Dorin Tudoran

Un fumarit post-modern: Taxa pe Prostie

Îl cunosc bine pe dl Iurie Leancă, premierul Republicii Moldova. Lucrând la
Chi
șinău, timp de șapte ani, am putut urmări – live – evoluția tânărului, pe atunci, diplomat. Fiecare succes al său
m-a bucurat foarte mult. Când a devenit prim-ministru, am fost sigur că era o
solu
ție bună. Asta cred și astăzi.

Îl cunoasc foarte bine pe dl Nicolae Timofti, președintele
Republicii Moldova. Am colaborat timp de câ
țiva ani în perioada în care era judecător la Curtea de
Apel
și devenea întâi membru și apoi președinte al Comisiei Electorale Centrale. Când a fost ales șef al statului,
am crezut că este o solu
ție bună nu doar pentru ieșirea dintr-un blocaj politic, ci
pe o durată ceva mai lungă. Asta cred
și astăzi.

Nu îl cunosc pe dl Iulian Chifu, consilier al președintelui Traian
Băsescu, dar îmi pare – scuzată fie-mi franche
țea – un imbecil cu un CV
impresionant. O specie foarte răspândită azi în România – Omul de Hârtie. Când
realitatea scutură un pic hârtia, vezi că ”afară-i vopsit gardu’, înlăuntru-i
leopardu’.”

Dacă pui față în față ce au realizat dnii Leancă și Chifu, înțelegi ridicolul la care se expune cel de-al doilea
tratându-l cu o nesim
țită condescendență pe cel dintâi.

Omul de Hârtie despre dl Leancă: “era diplomat, părea să aibă viitor“;
“amestec în politica dâmbovi
țeană“; “a pierdut ocazia să tacă“; “s-a descalificat ca
premier, diplomat
și membru al PPE“. Și “finis coronat opus” – amenințarea: “măcar
şeful său de partid ar trebui să reacţioneze, pentru a evita discutarea cazului
în PPE”.

În vreme ce, după acceptarea în NATO și intrarea în UE, marea Românie este incapabilă să aibă
un proiect de
țară, mica Republică Moldova are un asemenea proiect. Iată-l rezumat aici de
premierul Iurie Leancă:

“Parcursul european nu înseamnă pierderea suveranității, sub nicio
formă a statului Republica Moldova, ci doar faptul că urmează să fim un stat
func
țional. Urmează să ancorăm Republica Moldova într-un spațiu al prosperității, al stabilității, cu un sistem
func
țional, fără frontiere, cu reglementări comune. Acesta este scopul cel mai
importat al Guvernului de la Chişinău“

Spre sfârșitul anului trecut, președintele Traian Băsescu și-a anunțat propriul
proiect de
țară. Unul care implică, de fapt, două state deocamdată diferite și independente.
Când este vorba de lucruri care privesc două state de acest fel, este cel pu
țin o imprudență să faci
declara
ții fără a consulta și partea cealaltă, fără a ține cont de proiectele ei.

Reacția dlui Iurie Leancă a fost promptă și justificată. Domnia Sa a reamintit, încă o data, care
este proiectul de
țară al Republicii Moldova și a adăugat că declarațiile președintelui României nu ajută Republica Moldova în
realizarea proiectului.

Tot ce a înțeles dl Iulian Chifu din această situație creată nu de premierul Leancă, ci de președintele
Băsescu, a fost că premierul moldovean se amestecă “în politica dâmbovi
țeană”, fără să știe ce se
întâmplă în România. Evident, nu dl Leancă a pierdut prilejul să tacă, ci
consilierul preziden
țial Chifu nu a pierdut prilejul să gândească public cu ceafa-i doctorală.

Și-apoi, de unde
atâta dispre
ț la dl Chifu față de politica dâmbovițeană? Este Domnia Sa consilier pe malul Tamisei (10
Downing Street)? Pe malul Potomacului (1600 Pennsylvania Ave NW)? Sau, cumva,
pe malul Senei (Palatul Élysée)? În ce altă politică decât cea mai dâmbovi
țeană cu putință este Domnia Sa
o roti
ță vorbitoare? Dacă și dlui Chifu îi pute politica dâmbovițeană, ce ar fi
de a
șteptat de la alții?

Înainte de a cugeta public, dl Chifu trebuia să-și facă lecțiile. Reacțiile diplomaților occidentali
acredita
ți la Chișinău ar fi putut risipi, măcar parțial, ceața care s-a substituit materiei cenușii. Referindu-se
la o reunificare a României
și Moldovei, ambasadorul Germaniei, Matthias Meyer,
declara că e “o furtună într-un pahar cu apă”.

Dlui Chifu nu i-a păsat nici măcar de faptul că și Comisia
Europeană (CE) a deplâns declara
țiile făcute de președintele Traian Băsescu.

Nu e de ajuns ca președintele României să dorească o reunificare a României cu
Moldova. Cum nu e de ajuns ca un asemenea act să fie dorit
și de președintele
Republicii Moldova. Probabil că nici dorin
ța majorității covârșitoare a cetățenilor României și ai Republicii Moldova nu ar fi de ajuns.

E nevoie de alte câteva lucruri,
căci lumea este ceva mai complicată decât apare pe retina consilierului Chifu
sau în elanurile retorice ale pre
ședintelui Băsescu. Pentru ca o asemenea reunificare să
devină posibilă cândva e nevoie, mai ales, de multă în
țelepciune.
Istoria merge rareori în linie dreaptă. Dl Leancă sugerează că e nevoie de o mi
șcare
graduală. Că ea va duce, cândva, la o
reunificare, rămâne de văzut. Dl Chifu se face că nu pricepe.

În raport cu proiectul de țară al Moldovei, premierul Leancă a considerat că poziția premierului
Victor Ponta a fost mai potrivită decât declara
ția învolburată a președintelui
Băsescu. Din a
șa ceva, Omul de Hârtie a înțeles că dl Leancă și-a permis să spună cine “e bun” și cine “e rău”
la Bucure
ști. Manipulare grosolană a adevărului.

Dl Leancă nu s-a amestecat în treburile interne ale României și nu a afirmat
că premierul Ponta are mereu dreptate
și președintele Băsescu nu are niciodată dreptate. Dacă dl
Leancă ar fi apărut alături de dl Ponta la TVR
și nu la Antena 3, probabil că dl Chifu ar fi fost nițeluș mai clement cu
premierul Republicii Moldova. Cei doi premieri ar fi putut să apară
și la B1, dar
riscau să li se taie microfonul.

Să admitem că ar fi cu totul adevărat ce spune dl Traian Băsescu – strategia politicii externe a României este o
prerogativă a pre
ședintelui (deși, se “zvonește” că obiectivele principale ale politicii externe sunt stabilite de
Parlament, prin programul de guvernare; în caz de coabitare, Pre
ședintele nu
poate nesocoti voin
ța majoritară, chiar dacă nu e de acord cu ea).

Atunci, la fel cred că stau lucrurile și în Republica Moldova. Dacă proiectul de țară menționat de
premierul Iurie Leancă nu este cel în care se află angrenat
și președintele Moldovei,
cel dintâi care îl poate contrazice pe premierul moldovean este pre
ședintele Nicolae
Timofti, nu un
țuțăr de la Cotroceni.

Un București care, după aproape un sfert de veac de nepăsare cvasi-totală față de chestiunea
reunificării, sare într-o învolburare cvasi-propagandistică nu poate fi
perceput, pe plan interna
țional, drept un actor politic serios. De la o conștiință strict
declarativă la una a marilor acte istorice nu se sare, fără riscuri majore, cum
sari dintr-un partid dâmbovi
țean într-altul.

Diferența esențială dintre domnii Leancă și Chifu este aceea că primul conduce guvernul unei țări uitate până și de Dumnezeu,
nu doar de România, dar mereu în aten
ția Rusiei, în
vreme ce dl Chifu se joacă de-a politica pe Facebook. Nu cunosc o cancelarie
politică serioasă care să încurajeze polemici purtate de consilieri pe Facebook. Dl Chifu, dacă are timp liber, poate
exersa jocul electronic Messi vs Ronaldo.

Omul de Hârtie se dovedește nu doar prost, ci și mârșav: “L-aţi auzit vreodată pe dl. Leancă solicitând
retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova?”

Îi recomand țuțărului prezidențial să afle cum a comentat Aleksandr Lebed (fost șef al Armatei a
14-a) o sugestie mult mai diplomatică făcută de Secretarul de Stat american,
Madeleine Albright. Ar în
țelege mai ușor cam cum ar reacționa Vladimir Putin angrenat într-un război al vorbelor
între Moscova
și Chișinău, dacă Lebed răspundea cum o făcea Washingtonului.

În discuție nu este nici patriotismul dlui Leancă, nici patriotismul dlui Timofti,
nici patriotismul dlui Băsescu, nici patriotismul dlui Ponta, nici măcar
patriotismul dlui Chifu. În discu
ție este cum își exersează fiecare dintre ei inteligența, înțelepciunea
pentru a servi o cauză mai mare decât ei to
ți, puși unul peste celălalt. Mai puțin decât
oricând, cruciadele retorice au astăzi slabe
șanse de câștig.

Când înalți demnitari de stat se manifestă pripit, unul dintre rolurile consilierilor
este să dezamorseze impactul gafelor. În asemenea cazuri, între a pune batista
pe
țambal și a turna gaz peste foc, cred că e de preferat prima strategie. Cu alde
Iulian Chifu
și Mirel Palada (ce să mai zic de Albă ca Lăzăroiu) drept consilieri sau
purtători de cuvânt, oamenii politici români devin
și mai
vulnerabili decât sunt fără consilieri
și purtători de vorbe.

Niccolo Machiavelli, care știa câte ceva despre rolul unui consilier (a fost,
printre altele,
și Secretar de Stat al Consiliului
Seniorilor din Republica Floren
ța), scria, în urmă cu 500 de ani, în Principele: “Și cea dintâi părere
pe care o avem despre inteligenţa unui conducător de stat ne-o formăm cunoscând
oamenii pe care îi are în jurul lui.” (trad. Nina Façon).
Și cea dintâi
părere este, deseori,
și cea mai pregnantă.

Dacă în România s-ar introduce Taxa pe Prostie (un fel de fumărit
post-modern), consilierii oamenilor politici ar fi cei dintâi care ar ajunge în
sapă de lemn. După care, fire
ște, ar deveni ei înșiși oameni politici, pentru a-și permite luxul
de a avea consilieri.

Până una alta, Interpolul poate da în urmărire oameni ca dl Iulian Chifu
pentru port ilegal de creier. Indiferent ce spune CV-ul unuia sau altuia dintre
cei căuta
ți.

În sfârșit, ce a făcut președintele Traian Băsescu, după ce a mai stârnit o furtună?

A râs. Și-a mai nuanțat discursul, și bine a făcut (aici). Pe urmă ne-a informat: ”Categoric mă voi ocupa de
acest proiect, va fi unul din proiectele în care, după ce îmi voi termina
mandatul, îmi voi pune resursele”.

Ce nu ne-a spus este în ce calitate se va ocupa de un proiect de o asemenea
anvergură istorică
și împreună cu cine o va face. Care ar fi resursele pe care le are la
dispozi
ție.

Dacă se bazează pe influența internațională a europarlamentarei Elena Băsescu, s-ar putea ca
dl Traian Băsescu să întâmpine ceva obstacole în drumul spre ”Liga Helmut Kohl”.

Ca să nu mai spun că, zău, dl Iulian Chifu e greu de confundat cu
Hans-Dietrich Genscher. Cel pu
țin deocamdată.

Acest articol a aparut pe Certocraţia


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Un fumarit post-modern: Taxa pe Prostie

  1. Daniela Zamfir

    D-l Chifu nu merita atata atentie din partea dvs, deoarece el este doar ecoul ….Presedintele Basescu , cum bine spuneti, a abordat problema cum stie el mai bine: a ras . Asta denota ca nu este ceva important in ochiii lui ci numai propaganda ieftina in folosul lui exclusiv , ca sa se vorbeasca despre el. Chiar credeti ca lui Basescu ii pasa de statul Republica Moldova ? Lui nu ii pasa nici de statul Romania al carui presedinte este; a cedat suveranitate statului roman catre UE aproape in intregime numai pentru a se mai numi presedinte doi ani . Asta este .

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *