“Nu”, potrivit ministrului Justiţiei. Tudorel Toader a declarat referitor la dosarul Belina că legalitatea unei hotărâri de guvern trebuie verificată de judecătorul specializat în contencios administrativ şi nu de către procuror.
Lacul Belina din Teleorman, obiectul disputei dintre PSD și Justiție
‘De principiu, hotărârile de guvern sunt acte normative infralegale cum se spune, sub lege, în ierarhia actelor normative. Hotărârile de guvern pot crea suspiciuni privind legalitatea. În această ipoteză, că e hotărâre de guvern, că este un ordin de ministru, verificarea legalităţii actelor normative infralegale se realizează de către instanţa de contencios administrativ. Ştiţi că multe hotărâri de guvern au fost atacate la instanţele de contencios administrativ, spre a se verifica de către judecător legalitatea unui act normativ inferior legii. Prin urmare, în opinia mea, legalitatea unei hotărâri de guvern nu o verifică procurorul, ci o verifică judecătorul specializat în contencios administrativ’, a declarat ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, întrebat cum comentează decizia DNA de a ancheta emiterea unei hotărâri de guvern în dosarul Belina.
Iohannis: “Toader nu e profesor universitar ci ministru al Justiţiei. Abordarea lui e inadecvată”
Preşedintele Klaus Iohannis l-a criticat pe ministrul Justiţiei pentru declaraţiile privind imposibilitatea procurorilor de a ancheta cazul Belina. “Tudorel Toader uită că nu mai este un profesor care îşi dă cu părerea, ci ministrul Justiţiei. Dacă a constatat că anumite lucruri nu sunt făcute bine, trebuia să corecteze codul de procedură civilă. Abordarea lui este inadecvată”, a precizat şeful statului.
Iohannis a declarat şi că miniştrii urmăriţi penal ar fi trebuit să demisioneze sau să fie retraşi. “Persoanele urmărite penal, judecate penal, condamnate penal nu trebuie să fie în conducerea statului”, a spus preşedintele, afirmând că cele două doamne ministru din guvern urmărite penal trebuiau “să demisioneze sau să fie retrase”. “Faptul că PSD face scut în jurul doamnelor ministru nu e de bun augur”, a adăugat el.
Vezi aici declarația președintelui:
Kovesi: E o imixtiune în activitatea procurorilor
Laura Codruța Kovesi
Declaraţiile ministrului Justiţiei au stârnit deja reacţia DNA. Kovesi le consideră o imixtiune în activitatea procurorilor şi a sesizat CSM ca să analizeze dacă afirmaţiile lui Tudorel Toader sunt de natură să afecteze independenţa sistemului judiciar.
“Prin declaraţiile din data de 26 septembrie 2017, domnul ministru al Justiţiei a indus ideea (…) că activitatea procurorilor nu se desfăşoară în limitele cadrului legal’, se precizează în comunicatul DNA. În susţinerea cererii adresate CSM, procurorul şef al DNA apreciază că ‘exprimarea publică a unui punct de vedere trebuie, în mod obligatoriu, să respecte principiul responsabilităţii, deontologia profesională şi buna credinţă’. ‘Acreditarea ideii că procurorii DNA nu investighează fapte ce reprezintă încălcări ale legii penale este de natură să afecteze încrederea opiniei publice în activitatea desfăşurată de DNA. Preluarea afirmaţiilor şi de către alte publicaţii a contribuit la amplificarea acestor consecinţe, cu afectarea independenţei întregului sistem judiciar şi manipularea opiniei publice’, a susţinut Kovesi.
Kovesi invocă precedentul Chiuariu
DNA a explicat că problema de drept invocată în declaraţiile ministrului Justiţiei a fost tranşată deja de Înalta Curte în cazul Poşta română în care foştii miniştri Tudor Chiuariu şi Zsolt Nagy au fost condamnaţi că au emis nelegal o HG prin care au trecut un imobil din proprietatea publică a statului în cea privată, în beneficiul unei firme. Cei doi au fost condamnaţi pentru abuz în serviciu, primul la 4 ani, al doilea la 3 ani şi jumătate cu suspendare.
În ce priveşte decizia Curţii Constituţionale nr. 68 din 27 februarie 2017, care nu permite procurorilor să ancheteze actele Guvernului, DNA a precizat că “este aplicabilă unor acte normative de nivelul legilor şi ordonanţelor de urgenţă şi nu actelor administrative emise prin hotărâri de guvern’.
Cine are dreptate. Ce spun specialiştii
Augustin Zegrean
Augustin Zegrean, fost preşedinte CCR: “Una e una, alta e alta. Dacă cineva se consideră vătămat în drepturile lui printr-o hotărâre de Guvern, poate să atace hotărârea respectivă la Curtea de apel, la secţia de contencios şi să ceară anularea hotărârii. Asta e una, asta poate să facă instanţa de contencios, să verifice dacă îndeplineşte condiţiile legale, dacă îl vatămă sau nu îl vatămă pe careva şi dacă îl vatămă, să îl anuleze.
Dar verificarea cum s-a făcut hotărârea pot să o facă oricând procurorii pentru că numai parlamentarii au imunitate pentru voturile lor exprimate, guvernanţii nu au imunitate de judecată. Singura problemă e că le trebuie aprobare pentru cercetare”, a spus Zegrean.
Cristi Danileț
Cristi Danileţ, judecător: “O Hotărâre de Guvern este rezultatul unei proceduri: plecând de la o nevoie concretă exprimată într-un referat, cineva a venit cu propunerea de soluţionare a acelei nevoi administrative, altcineva a avizat acest demers, mai multe departamente şi-au exprimat opinia legală cu privire la oportunitate, un minister aduce proiectul în Guvern, premierul o semnează, miniştrii care urmează să o pună în executare o contrasemnează, nota de fundamentare se publică pe internet, hotărârea se publică în Monitorul Oficial.
Evident, dacă pe parcursul procedurii se comit erori (de exemplu, hotărârea nu se dă în aplicarea unei legi sau ea a apărut în Monitorul Oficial fără a fi trecută prin Guvern), ele pot duce la nulitatea hotărârii, aspect ce impune abrogarea ei chiar de către Guvern sau anularea ei de către Curtea de Apel Bucureşti.
Dar dacă în cursul procedurii se constată că s-au comis falsuri (de exemplu, avizele au fost înlocuite sau hotărârea a fost semnată de altcineva, neîmputernicit) sau dacă s-a dat mită pentru a emite un aviz pozitiv sau a se emite hotărârea într-un domeniu nepermis de lege, atunci procurorii sunt chemaţi să investigheze comportamentul oamenilor implicaţi”, a explicat Danileţ.
Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu, avocat: “Este corectă declaraţia ministrului de justiţie Tudorel Toader privind competenţa instanţei de contencios în judecarea legalităţii unor acte normative, avem norme în acest sens în Legea nr. 213/1998 şi în Legea contenciosului administrativ, însă este incompletă.
În cazul Belina, dacă procurorii constată un raport de cauzalitate între emiterea şi adoptarea unor acte normative (hotărâri de guvern) şi săvârşirea unor infracţiuni au tot dreptul să investigheze acele fapte, din oficiu, cât timp pot dovedi elementele constitutive ale infracţiunii, intenţia, prejudiciul şi legătura dintre ele. Pe scurt, procurorii se pot uita, de exemplu, la expunerea de motive – obligatorie – a elaborării actului normativ şi să conexeze motivele emiterii şi adoptării acelui act cu săvârşirea unor infracţiuni ulterioare, ceea ce înseamnă că emiterea acelui act normativ a fost deliberată, premeditată, în scopul făptuirii unor infracţiuni. Astfel de fapte au pericol social ridicat, pentru că implică o reţea de înalţi funcţionari publici, care acţionează în dauna intereselor publice sau locale, de interes judeţean, cum spune chiar Constituţia.
Legătura dintre trecerea din domeniul public în domeniul unităţii administrativ-teritoriale Teleorman, prin hotărâre de guvern, iniţiată de un ministru fidel baronului local din Teleorman, a insulei Belina şi ulterior închiriată – ce coincidenţă! – companiei Tel Drum mi se pare directă, evidentă şi suficientă pentru a suscita suspiciunile procurorilor şi a oricărui om care are bun simţ comun. Mai mult decât atât, este o schemă facilă şi arhi-cunoscută de ani de zile, folosită în toate guvernările PSD, prin care s-au privatizat fraudulos o serie de companii aparţinând statului. Eu regret că nu mai pot fi investigate toate acele hotărâri de guvern cu dedicaţie, prin care s-au şters creanţe bugetare de miliarde, ale unor aşa-zis “investitori români” conectaţi mafiei politice”, a explicat avocata Claudia Postelnicescu.
Elenina Nicuț
Elenina Nicuţ, avocat: “Cercetarea legalităţii unui act administrativ cu caracter individual nu este de competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ, în categoria acte administrative cu caracter individual putând intra şi hotărârile de guvern. Dl. Ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, ştie foarte bine asta, doar în anul 2014, în calitate de judecător al Curţii Constituţionale, a pronunţat Decizia nr. 267/2014 în care se arata între altele că:
<<16. În continuare, Curtea reţine că reforma legislaţiei procedurale şi noua orientare a Codului de procedură civilă s-au reflectat şi în materia contenciosului administrativ, astfel că, prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, legiuitorul a revenit la soluţia tradiţională utilizată în materia excepţiei de nelegalitate, renunţând la competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ şi acordând plenitudine de jurisdicţie instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în fond, indiferent de gradul şi specializarea acesteia. De altfel, chiar anterior adoptării Legii nr. 76/2012, dar în considerarea aceluiaşi deziderat al soluţionării cu celeritate a cauzelor, legiuitorul, prin art. VII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a îndepărtat măsura suspendării cauzei pe timpul soluţionării excepţiei de nelegalitate în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.>>
La fel de bine ştie Dl. Ministru şi că nu este deloc sănătos pentru statul de drept să îşi spună părerea cu privire la un dosar penal aflat în curs”, a scris avocata Nicuţ pe o reţea de socializare.
Cazul Belina
Sevil Shaiddeh – foto: libertatea.ro
Rovana Plumb
În cazul Belina, doi miniştri ai actualului Guvern – Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb – sunt acuzaţi că, prin HG-uri considerate nelegale, au trecut insula Belina şi braţul Pavel al Dunării din proprietatea publică a statului în cea privată a Consiliului judeţean Teleorman. Ulterior, CJ Teleorman a concesionat insula către compania de construcţii Tel Drum. Aceasta, la rândul ei, a concesionat către firma Trident 51 SRL. În februarie acest an, firma Trident a cedat proprietatea Tel Drum, iar în martie Valentin Dragnea, fiul liderului PSD, a intrat în acţionariatul Trident.
Așa cum sunt definite atribuțiile Ministerului Public de către Constituiei, considerai că procurorii ar putea să nu investigheze o asemenea “speță” ?
Considerați totuși că așa cum sunt definite atribuțiile Ministerului Public de Constituție, procurorii ar fi îndreptățiți să “sesizeze” și excepțiile de neconstituționale din actele normative (legi, ordonanțe ale guvernului) ?
CCR va stabili ca este neconstitutional sa cercetezi Hotararile de Guvern prin care averea statului trece in administrarea Teldrum !
O problemă de etică grea este examinată prin prisma unei proceduri! Asta este diferența dintre gentleman și țăran: gentleman-ul rezolvă problema CU ONOARE, țăranului îi trebuie un tătuc autoritar care să-i rezolve problemele și să-l protejeze (caricaturizând, oarecum în acest exemplu).
În primul rând, șeful celor două doamne ar fi trebuit să analizeze problema și să dea publicului un verdict mai greu decât cel al unui judecător. La fel, structura care se ocupă cu integritatea / etica / onoarea în partidul din care fac parte cu alegrețe dna Plumb și dna Shaidehh ar trebui să se autosesizeze și să se pronunțe public. Și-ar mai trebui să fie și alte structuri ale societății civile care să pună întrebări și să analizeze ceea ce se întâmplă. Altfel, așteptăm de la justiție (DNA) să facă mai mult decât trebuie.
Ne împărțim în două tabere și așteptăm de la o a treia dreptatea ca pe-un cadou câștigat la pariu. A treia parte nu există ca structură transcendentă, ar fi bine s-o construim noi și să o întreținem în fiecare zi prin demersuri de la cele de bun simț (scrisori deschise, apeluri …) la cele de mare curaj.
Dle prim-ministru, dați-ne un exemplu: chemați-le pe cele două ministrese, priviți-le în ochi pe fiecare și puneți-le o întrebare care să vă facă să veniți apoi cu inima ușoară la conferința de presă, chiar dacă va trebui să renunțați la ele ca membre ale guvernului ori chiar ale partidului! E-așa greu? Plus că v-ați crea un avantaj – un mare calup de capital electoral constituit din onoare stă pe lângă eșichierul politic și nimeni nu s-atinge de el!!! Nu e ciudat? Parcă-i pocalul din aur lăsat la izvor pe vremea lui Vlad și pe care nu se îndură nimeni să-l fure!
Sper ca structura care se ocupa cu onoarea in partid nu este presedintele de onoare al partidului, ca in acest caz exista sanse serioase sa se redefineasca si definitia din DEX a termenului “onoare”…
Parlamentul va vota, la propunerea bolsevicului Toader, o lege cum ca nimeni nu poate ancheta parlamentarii. Asta pentru ca pe ei i-a votat boborul sa-i reprezinte la furat. Drept recompensa idiotii vor primi odata la 4 ani, galeti, zahar, ulei si vor da mana cu tovarasii de la centru ca pe vremuri.
Daca voteaza cu PNL-ul, “idiotii” de care vorbesti primesc si geci portocalii din China, cu banii din Microsoft?
La prima vedere, democratic, principial, nu poti sa nu accepti ca un procuror nu este normal sa investigheze oportunitatea unei HG, fundamentarea ei. Dar aceasta intr-un stat cu democratie veche, autentica, unde puterile in stat sunt bine strcuturate si sub control public riguros. Ceea ce nu este cazul in Romania, unde, dupa 3 decenii, constatam devieri grave ale democratiei si amalgamari nepermise intre interese individuale, de grup si decidentii la varf legati de relatii monolit deja evidente public. Este exact ca in situatia flagrantului, cand orice imunitate ar trebui sa cada de la sine, prin efectul legii: daca emiterea unei HG vizeaza un grup legat de interese, ierarhii si are impact direct cu o atribuire abuziva, creand astfel un privilegiu favorizant, exclusiv, atunci fireste ca este vorba de o posibila infractiune si ea trebuie investigata ca atare, adica de la mobilul emanarii deciziei printr-un act – fie el si guvernamental – si pana la avantajele cu caracter exclusiv create fraudulos. Oare de ce exista dubii si nu a existat de la inceput atat o abordare de acest fel, fara ehivoc cat si o practica normala, care putea deveni cutuma in materie de drept aplicat?