Propunerile SAR și partenerilor din România curată, referitoare la accesul la informații, au devenit politici publice

Pe 3 martie, Guvernul a aprobat Memorandumul cu tema: Creșterea transparenței și standardizarea afișării informațiilor de interes public, incluzând aproape toate măsurile cerute de SAR la lansarea raportului privind respectarea legilor liberului acces la informaţii de interes public şi a legilor transparenţei decizionale din România şi Republica Moldova din 4 februarie şi trimise Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) printr-o scrisoare în luna februarie. Memorandumul (disponibil aici) include o serie de măsuri menite să crească nivelul de transparenţă al instituţiilor publice şi să standardizeze tipul de informaţii disponibil şi modul în care acestea sunt prezentate.

Printre măsurile adoptate (în urma transmiterii concluziilor noastre, dar și a participării la întâlniri pe parcursul elaborării propunerii de politici publice), se numără stabilirea datei de 1 martie ca termen pentru publicarea rapoartelor de activitate din anul precedent. Dat fiind că acest termen a fost deja depăşit la data adoptării memorandumului, rămâne de văzut cum vor reacţiona instituţiile anul acesta şi cum se vor conforma începând de anul viitor. Răgazul poate fi folosit pentru a pregăti din timp un mecanism de redactare în timp real al raportului anual (care la final ar mai avea nevoie doar de finisări) sau poate fi folosit ca „timp mort” în care poate cetăţenii şi organizaţiile de societate civilă uită că există această nouă obligaţie.

Alte măsuri solicitate sunt lărgirea spectrului de informaţii care trebuie publicate din oficiu (salariul conducerii, eficienţa achiziţiilor etc.), publicarea informaţiilor de interes public în format editabil, păstrarea unei arhive a documentelor din oficiu anterioare şi, cel mai important punct, integrarea propunerilor anterioare într-un program mai amplu de reformă administrativă. Transparenţa trebuie să fie o parte a funcţionării de zi cu zi a instituţiilor publice, nu o componentă separată.

Acesta este primul memorandum destinat transparenţei instituţionale al cărui conţinut este public, iar încurajator este şi că acesta vine însoţit de o listă a propunerilor primite în care se explică, nu numai ce propuneri au fost acceptate, dar şi motivele preluării sau nepreluării unei sugestii. Acesta trebuie să devină modelul de bună practică în toate instituţiile publice.

Un semnal de alarmă se referă la reversibilitatea procesului de transparentizare. Dar și la măsurile ulterioare pentru respectarea propunerilor de către toți actorii vizați. Memorandumul tratează subiectul transparenţei numai din perspectiva beneficiilor pentru cetăţean şi nu lasă de înţeles în ce măsură informaţiile puse la dispoziţie ar fi utile chiar instituţiilor. Dacă agenţiile şi direcţiile centrale au mecanisme deja stabilite pentru colectarea şi prelucrarea de date din teritoriu, pe care le pot folosi pentru elaborarea de politici publice, autorităţile locale şi regionale nu au această posibilitate şi, din păcate, nici măcar un interes în multe cazuri. Astfel, bunele practici de la nivel local nu se răspândesc pentru că nu se află despre ele. Transparentizarea instituţiilor publice ar permite şi autorităţilor locale să aibă acces la informaţii naţionale şi le-ar permite să îşi compare intern performanţele şi să poată gândi altfel politicile publice utile pentru comunităţile lor. Rămâne de văzut cine va şi știi să profite de această ocazie.

Reamintim că experții SAR au constatat că, în total, cele 106 instituţii monitorizate din România (consilii județene, primării reședință de județ și ministere), ar fi trebuit să publice, în decurs de 14 ani, 1484 de rapoarte în total, însă de publicat au fost numai 449, adică în jur de 30%. Dintre acestea, numai 227 au respectat prevederile legale şi în materie de conţinut. Folosind aplicația Ia statul la întrebări, voluntarii României curate au cerut rapoartele de activitate și primăriilor de comune, iar rezultatul a fost devastator de negativ: majoritatea nu au raspuns cererii nici măcar după un an de zile, unele primării de comune nici nu au site-uri funcționale, iar dintre cele care au răspuns multe nu știau cum să-și descrie activitatea, mărginindu-se să explice cu câte bidinele s-au vopsit gardurile sau câți saci de ciment s-au folosit ca să repare zidurile diverselor clădiri.

 

 


Recomandări

2 thoughts on “Propunerile SAR și partenerilor din România curată, referitoare la accesul la informații, au devenit politici publice

  1. Calin Dejeu

    Lipsa de transparenta cu cel mai grav impact este lipsa de transparenta privind informatia de mediu. Pacat ca nu au fost monitorizate agentiile pentru protectia mediului. Profitand de lipsa sanctiunilor, se intampla ca functionarii corupti sa nu respecte deloc obligatiile de postare, sa tina secrete proiectele ilegale autorizate, ca nu cumva protejatii lor sa se confrunte cu contestarea proiectelor. Ca de obicei, si mai grava este situatia la Apele Romane. Institutia distrugatoare de rauri nu posteaza deloc avizele de gospodarirea apelor. Degeaba teoretic pot fi contestate in contencios administrativ, cum sa contesti un act tinut secret? Si-au si aranjat in reglementarile proprii (care evident ca incalca acte normative superioare si sunt teoretic nule) ca avizul de gospodarirea apelor sa nu figureze in lista de informatii de interes public. O data mi-am facut timp si i-am dat in judecata, dar judecatoarea sau nu s-a obosit sa citeasca legea, sau a avut alte stimulente. Fiind vorba de cea mai protejata institutie corputa, institutia lui Iliescu si a lui Tariceanu, mijlocul ideal de a acapara fonduri publice masive, orice este posibil.

    Reply
  2. Pingback: Mai transparenţi ca o sită deasă – Tonomat de logică contemporană asupra transparenței publice | România curată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *