Numărul de participanți la alegerile locale din 2012 – 10,3 milioane, adică 56,39% din numărul cetățenilor cu drept de vot (conform listelor din 2012). Prezența la vot la alegerile locale de duminică – 8,87 milioane, respectiv 48,43% din numărul cetățenilor cu drept de vot (conform listelor de acum). Acestea sunt cifrele de la care putem începe analiza la rece a alegerilor locale din această vară.
Desigur, se poate obiecta că prezența la localele din 2012 a fost una record, depășită doar de cele de la începutul anilor 90, când românii re-învățau (și aveau ocazia) să voteze democratic. Comparațiile nu sunt însă pe deplin valide, 2012 fiind primul (și singurul) an în care s-au votat primarii și președinții de consilii județene într-un singur tur de scrutin. Cum alegerile în două tururi de scrutin presupun dinamici diferite, singura comparație relevantă rămâne cea cu alegerile de acum patru ani. Iar în patru ani, într-un singur ciclu electoral, PSD, PNL (în 2012 în cadrul USL, acum în ”noul” PNL), PDL, plus asociații mai vechi ori mai noi, gen UNPR, PP-DD, ALDE, PMp etc. au pierdut aproape 1,5 milioane de alegători, iar ca procente undeva pe la 8%.
În aceste condiții, tonul triumfalist al PSD, ba chiar și cel al PNL e cât se poate de penibil. E drept, o lege a comunicării ”de succes” impune că indiferent ce se întâmplă e important să comunici o victorie. Cât se poate de adevărat, dar trebuie avut grijă ca o asemenea comunicare să nu sfideze, totuși, realitatea. Gabriela Firea și Cătălin Predoiu (adică PSD și PNL la un loc) doar ce au reușit să facă (și doar procentual) același scor cu Sorin Oprescu (care, susținut de USL, adunase 54,79% în 2012). Candidând doar din partea PDL (fără ”vechiul” PNL), Silviu Prigoană a strâns cu aproape 50% mai mult decât Cătălin Predoiu (17,12% în 2012). Dacă mai luăm în calcul și diferența majoră de participare la vot, vom constata că doamna Firea nu e deloc așa de câștigătoare precum și-ar dori să fie recunoscută.
Fără îndoială, din Râsoteca Maximus e scoasă declarația lui Vasile Blaga, despre ”scorul istoric obținut de PNL în țară” (!), ca și cum românii ar fi bătuți în cap, să fi uitat că în urmă cu patru ani, ”vechiul” PNL împărțea victoria cu PSD, așadar acum, pe lângă cu ce au rămas după divorț, la PNL ar fi trebuit să se adauge voturile și procentele fostului PDL. Dacă fuziunea ar fi rămas la denumirea de PDL poate că așa-zis-ul ”scor istoric” ar fi avut o oarecare acoperire, dar sub umbrela PNL singurul lucru care va intra în istorie va fi penibilul declarațiilor domnului Blaga. Chit că are concurență teribilă din partea lui Cătălin Predoiu, care o ține langa chiar și după alegeri că ”sondajele îl indicau în fața lui Nicușor Dan, dar rezultatul a fost inversat în ultimele zile”, fiind un efect al scandalului (!). Pe bune!!!???
Ciudată e și bucuria PSD-ului, care acum patru ani, în coaliție cu PNL, acaparase pur și simplu România. Mai țineți minte câte Consilii Județene le-au scăpat de sub control? Chiar și scăzând bucata PNL, numărul total de voturi (nu procente) este sub cel din 2012. Nu are sens să calculăm diferența dintre numărul voturilor primite de Victor Ponta și de Klaus Iohannis, în primul și/sau al doilea tur de scrutin din 2014, și numărul voturilor primite de candidații PSD și PNL pentru funcțiile de primar, că i-ar apuca vertijul pe liderii celor două partide, îndeosebi pe cei de la PNL, pentru că numărul de voturi obținut de Iohannis în turul al II-lea reprezintă POTENȚIALUL pe care PNL l-a irosit (e drept, și cu sprijinul președintelui) în mai puțin de doi ani! Dacă n-ar fi populat Cotroceniul cu epoleți, dacă n-ar fi marșat la blatul cu legislația electorală și dacă, mai ales, n-ar fi încercat să inventeze o societate civilă de carton, ci ar fi ținut cont de cerințele celei care a ieșit cu adevărat în stradă în ultimii ani, n-ar fi existat nicio altă problemă majoră care să fi împiedecat PNL-ul să se fi apropiat de scorul lui Iohannis din turul al II-lea. Până la urmă, faptul că și PSD a ieșit pe minus e un lucru mai puin observat tocmai din cauza prăbușirii absolut spectaculoase a PNL, care ține prim-planul. În realitate însă, e greu de calculat cum se împart între PSD și PNL cei 1,5 milioane de votanți alungați de la urne în ultimii patru ani (luați în calcul la pierderi și votanții PP-DD-ului absorbit între timp de PSD).
Pe acest fundal vine Nicușor Dan, care și-a triplat scorul față de 2012, dar și USB care a explodat în doar câteva luni! Asta chiar dacă sunt convins că până în ziua alegerilor și chiar și acum încă mai sunt bucureșteni care n-au apucat să afle de USB (a nu se înțelege că ăsta e vreun reproș la adresa celor care s-au implicat în susținerea și promovarea USB – că ei s-au autodepășit – , pur și simplu e imposibil ca într-un timp atât de scurt să ajungi cu mesajele tale la toți oamenii). Decizia lui Nicușor Dan de a ieși din București este, într-adevăr, momentul istoric al acestor alegeri locale. Nu e de mirare că atacurile au început să curgă din toate direcțiile, și de la PSD, și de la PNL și de la mai toți acoliții și susținătorii de conjunctură și/sau interesați. Printre toate aceste voci care s-au repezit să minimalizeze mobilizarea extraordinară reușită de Nicușor Dan și de USB sunt prea puține oneste, cât sunt cele disperate că, de data asta, chiar există o șansă reală de a sparge monolitul PSD-PNL + UDMR, și că această alternativă nu e doar una de colaratură, conjunctură sau impostură gen PRM, PNG, PP-DD, PMP, ALDE, PC apoi UNPR și alte asemenea proiecte menite să ocupe nișe, să genereze perdele de fum, să tempereze ori să descurajeze energii, dintre care cea mai recentă, decedată înainte de a se naște cu adevărat a fost cea a lui Bogdan Diaconu și al său partid ultra-naționalist.
Atenție însă, milionul și jumătate de români dezamăgiți în ultimii patru ani de mizeriile suplimentare acumulate reprezintă doar o parte din potențialul viitoarei Uniuni Salvați România (USR), anunțată de Nicușor Dan. Lor li se alătură cei care au fost dezamăgiți încă înainte de 2012, cei care au votat cu alții în București pur și simplu pentru că n-au avut încredere în șansele lui Nicușor Dan și ale USB, dar și cei care au votat cu alții în restul țării, fie că e vorba de independenți reali (nu ăia penali) care s-ar implica și ei în USR, fie cu candidați și partide ”clasice” din banalul motiv că n-au avut opțiuni, dar au ținut să-și exercite votul.
În concluzie, potențial pentru USR există, încrederea în penetrarea monolitului PSD-PNL a fost câștigată duminică, energie cu siguranță există (mai ales că unii vor avea și vacanță de vară între timp). Mai e nevoie de ultimul element: IMPLICARE! Cine se bagă?
***
Implicarea înseamnă, de pildă, programe-pilot gata scrise pentru depus la agențiile diverse care acordă(gestionează) fonduri europene și pentru care să existe garanții rezonabile că vor fi aprobate. Altfel, constatăm că fermierii renunță în bloc în 2016 să mai meargă la APIA, propunerile de finanțare de “lanțuri scurte de aprovizionare” nu găsesc ecou( păi, ce, să ne spargem noi capetele aici-uneori la propriu- pentru a stabili bazele și apoi să ne preia multinaționalele), șcl.
Sau să admitem că fondurile nerambursabile nu fac decât să încurajeze distorsionarea normalității.
Daca alegeau sa prezerve acel capital electoral, pnl-istii trebuiau sa renunte la a face bani si la a mai obtine alte avantaje personale. Le-au ales pe acestea din urma. Iar cel putin in Bucuresti, au fost drastic sanctionati.
Bine, exista si varianta ca in 2012 au fost 1,5milioane de voturi adaugate din burta :)
Victoria (e drept nu deplina) a USB in Bucuresti este prima si cea mai importanta parte a temeliei necesare unei noi constructii destinate schimbarii sistemului politic si social din Ro postcomunista.
DUMNEZEU SA NE AJUTE PE TOTI CEI CE PUTEM FACE SACRIFICII (PANA LA CEL SUPREM) PENTRU BINELE NEAMULUI NOSTRU ROMANESC.
Se pare ca PNL ar avea totusi electorat ceva mai fidel in conditiile scaderii numarului de votanti si cresterii procentului pentru PNL, electorat ceva mai putin fidel in Bucuresti, totusi, cel putin in sezonul electoral rocmai incheiat ?
Deci, care or fi judetele cu o marja mai mare a elecoratului ceva mai instabil, de exemplu la ultimele 3-4 scrutine ,si ce ar fi putut determina instabilitatea respectivului electorat ?
Oare unii dintre ei ar putea fi si o anumita “masa de manevra” intre cele doua partide , in functie de orientarea data de anumiti lideri locali si grupurile de sustinere ale respectivcilor lideri ?
Este limpede ca in tara aceasta niciun partid nu este ,,curat”, ca aceasta sintagma este mereu dispretuita si jonglata, ca cineva trage sfori in aparitia de partide si propulsarea de lideri (sau inlocuirea celor de ,,derapeaza”) si programe. De aceea si confruntari si haos: din lipsa vointei democratice si a firescului, a curatului adevarat!.