Daniel David

”Vrem să avem o educație la pământ”. Reacţie la poziţia Consiliului Rectorilor faţă de modificarea Legii Educaţiei

Oldies, but not Goldies! Reacţie la poziţia de susținere a Consiliul Naţional al Rectorilor din România faţă de schimbările la nivel de doctorat induse prin OUG Nr. 49/2014.

 

Consiliul Naţional al Rectorilor din România (CNRR) reprezintă forul major de expertiză în managementul academic al mediului universitar românesc. De aceea această instituţie trebuie respectată, iar eu am respectat-o mereu. Respectul vine însă şi cu faptul că atunci când nu înţelegi o anumită decizie pe care o ia instituţia pe care o respecţi, soliciţi politicos clarificări.

Aşadar, am citit cu atenţie comunicatul recent al CNRR, cu referire la modificările din OUG Nr. 49/2014  (vezi AICI). La invitaţia România Curată, ca expert, am făcut şi eu comentarii la această OUG (vezi AICI).

În acest text aş dori să mă focalizez doar pe un aspect cheie – abordat de CNRR şi OUG, şi anume doctoratul, deoarece (1) acesta este ultima baricadă după care/la umbra căreia se mai poate încă vorbi de excelenţă în mediul academic românesc şi (2) de aici ar putea porni salvarea prin modernizare a învăţământului românesc (vezi un text anterior al meu pe această temă AICI).

CNRR ne spune în comunicatul său care susţine OUG că: “…Departe de a fi o raritate in peisajul academic international, organizarea de doctorate in regim de frecventa redusa, reprezinta o racordare a sistemului educational romanesc la practicile internationale si asigura egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul specialistilor la pregatirea profesionala de inalta tinuta stiintifica conferita de studiile doctorale, in foarte multe dintre cazuri in stransa conexiune cu o cariera profesionala de succes. Prin urmare, suntem convinsi ca pregatirea doctorala poate fi realizata atat cu frecventa, cat si in conditiile unui sistem de frecventa redusa, daca acesta este organizat si tratat intr-o maniera riguroasa si serioasa, calitatea unei teze de doctorat fiind evaluata prin proceduri specifice, care raman neschimbate, competentele dobandite de absolventul de studii doctorale fiind cele care trebuie evaluate in vederea acordarii titlului, si nu forma de invatamant….”

Ei bine, există sute de analize în domeniu, pe care sunt convins că CNRR le cunoaşte foarte bine! Eu le-am analizat în diverse proiecte internaţionale şi atunci când am fost implicat ca expert în crearea Codului Studiilor Universitare de Doctorat.  Aşadar, nu mai are sens să le citez aici, deoarece orice expert le ştie. Le sumarizez însă simplu, pentru cititori, în Tabelul 1.

 

Tabelul 1. Modalităţi standard de derulare a studiilor doctorale.

Tipul de Doctorat / Modalitatea de Derulare a Doctoratului Ştiinţific Profesional
La Zi (Full-Time) Prototip Excepţie (poate fi găsit mai ales în domeniile în care prezenţa fizică este importantă; ex. în psihologie clinică)
La Frecvenţă Redusă (Part-Time) Excepţie (poate fi găsit mai ales în domeniile artistice-umaniste) Prototip

Notă: În domeniile artistice doctoratul profesional se mai numeşte şi doctorat practic (practical doctorate).

 

Aşa cum se vede în Tabelul 1, a legaliza doctoratul la frecvenţă redusă, fără o dezvoltare a doctoratului profesional, înseamnă a legaliza o excepţie!

Eu înţeleg bine nevoia universităţilor de a-şi spori numărul de studenţi pentru a supravieţui financiar, deşi aici ar fi fost de dorit ca CNRR să spună ministerului în primul rând faptul că prin finanţarea existentă pe student echivalent universităţile româneşti sunt condamnate la faliment. Aşadar, da, prin doctoratul cu frecvenţă redusă poate fi crescut numărul de studenţi, dar asta nu trebuie făcut cu scopul de a avea bani (banii suficienţi ar trebui să vină dintr-o finanţare adecvată pe student echivalent), ci cu scopul de a asigura cât mai larg accesul la cunoaştere. Într-adevăr, există analize care accentuează şi argumentează raţional nevoia de a le asigura accesul la nivel doctoral şi celor care lucrează şi care astfel nu îşi pot permite accesul la doctoratul la zi. Dar de ce soluţia românească la aceste provocări este iar una deformată şi vetustă? De ce noi trebuie să fim mereu cu 20-50 de ani în spate? Mereu marile paradigme culturale (ex. iluminism, romantism etc.) au ajuns la noi cu un decalaj de zeci de ani, din cauza izolării ţării şi a atitudinii factorilor decidenţi. Dar astăzi trăim într-o lume globalizată, cel puţin în ceea ce priveşte accesul la cunoaştere. Oare nu suntem suficient de inteligenţi ca să învăţăm din greşelile altora, ci le putem învăţa doar dacă trecem şi noi prin ele?

Era bine ca întâi să se sincronizeze doctoratul profesional din ţară cu cel din străinătate. Este adevărat, acum avem în ţară doctorat profesional doar în domeniile artistice şi sportive. Nu este în regulă! În lume (UE şi SUA) există doctorate profesionale în multe alte domenii (ex. asistenţă socială, business/ştiinţele economice, drept, inginerie, nursing, psihologie, ştiinţele educaţiei etc.). Doctoratul profesional se adresează doctoranzilor care nu fac în primul rând cercetare inovativă (ground breaking/frontier research), ci cercetare aplicativă, inspirată din experienţa practică, cu impact practic imediat. Prin doctoratul profesional aceşti doctori pot transfera astfel direct cunoaşterea la locul de muncă – contribuind la o societate şi un mediu economic bazate pe cunoaştere -, îşi pot creşte statutul la locul de muncă şi/sau obţin un salariu mai bun. Apoi, după clarificarea acestui tip de doctorat, puteam gândi raţional modalităţile descrise în Tabelul 1 (ex. care tip de doctorat şi în ce domenii să se facă la zi sau la frecvenţă redusă), cu ramificaţii faţă de mecanismul de finanţare, competenţe şi implicaţii pe piaţa academică şi a muncii.

Noi ce am făcut? Am creat premisele largi pentru „doctoratul ştiinţific la frecvenţă redusă”, ca echivalent cu „doctoratul ştiinţific la zi”, aşa cum îl ştim bine din vremuri imemoriabile (!), când acesta era văzut ca „încununarea carierei profesionale”. Doctoratul ştiinţific (Ph.D.) înseamnă, etimologic vorbind, „doctori cu dragoste de înţelepciune”; făcut la frecvenţă redusă probabil că vor rezulta „doctori  cu dragoste de semi-înţelepciune”! Cum vom putea dezvolta şcoli de tip graduate – condiţie obligatorie pentru competitivitatea universităţilor româneşti la nivel internaţional – în jurul acestui tip de doctorat care nu stimulează prezenţa unor medii de cercetare constante? Riscul este cu atât mai mare cu cât în paralel am scăzut standardele academice pentru conducătorii de doctorat, deschizând astfel porţile pentru mulţi doritori să conducă doctorate. Această combinaţie letală – conducători mai slabi şi mai mulţi / doctoranzi la frecvenţă resusă – este o lovitură finală dată studiilor doctorale în România şi astfel şansei de redresare a mediulului academic românesc; o să avem de acum nu doar fabrici, ci chiar companii de diplome de doctorat” la universităţi, nu doar de stat, ci acum şi private.

Aşadar, nu ne-am dezminţit ca fond cultural şi am creat o struţocămilă cantemiriană, ancorând ferm mediul academic românesc în practici vetuste! Dar acest lucru este în trend, asortându-se perfect cu examenele de admitere la licenţă din materii de specialitate (alt aparent “oldies, but goldies”) – şi cu toată industria meditaţiilor care va veni şi de care am scăpat atât de greu -, soluţie de nemaiîntâlnit la universităţile de tip world-class.

Am impresia că noi în ţară chiar vrem să avem o educaţie la pământ şi să fim ultimii în ranking-urile internaţionale, căci altfel nu înţeleg de ce facem lucruri care ne duc acolo, cu impact negativ asupra bunăstării ţării, în ciuda faptului că bunele practici internaţionale roiesc în jurul nostru. De ce vrem asta? Chiar am senzaţia că universităţile de stat sunt ca şi fabricile de stat din perioada postrevoluţionară, prăbuşite sau în prăbuşire, iar cele private sunt mici firme mereu la limita suprevieţuirii, fără şansă în faţa companiilor internaţionale.

CNRR trebuie să fie pavăză în faţa unor decizii politice mai puţin informate academic şi stimulentul unor decizii politice necesare, iar ministerul de profil trebuie sa promoveze politici de tip evidence-based. Nu înţeleg ce s-a întâmplat în acest caz şi mai sper să se corecteze cumva, considerându-l o eroare – ştiu că atât ministrul cât şi CNRR au bune intenţii-, nu ceva intenţionat.

Eu cred ferm că vremea cârpelilor a trecut. Dacă este să supravieţuim şi să fim competitivi, universităţile româneşti trebuie reconstruite de la bază, cu implicarea şi în beneficiul comunităţii din fiecare universitate, celulă cu celulă, ţesut cu ţesut, organ cu organ, sistem cu sistem, după modele internaţionale adaptate contextului românesc, pentru a ajunge la un organism competitiv naţional şi internaţional, util pentru societate. Oare chiar nu se înţelege că mergem contra lumii?

 

Daniel David este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (unde a înființat și coordonează o școală de excelență în cercetare în domeniul psihologiei), este profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, director pentru cercetare al Albert Ellis Institute, New York, expert (Social Sciences SRG) al European Science Foundation (din 2009), a fost consilier pentru cercetare al ministrului educaţiei şi cercetării (2005) și vice-preşedintele Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (2008-2012). Titlul articolului aparține redacției. (România Curată)

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “”Vrem să avem o educație la pământ”. Reacţie la poziţia Consiliului Rectorilor faţă de modificarea Legii Educaţiei

  1. Pinno

    Este ciudat ca la articolele (evident critice) la adresa OUG 49 (al Dl. D. David) si comunicatul studentilor, NU EXISTA COMENTARII.
    Acest comentariu este un test sa vad daca se cenzureaza comentariile critice.
    Sint 100% de acord cu cele doua articole.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *