În urma unei acțiuni a activiștilor de la Asociația Valori Superioare, în prima zi a noului an, un pui de urs a fost salvat de la o moarte chinuitoare, după ce a căzut într-o capcană a braconierilor în Munții Gurghiu. Activiștii nu au mai avut, însă, ce face în cazul unui lup, găsit mort, după ce s-a sufocat în lațurile puse de infractori. Atât ursul, cât și lupul sunt specii protejate.
Membrii Asociației Valori Superioare au ajuns, duminică dimineața, pe 1 ianuarie, în pădurile din Munții Gurghiu, de pe raza comunei Ibănești, pentru a verifica dacă în zonă au mai avut loc tăieri ilegale de copaci, după cele găsite, și confirmate ulterior de controale, anul trecut. În pădure au găsit un lup mort, prins și sufocat într-un laț pus de braconieri. La aproximativ 150-200 de metri au dat și peste un pui de urs prins, de asemenea, într-un laț, încă în viață, precum și alte capcane instalate în pădure. În urma apelului la 112, la fața locului au ajuns și Poliția și Jandarmeria, precum și un medic veterinar.
(atenție: imagini cu impact emoțional; pentru vizionare e necesar să aveți vârsta de 18 ani)
Potrivit lui Horea Petrehuș, de la Asociația Valori Superioare, ursul a fost tranchilizat și, după controlul efectuat de veterinar, a fost eliberat, scăpând cu viață. În acest caz a fost deschis un dosar de cercetare penală, pentru braconaj. Horea Petrehuș spune că numărul mare de capcane găsite și modul în care au fost amplasate arată că făptașii cunoșteau bine pădurea și traseele animalelor. Acesta a subliniat că astfel de capcane produc o moarte chinuitoare pentru animale, prin sufocare, dar că pot fi un pericol și pentru oamenii care merg pe astfel de cărări ori pentru caii folosiți în unele tipuri de exploatare forestieră.
Horea Petrehuș a reclamat și lipsa de coerență și de aplicare a legislației din domeniul administrării fondului cinegetic, care facilitează asemenea activități, dar și responsabilitatea asociațiilor (cele mai multe private) care gestionează fondurile cinegetice și care ar trebui să asigure și paza lor.
Vom urmări modul de soluționare a dosarului de cercetare penală și măsurile luate.
(atenție: imagini cu impact emoțional; pentru vizionare e necesar să aveți vârsta de 18 ani)
95% din locuitorii munților trăiesc în Evul Mediu. Unde sunt sutele de milioane de Euro din POS-Mediu, de la AFM și alte surse cheltuite pe “conștientizare”? Probabil la importatorii de pixuri și la firmele de inscripționat șepci. Multe milioane de pixuri, șepci și tricouri. Mințile tot acolo au rămas (Evul Mediu întunecat).
uite aici unde sunt banii de la AFM pentru ”educație și conștientizare de mediu”:
http://www.mmediu.ro/articol/proiect-de-ordin-al-ministrului-mediului-apelor-si-padurilor-pentru-aprobarea-ghidului-de-finantare-a-programului-vizand-educatia-si-constientizarea-publicului-privind-protectia-mediului/5187
erau 50 de milioane de lei alocați pe anul 2022, programul trebuia lansat (inițial) în luna aprilie 2022; în luna mai, au reușit să pună ghidul de consultare publică, iar de atunci, tot în consultare publică e… banii s-au dus pe pixuri și șepcuțe, iar domnul președinte se lăuda pe la Conferințele ONU despre climă cu… educația de mediu
Dacă s-ar face un control adevărat pe toate proiectele derulate de la AFM, ar trebui multe dube cu gratii pentru transportul “specialiștilor”. Eu chiar v-aș recomanda să aplicați pentru un grant UE în acest sens (adică să verificați sau, cum se zice în jargonul bruxellez, să estimați eficiența cheltuirii fondurilor naționale pe componenta mediu).
am aplicat și la fondurile norvegiene, și la CE, și prin PNRR :) (nu singur, ci în cadrul unor echipe) ; o să revin cu detalii pe parcursul proiectelor și la final ;) ; tot ce pot spune, momentan, e că s-au respectat calendarele de competiție și contractare (ceea ce, după cum se vede, nu e cazul AFM)
Iesirea din Evut Mediu se face cu investitii in dezvoltare integrata, nu cu pliante pentru pensiuni si workshopuri pentru functionari la hoteluri cu parcare supravegheata intre casele bastinasilor. Oricat de multi bani mananca administratia pentru frectia de 50 milioane / an nu inseamna nimic fata de necesarul de investitii in infrastructura economica si sociala raportat la numarul de locuitori. Alternativa e depopularea zonelor nedezvoltate pana la nivelul la care cei ramasi isi pot asigura un trai civilizat prin exploatarea resurselor locale in limitele impuse de lege – presupunand ca legea e fundamentata pe studii de mediu si consultari nationale, nu doar doar locale, cu primarii din varful muntelui, ong-uri cu ochelari de cal si proprietari de pensiuni. Ca segregarea socio-economica e o problema care afecteaza pe toata lumea si responsabilitatea e a statului pentru asigurarea caracterului unitar constitutional al tarii.
Ma umfla rasul cand citesc in ghid “finanţarea nerambursabilă din Fondul pentru mediu a proiectelor vizând educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului” – de parca aia care l-au scris habar n-au de managementul dezvoltarii durabile. Educatia si constientizarea sunt elemente care trebuie impuse tuturor proiectelor de dezvoltare din lume, chiar si alora militare (sau, dupa unele experiente personale cu militari si dupa rolul inregimentatilor in structura statului, mai ales lor). Si asta trebuie sa vina la pachet cu asigurarea pe intreg teritoriul national a egalitatii de sanse la educatie – accesibilitate si calitate in acelasi timp. E inca un pretext de aruncat banii pe potcoave cand lipsesc caii.
De unde bani de infrastructura, ca sa nu obligi populatia s-o ia la vale mai repede decat isi taie singuri craca de sub coada ? Solutia e impozitarea progresiva a proprietatilor din zona montana in raport cu capacitatea loturilor si investitiilor economice sa asigure un standard national al nivelului de trai (acest standard minim ar trebui sa fie chiar mai restrictiv in zonele protejate, pentru reducerea amprentei umane in teritoriu pe considerente ecologice iar compensatiile pentru stramutati ar trebui de asemenea sa fie mai mari, pentru lipsa de alternative). Armonizarea descentralizata a impozitarii e dupa mintea mea imposibila, necesara fiind o reforma administrativa si constitutionala. Zona montana ar trebui administrata in 2-3 regiuni de dezvoltare, fiecare cu propria abordare fiscala, fara idiotenia diferentelor de politici de dezvoltare, autorizatii si autoritate la granita judetelor. La scara mica, existenta UAP-urilor trebuie conditionata de indeplinirea unui set de parametri de dezvoltare agreati la nivel national – cine nu implementeaza proiecte sa dispara, iar locuitorii sa fie preluati de alte administratii. In acelasi timp functionarimea din UAP-urile sanctionate sa nu aiba voie sa lucreze in serviciul public 10 ani dupa falimentul primariilor iar beneficiile speciale sa fie interzise tuturor care au activat cu 5 ani inainte de faliment in cadrul administratiilor respective. Aia care isi voteaza consilii locale de popandai sa fie obligati sa faca naveta zeci de kilometri pentru orice prostie, iar parametrul asta sa afecteze inclusiv calculul punctajului pentru standardul minim necesar pentru sustinerea vietii a proprietatilor, determinand supraimpozitarea celor mai izolate. Asta ar trebui sa fie pe dos fata de cum se intampla la ses, unde impozite mai mari se platesc acolo unde stau oamenii mai grupati.
Diferenta de bani pentru armonizarea dezvoltarii intre munte si ses, urban si rural, vest si est etc trebuie sa vina de la bugetul de stat, adica din impozite colectate pe tot teritoriul national.
Da, asta chiar e o temă: REDISTRIBUIREA! Însă nici autointitulatul partid social-democrat nu are curaj s-o pună în dezbatere publică, deși ar trebui s-o aibă în doctrină și statut. La fel, impozitarea diferențiată (mai bolborosește ceva, din când în când, Ciolacu, dar pe el nu-l ia în serios nici portarul de la sediul PSD!). E mai bine așa: social-democrație cu milogi. Milogi care devin invariabil hoți când (cred ei) nu-i supraveghează cineva.
Segregarea sociala e o problema a statului si a societatii in ansamblu. Ar trebui abordata cu aceeasi responsabilitate de tot spectrul politic, dincolo de doctrine in conditiile extreme la care s-a ajuns, inclusiv de partidele minoritatilor – chiar daca saracia si izolarea nu sunt in mod special lipite de nadragii minoritarilor.
Ca politicienii sunt o haita de manelisti pagubosi, lipsiti de cultura politica si de capacitatea de a crea proiecte de perspectiva, e o realitate care poate fi depasita prin oferirea de modele de colaborare. E ca la animale – cine colaboreaza o duce mai bine , pana la punctul la care restul fac obiectul selectiei naturale.
Colaborarea se poate baza pe perspectiva mentinerii si dezvoltarii portofoliilor imobiliare si de afaceri ale alora care “s-au ales”. Pentru asta societatea trebuie sa isi selecteze reprezentantii cu interese economice in propriile bazine electorale, nu fonduri de investitii cu active peste mari si tari, iar presa e reponsabila sa propage principiul asta.
Peisajul se construieste cu politici de dezvolare care vizeaza fiscalitatea si administratia, nu cu lopata si cu minoritarii din mahala …