Evaluarea școlilor doctorale rămâne în aer. Vor fi permise abuzuri privind diplomele emise de universități. Vezi ce alte modificări aduce OUG 96/2016 în domeniul educației

Cele două camere ale Parlamentului României au adoptat și au trimis spre promulgare de către Președintele României o lege ce aprobă OUG 96/2016 și aduce modificări majore legislației din domeniul educației. În contextul acestei adoptări și al discuției din spațiul public din jurul prevederilor (la care ne vom referi în continuare ca fiind ”legea analizată”), Centrul pentru Politici Educaționale (CPEdu) dorește să aducă o serie de clarificări privind potențialul impact pe care îl are implementarea acestei legi dar și privind riscurile asociate unora dintre modificările legii propuse spre promulgare.

Ilustrație: Dan Perjovschi

Ne plângem de numărul și amploarea plagiatelor la doctorat, dar nu clarificăm nici în ”ceasul al 11-lea” modul de evaluare al școlilor doctorale

  •         Legea analizată prevede trei tipuri de evaluări ale doctoratelor: la nivel de program de doctorat, într-un anumit domeniu științific, la nivel de școală doctorală și la nivel de instituție care organizează doctorate (IOSUD). Legea nu clarifică însă, pentru fiecare evaluare, ce criterii (generale) vor fi folosite, cine va face evaluările, sau care este perioada după care programele trebuie să fie reacreditate – se prevede doar amânarea termenului până la care școlile doctorale trebuie evaluate (până în 2019). Pentru a evita repetarea pentru mulți ani de acum încolo a problemelor legate de calitatea tezelor de doctorat (evitarea plagiatelor), este nevoie ca legiuitorul să stabilească clar cine, ce și când evaluează. Suplimentar, pentru programele care funcționează deja, este nevoie de implementarea unei metode de evaluare periodică. Totodată, pentru a garanta îmbunătățirea permanentă a programelor de doctorat și implicit a viitorilor absolvenți ale acestor programe, ea trebuie corelată cu sprijin și consiliere pentru remedierea aspectelor problematice, și cu condiționarea finanțării de la bugetul de stat pe care programul de studiu o primește, de progresul înregistrat în acest sens, de la o perioadă la alta.
  •         Propunerea din legea analizată, ca Ministerul Educației să realizeze metodologia de acreditare a IOSUD, pe baza unor consultări, ridică o serie de semne de întrebare. În primul rând, în cazul acreditărilor programelor de licență și masterat, un actor extern, teoretic independent de Minister (ARACIS), este cel care propune procedurile de acreditare, ele fiind apoi adoptate prin H.G. Independența acestor procese de asigurare a calității reprezintă condiții de bază în recunoașterea internațională a diplomelor (prin participarea, de exemplu, în EQAR). Ingerința Ministerului în realizarea metodologiei nu numai că se plasează în afara practicilor proceselor de asigurare a calității dar poate genera lipsă de încredere că procesul va fi unul obiectiv, nepărtinitor, apolitic și corect.
  •         România are nevoie de conducători de doctorat performanți și motivați, pentru a depăși impasul plagiatelor și a reuși să reconstruiască imaginea sistemului educațional în străinătate inclusiv pentru a recâștiga încrederea cercetătorilor străini. Acest deziderat nu este realizabil până nu se clarifică condițiile în care cineva poate deveni conducător de doctorat și cum diferă acesta de cineva care a obținut atestatul de abilitare. Astfel, atestatul de abilitare va fi eliberat în urma verificării îndeplinirii standardelor minime naționale și va garanta că o persoană are competențele minime pentru a conduce un doctorat. Însă, dintre cei cu un astfel de atestat, vor deveni conducători de doctorat, într-o școală doctorală, cei care îndeplinesc și condițiile impuse de universități. Teama care a fost ridicată inclusiv de către actorii din educație este dacă, în acest nou context, o universitate poate seta standarde mai mici decât cele naționale pentru a oferi rolul de conducator de doctorat. Evident, acest efect ar fi extrem de nociv pentru calitatea ciclului doctoral.

Se creează contextul unor abuzuri privind diplomele emise în învățământul superior

În prezent, universitățile și programele de studiu oferite de ele sunt evaluate de către Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) pe baza unor standarde naționale. Pe baza acestor evaluări externe se acreditează, respectiv se poate retrage acreditarea unui program sau a unei universități și se alocă un numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați în cadrul fiecărui program (evident, proporțional cu rezultatele acestor evaluări). Ministerul publică anual o Hotărâre de Guvern care stabilește acest număr împreună cu numărul de diplome care urmează a fi emise de către MEN, la absolvirea studenților înscriși în aceste programe. Este normal ca numărul de diplome emise să nu depășească ci să fie egal sau mai mic cu numărul maxim de studenți ce pot fi școlarizați, pentru a garanta calitatea procesului educațional de care beneficiază studenții.

Modificarea propusă elimină obligativitatea MEN de a include în HG-ul anual numărul de diplome ce urmează a fi emise. Acest lucru deschide posibilitatea repetării situației din 2015, când MEN a fost nevoit să emită diplome pentru absolvenții școlarizați ilegal de către Universitatea ”Spiru Haret”, peste capacitatea de școlarizare stabilită prin HG. Acest lucru a însemnat încălcarea oricăror principii și valori ale sistemului educațional privind calitatea în educație de care au beneficiat acei absolvenți.

Dacă aceste prevederi se vor implementa, universitățile care abuzează și școlarizează un număr mai mare de studenți, vor putea, cu acceptarea sancțiunilor prevăzute de OG 42/2015, aprobat prin Legea 143/2016, să ceară Ministerului să emită diplome pentru toți absolvenții. Iar ciclul abuzurilor nu va mai putea fi închis.

Este în interesul societății să se respecte capacitatea de școlarizare care garantează calitatea procesului educațional, atât timp cât ea reflectă resursele și capacitatea universității. O atenție ar trebui acordată lipsei de transparență din jurul modalității și a criteriilor pe baza cărora ARACIS propune acum această cifră ministerului. Deși se poate intui că ele se stabilesc în funcție de numărul și tipul cadrelor didactice implicate în procesul educațional, numărul și calitatea spațiilor disponibile, volumul resurselor materiale, nu sunt cunoscute standardele pentru recomandarea făcută. În lipsa acestei transparențe, se poate specula că cifra în cauză se stabilește arbitrar.

Tot arbitrar este și raportul stabilit de legea propusă spre promulgare între nr. cadrelor didactice și studenți, de 1 la 35.

Studenții de la programele de urbanism, peisagistică, asistență medicală, tehnică dentară nu vor mai putea urma programe de master ”la buget”

Modificările propuse la pct. 24 corelate cu prevederile legale în vigoare vor afecta toți studenții la licență, de la programe de studiu nereglementate sectorial, din domeniile arhitectură și medicină. Astfel, absolvenții programelor de licență în: urbanism, peisagistică, asistență medicală, tehnică dentară, nu vor mai putea continua studiile cu un program de master, în regim fără taxă! Toate programele de licență din domeniile medical și arhitectură, vor fi tratate ca fiind echivalente nivelului de master. Modificările privind aceste aspecte vor crea un blocaj și un haos în sistem. Azi funcționează programe de licență din domeniile respective care au doar 3 ani de studiu și care, conform legii, se vor echivala cu licență+master (minim 5 ani)!

Deși urmează programe de licență similare, absolvenții vor primi diplome diferite

Conform modificărilor propuse de legea în analiză, absolvenți ai programelor de medicină vor primi diplomă de medic, în timp ce colegii lor de la programele de farmacie sau medicină dentară vor primi diplome de ”diplomă de licență în farmacie” și ”diplomă de licență în medicină dentară”. Aceste propuneri sunt absolut arbitrare și discriminează între absolvenții unor programe foarte similare ca reglementare (națională și europeană), prestanță și tipologie. Dacă aceste prevederi se vor implementa, MEN va emite începând cu 2017-2018 mai multe tipuri de diplome: de licență, de inginer, de medic, de arhitect și de urbanist.

Doar dacă promiți că vei fi cadru didactic, vei putea urma programe de licență, cu dublă specializare

Urmând un trend internațional, OUG 96/2016 a introdus posibilitatea creării unor programe cu dublă specializare, însă fără a reglementa suficient modul de organizare și furnizare al acestora. Modificările propuse de legea în analiză, creează însă o situație absurdă în care doar viitoarele cadre didactice pot beneficia, ca parte a formării lor inițiale, de acest tip de programe. Nu este deloc clar cum se vor diferenția studenții care se află la începutul carierei didactice de studenții care vor beneficia de dublă specializare dar nu vor profesa în educație.

Mai mult, nu există nicio clarificare legislativă privind condițiile în care programele cu dublă specializare se pot organiza, nici măcar dacă ele pot fi organizate pentru orice combinație de specializări sau doar pentru acelea care sunt apropiate. Se pot alătura, de exemplu, un program de teologie și un program de fizică?

Furnizorii de servicii educaționale se bat pentru monopol, dar nimeni nu își asumă asigurarea calității programelor oferite

Legea analizată aduce mai multe modificări cadrului în vigoare în privința organizării programelor de studii postuniversitare, a celor de formare profesională și a celor de dezvoltare profesională continuă. Nici după aceste modificări nu este însă mai clar care este diferența dintre aceste programe și cum se împarte responsabilitatea pentru asigurarea calității lor între Ministerul Educației Naționale și cel al Muncii și Justiției Sociale. Au fost aduse adesea în opinia publică exemplele unor societăți comerciale ”de apartament” care, valorificând influența pe care o dețin informal, au obținut fonduri europene pentru a derula astfel de programe, dar pentru care nu au făcut nimic altceva decât să emită diplome. Nu este în interesul nimănui, mai ales al beneficiarilor acestor programe, împărțirea responsabilităților între mai multe instituții publice, locale și naționale, fără clarificarea responsabilităților în special privind monitorizarea și evaluarea calității lor. Este nevoie de o strategie coerentă legată de învățarea pe tot parcursul vieții în care diverși potențiali furnizori (societăți comerciale, ONG-uri sau universități) să poată să se raporteze atunci când își propun să ofere astfel de programe. Implementat corect, un astfel de sistem ar putea să soluționeze multe probleme legate de reconversia profesională, perfecționare continuă care să reducă rata șomajului și să crească satisfacția la locul de muncă.

Mimăm democrația în continuare

De la adoptare, OUG 96/2016 a definit federațiile sindicale, federațiile studențești și asociațiile profesionale ca parteneri sociali. Deținerea acestui statut garantează consultarea de către MEN și alte instituții publice din domeniu, la momentul elaborării oricărui proiect /propunere legislativă / de reglementare. Prin excluderea prevederilor care introduceau acest aspect, revenim din nou la situația în care instituțiile în cauză pot mima doar pe hârtie consultările, evitând să discute fix cu acele structuri care au capacitatea și sunt interesate să evidențieze riscurile propunerilor de reglementări. Consolidarea democrației include o garanție a consultărilor permanente pentru ca interesele tuturor categoriilor sociale să fie reprezentate și apărate, pentru ca hotărârile luate să nu afecteze nicio parte din populație.

În această idee, atragem atenția și asupra excluderii elevilor din procesul de selecție al directorilor și directorilor adjuncți.

Pași înapoi în privința desegregării sistemului educațional

Din toamnă, OUG 96/2016 permitea integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale în învățământul de masă, atât timp cât acest lucru era posibil. Prin pct. 4 legea elimină fix prevederile care fac referire la această posibilitate, ceea ce nu este deloc coerent și are potențial să îi afecteze fix pe copii cu cea mai mare nevoie de coerență, stabilitate și predictibilitate în parcursul lor educațional. Mai mult, atragem atenția asupra faptului că aceste modificări nu au nicio legătură cu capacitatea respectivilor elevi de a se integra / de a face față cerințelor de la clasă, cu capacitatea școlii de a-i oferi sprijinul suplimentar de care are nevoie, sau cu eficiența măsurii. Ele se schimbă arbitrar, ”peste noapte”, cu o viteză la care este dificil să credem că școlile se pot adapta.

Să ne imaginăm de exemplu cazul unui copil căruia, pe baza cadrului legal în vigoare, i s-a promis mutarea începând cu anul școlar 2017-2018 într-o clasă normală. Dacă această lege va fi promulgată și intră în vigoare, școala va fi nevoită ca începând cu anul următor promulgării ei (probabil 2018-2019) să mute respectivul elev, din nou într-o clasă specială… fără ca acest parcurs să aibă vreo legătură cu capacitatea respectivului elev de a se integra sau de a face față cerințelor de la clasă, sau a capacității școlii de a-i oferi sprijinul suplimentar de care are nevoie.

În concluzie, legea votată de Parlament aduce modificări la cadrul normativ aferent organizării și funcționării sistemului de educație care riscă să îi afecteze calitatea, dar și operabilitatea. Așa cum am evidențiat mai sus, unele prevederi sunt imposibil de aplicat, fie pentru că sunt neclare, fie pentru că se contrazic între ele sau cu cadrul legal în vigoare.


Recomandări

2 thoughts on “Evaluarea școlilor doctorale rămâne în aer. Vor fi permise abuzuri privind diplomele emise de universități. Vezi ce alte modificări aduce OUG 96/2016 în domeniul educației

  1. Pingback: Președintele a trimis Parlamentului spre reexaminare OUG de modificare a Legii Educației | România curată

  2. Andrei

    Invatamantul din Romania a ajuns pe asa de “inalte culmi” ca ar trebui inceput cu evaluarea scolilor primare, a liceelor, universitatilor si la urma cu cea a scolilor doctorale care sunt cooperative de acordat diplome.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *