Ioan Bujor

Ne-a înconjurat Rusia? Ce urmează

Marea Neagră pare să fi rămas singurul vecin al României care nu se află sub influența lui Vladimir Putin, și doar pentru că acolo nu există alegeri pe care Kremlinul să le poată influența sau consum de gaze care s-o facă dependentă de exporturile rusești. Dar valurile sale sunt tot mai des brăzdate de vasele de război ale „țarului”, ce zburdă relativ în voie atât din cauza acordului privind strâmtorile, cât și a neînțelegerilor în domeniul apărării dintre București și Sofia. Așa că hărți alarmante, cu Europa de Sud-Est pictată în roșu, au început să circule după victoria socialistului prorus Igor Dodon în Republica Moldova și cea a lui Rumen Radev – fost ofițer NATO, dar considerat în prezent favorabil lui Putin – în Bulgaria. Cele două victorii erau previzibile, potrivit sondajelor, atât la Chișinău, unde Maia Sandu a fost cu 10 procente în spatele câștigătorului, cât și la Sofia, unde actualul premier, care între timp și-a anunțat demisia, era în scădere de popularitate.

Alături de cele două state, Bulgaria – membru UE și NATO, iar Moldova neutră militar și având un acord de asociere la Uniunea Europeană, sunt enumerate Ungaria, condusă de „iliberalul” Viktor Orban, un admirator al liderului de la Kremlin, Cehia și Slovacia, ai căror lideri – Milos Zeman și Robert Fico au pledat pentru ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei după anexarea Crimeei. Dar și Turcia, unde președintele Erdogan, întărit după puciul eșuat din vară, se luptă cu succes contra democrației și laicității și este în curs de împăcare cu liderul de la Kremlin, după episodul avionului militar rusesc doborât.

Apoi, la Belgrad, președintele Tomislav Nikolici și premierul Alexandr Vucic sunt considerați prieteni ai Rusiei, chiar și după apariția știrii că guvernul sârb ar fi deportat un grup de teroriști ce plănuiau asasinarea premierului din Muntenegru, Milo Djukanivici, cu scopul de a instala apoi un guvern pro-Kremlin. Iar despre prietenia dintre premierul grec Alexis Tsipras și președintele rus Vladimir Putin s-a speculat destul de mult, mai ales în timpul crizei Grexit. Iar vecinul nostru de la nord, Ucraina, are mai multe conflicte pe teritoriul său în care Rusia este implicată în diverse grade, după ce peninsula Crimeea i-a fost ocupată de Putin.

Rezultă astfel un spațiu sud-est-european în care liderul de la Kremlin are o influență imensă, politic și economic, dar și prin mașinăria de propagandă pe care o controlează, influență greu de anticipat în urmă cu un deceniu. O sintagmă ce pare simplă, dar necesită clarificări pentru a înțelege ce înseamnă toate aceste schimbări politice pentru România.

Ce înseamnă, de fapt, pro-rus

Expertul în securitate Claudiu Degeratu spune că există, în primul rând, niște valori asociate unui discurs pro-rus, care pun în evidență apartenența la un trecut comun sovietic. Dar, tot legat de valori, se observă că „în orientările pro-ruse există o respingere a drepturilor civile, a drepturilor omului, a democrației și statului de drept”. Acestea sunt fie relativizate, fie puse pe seama influenței unor factori extranaționali, considerate ca nepotrivite cu specificul „euroasiatic”, est-european și rus.

Apoi, pan-ortodoxismul pare să fie un ingredient de bază a pro-rusismului, mai spune specialistul. Sigur, acolo unde este cazul, pentru că Asia Centrală nu e ortodoxă, iar țări precum Ungaria, Slovacia și Cehia sunt, din punct de vedere religios, catolice și protestante. Dar, unde nu merge pan-ortodoxismul, funcționează tradiționalismul, opunerea deliberată și arbitrar a unor valori considerate locale celor occidentale. Deși, și aici, e nevoie de nuanțe, pentru că Polonia e tot mai tradiționalistă, mai departe de liberalism, dar respinge agenda Moscovei.

Agendă ce include, ca un al treilea set de indicatori, politici sociale și economice specifice, mai spune expertul în securitate Claudiu Degeratu. Pro-moscoviții preferă spațiu de liber schimb Euro-Asiatic, mecanisme economice ce pun accent pe monopolul de stat și pe pârghiile ecnomice ale statului. Iar din punct de vedere politic, pro-rusii sunt foarte sensibili la orientările venite de la Moscova, prin luări de cuvânt și poziții publice, interne sau externe, prin care încearcă o aliniere la principiile actuale ale Kremlinului.

Și, în fine, tot la nivel politic, pro-rusismul implică o atitudine antiamericană – dar aceasta poate fi întâlnită și în Occident și împotriva prezenței militare americane în Europa, mai ales în sud și est. Or România este un „avanpost” al pro-atlantismului și europenismului, prin Scutul de la Deveselu, baza de la Kogălniceanu și aderența publică, încă la cote ridicate, față de ideea unității Europene. Deocamdată.

Putinismul practic. Moldova lui Dodon

La Dodon, spune Claudiu Degeratu, prorusismul înseamnă respectarea agendei Rusiei, relații privilegiate cu Moscova – politic și economic. Dar și agitație pe tema „suveranității” Republicii Moldova, adică respingerea angajării unor țări sau organizații străine în rezolvarea problemelor interne, precum corupția. Dodon respinge asocierea la UE – deși în campanie a spus contrariul, dar mai ales va dori un control deplin asupra justiției și instituțiilor de forță, care vor sfârși prin a fi subordonate unui strict control politic.

Prioritară pentru Igor Dodon va fi diferențierea față de România, consideră expertul în securitate, și astfel noul președinte de la Chișinău va încerca să-și demonstreze, în fața Moscovei, loialitatea. Proaspătul președinte va încerca să arate Kremlinului că nu primește sfaturi și nu acceptă direcția pe care este angajată România.

Însă e foarte puțin probabil că va rezolva problema trupelor rusești staționate pe teritoriul Republicii Moldova; mai degrabă, crede specialistul, va asigura un status quo, o înghețare a problemelor așa cum sunt acum. Este posibil însă ca, în scop simbolic, Kremlinul să deblocheze câte ceva din comerțul moldo-rus, poate vinuri, poate fructe de care are nevoie, în contextul sancțiunilor economice. Numai că și aici, mai spune Degeratu, va fi destul de complicat, pentru că Moldova are o economie privată, cu propriile interese și limite.

„Cred că Moldova se va răci de Ucraina și mai mult, dar oricum între cele două există un dosar economic destul de slab”. Dacă vor continua polemicile – determinate de unele declarații ostile ale lui Dodon – acestea se vor duce în zona ideologiei și a relației cu Moscova. „Nu cred să se intre într-un război economic. Cea mai critică ar fi problema tranzitului de combustibil prin conducte de pe teritoriul ucrainean, „dar nu cred că Ucraina și-ar dori o adversitate din partea Moldovei”,afirmă Claudiu Degeratu.

Nici cu privire la cetățenia moldovenească a fostului președinte român Traian Băsescu nu ar trebui să ne așteptăm la gesturi definitive, în ciuda promisiunilor din campanie, când Dodon a afirmat că-i va retrage fostului șef de stat român buletinul de Moldova. „Va fi un test de raționalitate”, spune expertul în securitate, pentru că s-ar putea ca, în replică, „oameni din anturajul lui Igor Dodon să primească același tratament din partea României”, mai ales că cetățenia română aduce apropiaților liderului de la Chișinău mult mai multe avantaje decât cele ale lui Băsescu, pentru care cetățenia are valoare simbolică. „Nu mai e vorba de Băsescu, ci de un cetățean român, așa că sper ca România va da un semnal clar”.

La Sofia, incertitudine. Dar în „războiul energetic” ar putea conta

Despre Rumen Radev, președintele ales al Bulgariei, expertul în securitate evită să se pronunțe prea apăsat. „E socialist, e de stânga, dar să nu-l judecăm doar prin prisma oponenților care l-au definit ca prorus în campanie”, spune Degeratu. „Sunt elemente care l-ar putea introduce ca „suspect”, pentru că vine dintr-un mediu militar. Dar nu au existat, nici măcar în campanie,acuzații că ar fi avut dosar de informator sau ceva de acest gen”. Mai mult, Radev a făcut școală militară în Statele Unite, ca mulți ofițeri est-europeni, de când s-a pus problema intrării în NATO. „Unii sunt proatlantiști, alții s-au dovedit antiatlantiști – au fost instruiți în SUA și unii care au ajuns lideri islamiști; dar Radev a avut o verificare de securitate la nivel NATO, iar asta înseamnă foarte mult”.

Pe de altă parte, prin demisia cabinetului Borisov există premisele calmării divergențelor politice, care s-au manifestat și în cazul incidentului legat de forța maritimă româno-bulgară. Dacă va persista criza politică,  ar fi un scenariu în care ar continua tensiunea, cu indecizie pe proiectele regionale, iar Bulgaria nu ar mai investi în dotarea militară și nici nu ar mai participa la inițiative cu Romania. Mai ales că programul nostru de modernizare a armatei începe să aibă elemente de certitudine, pe când Bulgaria e un partener care gâfâie.

Claudiu Degeratu nu crede nici că Sofia va deveni foarte pro-rusă. „Nu cred că socialiștii bulgari vor lăsa curentul pro-rus să se manifeste, dar dacă va fi să se manifeste, se va întâmpla în legătură cu securitatea energetică, cu proiectele dinaceastă zonă”.

Dar nu trebuie uitat că Bulgaria e și membru UE, ca și România. „Nu cred că Sofia își va pune viitorul economic între paranteze, de dragul Rusiei. Economia nu poate funcționa într-o Bulgarie divizată între Rusia și NATO, încheie expertul.

Acestea sunt posibilele consecințe ale ultimelor alegeri din vecini. La noi, alegerile sunt peste mai puțin de o lună, iar de acestea va depinde mult mai mult viitorul nostru, și poate și al țărilor din jur. Influența Moscovei se simte și în campania electorală internă, dar deocamdată pare să existe un consens privitor la direcțiile strategice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Ne-a înconjurat Rusia? Ce urmează

  1. Dumitru

    Pornesc de la definitia orientarilor pro-ruse, caracterizate de articol prin „o respingere a drepturilor civile, a drepturilor omului, a democrației și statului de drept”. Conform acestei definitii extrem de inguste, chiar Regatul Unit si SUA ar putea fi catalogate de pro-ruse dupa ultimele consultari populare, cand electoratul a aratat o oarecare respingere a „drepturilor civile”. Iar alte tari vest-europene risca sa nu mai respecte definitia la urmatoarele alegeri. Eu vad doua probleme cu definitia asta :

    1. Cred ca e o greseala sa facem amalgam intre alegeri politice (drepturi civile, etc.) si aspectele geopolitice. Rusia nu se va jena sa colaboreze cu tari democratice pentru a-si avansa agenda. Iar o politica internationala bazata pe principii este inca o utopie (dealtfel nici tarile democratice nu practica asa ceva decat atunci cand le convine sau cand isi permit, vezi cazurile Chinei si Coreei de Nord). Eu cred ca problemele noastre cu Rusia nu sunt datorate autoritarismului rus, ci faptului ca suntem intr-o zona revendicata de rusi ca sfera de influenta. Nu cred nici faimoasa teza ca doua democratii nu pot ajunge la razboi.

    2. Electoratul tarilor dezvoltate incepe sa faca din ce in ce mai mult diferenta intre „democratie” si „drepturi civile”. Eu cred ca este in mare parte vina societatii civile ca s-a ajuns aici, pentru ca discursul ONG-urilor s-a politizat si radicalizat intr-o masura incredibila. Drepturile minoritatilor sunt neaparat „affirmative action”, drepturile femeilor sunt „third wave feminism” si FEMEN, drepturile LGBT includ neaparat casatoria homosexuala, etc. Si asta, independent de gradul de pregatire a societatii in ansamblu. Daca si in Occident aceste cerinte socheaza o buna parte din electorat, va dati seama ce priza pot avea ele la populatie in Romania. Poate ca se va legifera casatoria homosexuala in Romania. Dar cred ca e clar pentru toata lumea ca e o „forma fara fond” impusa, si nu aleasa de societatea romana, care o va simti ca pe ceva strain.

    Ca sa revin la subiectul articolului, sa speram ca Romania va avea in continuare relatii bune cu SUA in timpul administratiei republicane (asa cum s-a intamplat in timpul precedentelor). In plus, Romania nu isi permite sa faca politica moralista. Ce-i important este ca se reproduce oarecum configuratia dinaintea WWII, cu Ungaria si Bulgaria politic opuse Romaniei. Sa speram ca nu bate si Germania palma cu Rusia, desi relatiile lor sunt mai stranse decat pare.

    Reply
  2. S.K.

    Nu-i așa că-i „dulși” să fii condus de borfași care înjură Moscova, fără să se fi pregătit măcar o oră pentru diplomație ? Sau de lideri regionali pe care dacă-i întâlnești pe stradă acum, te-ntrebi Cine-i ăsta ? Sau de decolorați pentru care cel mai mare pericol se numește simplu PUȘCĂRIE pentru ei și clan, necum Rusia ?
    Bine că n-au apucat serviciile să se occidentalizeze ! De fapt, nici n-au început prea cu chef. O să vadă ei acum ce mult contează relațiile din anii 60-70 ale babacii !!! Bine totuși că s-au capitalizat la maxim.

    Ne-a înconjurat impotența intelectuală, retardul de civilizație, defazarea cruntă față de Occident, hemoragia de elite și autopârjolirea țării în fața urmașilor. Și-acum, o frică multiseculară și paralizantă. Suntem singuri cu noi înșine și n-avem de la cine ne cumpăra dregătorii (deocamdată): ăsta-i sfârșitul lumii.

    Reply
  3. alzara medic Sibiu

    Acum un an toţi clamau că nicicând nu a avut România o situatie mai sigură UE ,NATO ! Acum toţi clarvăzătorii constată că suntem înconjuraţi de neprieteni iar prietenii nu ne cunosc .

    Reply
  4. Pingback: Aparitie in presa – Claudiu Degeratu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *