologie. Mai citesc aici ca Ciolos e omul corporatiilor. Cum ati conduce Romania din postura de prim-ministru? Ati fi un prim-ministru anti-corporatii? Economia tarii e, in momentul asta, 50% corporatii (daca nu mai bine), fara ele am ajunge direct in anii ’50. In nici un caz un om care conduce tara 1 an nu poate schimba radical politica economica sau prioritatile economice ale tarii. Ciolos e un om cu mandat de un an, cu buget votat de parlament inainte ca el sa fie prim-ministru, adica, pe scurt, are autonomie zero.

    Reply
  13. NC

    Cred ca acum este important să aducem oameni noi în parlament, necorupți încă, sperând că în contextul actual -în care activitatea DNA deține prima pagină de știri- aceștia nu vor candida cu scopul căpătuirii cu orice preț. Cei care s-au nărăvit deja se pare că au avut timp să se obișnuiască și cu ideea că vor face un pic de pușcărie pentru banii pe care i-au furat, așa că o vor face în continuare.
    Cât privește competența candidaților noilor formațiuni civice în domeniul legislativ/al politicilor publice, este suficient să fie onești și să se înconjoare de specialiști, că doar nimeni nu s-a născut învățat.

    Reply
  14. Lucian

    Eu am incercat sa strang semnaturi ca voluntar…. Lumea e proasta si spalata pe creier de televiziunile de partid – Sanse mici sa se stranga cele 180000 de semnaturi :(

    Reply
  15. alzara medic Sibiu

    Forza,USR ! FORZA, Cioloş ! O concurenţă periculoasă şi benefică pt tranzacţionalii p(d) nlişti !

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *