Vi se pare mică suma asta: 10 miliarde de euro? Atât riscăm să pierdem din PNRR. Ciolacu, Burduja, Fechet, Boloș, cine sunt sabotorii?

Anul trecut, pe vremea asta, nu trecea zi fără să citesc vreo declarație imbecilă a vreunui politician ori băgător de seamă, în frunte cu Marcel Ciolacu ori Marcel Boloș, despre cum o să pierdem 2 miliarde de dolari (în ultima fază a isteriei ajunsese chiar la 6,7 miliarde de dolari!) în litigiul legat de Roșia Montană, la Washington.

”Subminarea economiei naționale!”, ”Trădătorii!”, ”Să plătească!” erau acuzațiile care ne erau aduse celor care am luptat pentru salvarea Roșiei Montane și includerea ei pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Cu o frenezie debordantă, cea mai mare parte a presei – îndestulată, în ultimii ani, din fondurile publice ale partidelor, asta după ce vreme de cel puțin un deceniu a stat cu boticul încleștat pe ugerul publicității cu cianuri – a preluat și multiplicat pe larg declarațiile iresponsabile, stupide și fără vreo legătură cu realitatea. Pe ici, pe colo mai puteai citi și punctul de vedere care s-a dovedit a fi cel real – nu doar că România n-a plătit vreun cent pentru că Roșia Montană a fost inclusă în UNECO, ci ăsta a fost unul din argumentele care au ajutat la câștigarea litigiului și la obligarea companiei să ne plătească vreo 10 milioane de dolari cheltuieli de arbitraj.

”Sabotorii” urlă, de câteva luni, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, aruncând anatema asupra activiștilor de mediu care se opun distrugerii unor arii naturale protejate excepționale, cu proiecte care vor umfla conturile unor firme clientelare, printre care una deținută de un condamnat definitiv pentru manipularea bursei, alta de un fost ministru. Iar presa preia pe larg acuzațiile astea fără temei ale domnului ori cele care anunță vreun proces câștigat în faze preliminarii, însă doar pe ici, pe colo, ai ocazia să citești despre procesele câștigate DEFINITIV de societatea civilă pe aceleași subiecte.

Și doar în vreo două locuri am citit și am văzut preluată analiza care spune că riscăm să pierdem vreo 10 miliarde de euro, din cele vreo 20 de miliarde de euro, pe care am mai avea șansa să le atragem din PNRR.

Și ce să vezi, ghici ce e în fruntea listei pentru care riscăm să pierdem banii ăștia (sumă de cinci ori mai mare decât cea pentru care încercau să ne aducă în fața plutonului public pe cei cu Roșia Montană)? Păi numirile politice ale directorilor de prin companiile energetice, recompensați cu venituri și bonusuri ultra-nesimțite, pe care doar unii șefi de prin Romsilva le concurează (regie ale cărei probleme de administrare sunt, la rândul ei, un alt motiv de blocare a banilor europeni).

Campionul luptei cu sabotori inventați, domnul Burduja, devine un mic mielușel când e vorba de a-i confrunta și schimba pe politrucii din conducerea companiilor energetice. Doar ”bucățica” asta reprezintă vreo 300 de milioane de euro din cele vreo 700 de milioane, felia afectată de numirile politice. Păi s-ar risca domnul Burduja să vină vreun șef la Hidroelectrica fără comandă politică, să aibă surpriza că nu mai poate direcționa alte sute de milioane de euro către firmele de construcții clientelare?

Iar domnul Ciolacu văd că promite demiterea miniștrilor ineficienți în îndeplinirea jaloanelor din PNRR, dar el ce face? Păi îl numește pe Piedone șef la Protecția Consumatorului, taman când Comisie Europeană se pregătește să bage foarfeca la greu în banii din PNRR pentru România din cauza numirilor politice. Oare pe el cine îl revocă pentru asemenea mârșăvii și sfidări la dresa cetățenilor?

Până la urmă, tot noi o vom face, dar cu condiția să nu uităm și să dăm mai departe și informațiile astea ignorate de cea mai mare parte a presei, dar și de social-media, unde boții, umani sau tehnologici, se preocupă doar de multiplicat tâmpenii cu memoria apei sau aurul monoatomic.

1.500 de bucureșteni cer Consiliului General să mărească amenzile pentru tăierea copacilor

Burduja, lasă minciunile și citește asta: producția de energie a Hidroelectrica s-a prăbușit cu peste 20% în 2024. Și știrea despre Răstolița pe care cvasi-majoritatea presei a ignorat-o

Procesul în care avocata Schweighofer ne-a dat în judecată a ajuns la Tribunal. ”Eroarea” prin care primul termen se ”repetă” după mai multe luni de amânare. Și cât ne costă