În documentările pe teren a tăierilor ilegale, am găsit zone în care pădurea a fost rasă de pe versanți întregi, cu peste 100.000 de metri cubi dispăruți dintr-un singur loc. Regenerările (plantările de copaci) erau făcute (și decontate) doar în documente.
Sondajul realizat de Ipsos pentru Greenpeace România, în care 88% dintre respondenți consideră defrișările ca fiind o problemă gravă a trecut pe sub radar într-o săptămână în care canicula a făcut ravagii și la noi, iar codurile roșii au venit pe bandă rulantă. O săptămână în care, de altfel, ministra Mediului, Diana Buzoianu a pus în transparență Hotărârea de Guvern privind reorganizarea Romsilva, la doar câteva zile după ce câteva zeci de membri ai Federațiilor Sindicatelor din Silvicultură Silva au ieșit la protest în Piața Victoriei, în încercarea de a bloca (prin amânare) acest demers.
După cum susțin sindicaliștii conduși de Silviu Geană (detalii aici), administrarea pădurilor din țara noastră ar fi un model la nivel european. Și o spun și unii reprezentanți ai Romsilva. Raportul de țară pe mediu, pe anul 2025, publicat de Comisia Europeană, arată, însă, că 40% din pădurile de la noi sunt degradate. Iar sondajul menționat arată că 88% dintre români consideră defrișările ca fiind o problemă gravă și 86% susțin împădurirea ca soluție prioritară.
În același timp, doar 17% dintre cei chestionați cred că pădurile și biodiversitatea sunt protejate în mod adecvat în România.
Dezastrul e vizibil pentru oricine ajunge în pădure
Să se înșele atât de mult atât cei care au realizat studiile pe care se bazează Raportul Comisiei Europene? Să fie atât de ruptă de realitate percepția românilor cu privire la starea pădurilor de la noi? Din păcate, nu e o iluzie colectivă. Nu sunt singurul care am copilărit în zone cu păduri, apoi am bătut munții, cu cortul în spate, în prima parte a anilor 90, când nici ”Drujba lui Dumnezeu”, nici ”Fierăstrăul Codrilor” și alte asemenea ilustre personaje care au alimentat abatoarele de lemn Schweighofer nu se apucaseră încă de ”muncă”.
Am văzut pădurile noastre, înainte de a începe prăpădul și le-am văzut și în ultimii ani. Cu exemple model de administrare, în zona publică, dar și în cea privată, dar și cu mult prea multe ”modele” și tipare de hoție și distrugere (de asemenea, deopotrivă, la administratori privați sau publici). Ce e mai grav e că efectele hoțiilor și distrugerilor din ultimele două decenii și jumătate se vor întinde pe alte zeci, poate peste o sută de ani. Iar asta dacă acționăm acum.
În urma mobilizării civice, de la sfârșitul anului trecut, avem un nou Cod Silvic, cu măsuri anti-hoție și de administrare a pădurilor mult peste legislația precedentă. Dar mai sunt zeci de acte subsecvente (hotărâri de guvern, ordine de ministru, regulamente) care trebuie adoptate și implementate, pentru ca prevederile din noul Cod să devină realitate.
Reducerea numărului de direcții silvice în Romsilva nu e suficient
La sfârșitul săptămânii trecute, a fost pusă în consultare hotărârea de guvern pentru restructurarea Romsilva. Una în care numărul direcțiilor silvice (implicit al șefilor) se reduce drastic, dar încă nu mi-e clar cum ar putea asta să îmbunătățească situația în anumite zone. Că dacă unești rețelele din Maramureș cu cele din Bistrița-Năsăud riști doar să ai o rețea mai mare și mai ”performantă”. Dar în rele. Ori dacă subordonezi foste direcții care au avut performanțe și au început reforme interne, împotriva hoției, în ultimii ani, unor direcții în care cultura organizațională a fost de ”conservare” (nu a pădurii, ci a status-quo-ului), nu e reformă.
Nu e singurul caz, dar e cel mai notoriu: DS Brașov a fost pe plus, la nivel de profituri, în ultimul an. Dar un plus derizoriu, de 1,1 milioane de lei. Mult sub profitul direcțiilor silvice din jur pe care ar urma să le integreze: DS Mureș (profit de 13 milioane de lei), DS Covasna (6,4 milioane de lei), DS Harghita (3,7 milioane de lei) și DS Sibiu (3,1 milioane de lei). Care sunt criteriile în baza cărora s-a făcut această alegere? S-ar putea invoca Facultatea de Silvicultură de la Brașov. Doar că reprezentanți de seamă ai acesteia se numără printre cei care pretind că totul e bine și frumos în silvicultura românească și doar activiștii și organizațiile de mediu (alea ”anti-românești” potrivit deja ”celebrului” fost director general al Romsilva, Teodor Țigan) nu vor să recunoască asta.
De atâta bine pentru păduri, au ajuns 88% dintre cetățenii români să vadă degradarea lor ca o problemă gravă.
Profitul direcțiilor silvice din Romsilva, pe anul 2024. Două dintre cele mai neperformante direcții silvice din Romsilva, DS Maramureș și DS Bistrița-Năsăud ar urma să fie comasate (împreună cu DS Satu Mare și DS Sălaj). Deficitul major este dublat și de numeroase dezvăluiri, inclusiv anchete penale ample, legate de tăierile ilegale de păduri, inclusiv constituirea de rețele care livrau ilegal, prin firmele din Bistrița Năsăud, lemn pentru Schweighofer (schema prezentată de DNA, aici)
Anexa 1 a proiectului de Hotărâre de Guvern privind reorganizarea Romsilva. În cazul viitoarei DS Transilvania Centru, coordonarea ar urma să fie făcută de la Brașov, o direcție silvică cu rezultate mult sub a tuturor celorlalte patru direcții cu care ar urma să fie comasată: Mureș, Covasna, Harghita și Sibiu
Restructurarea Romsilva e, cu siguranță, necesară. Dar reforma nu se limitează la reducerea numărului de directori și a discreționarismului cu care au fost premiați mulți dintre și favoriții lor, cu sume care au concurat cu profitul Regiei și au sfidat bunul-simț. Pentru reformă mai e nevoie și de curaj pentru a alege modele și criterii de performanță reale, nu cele mai apropiate de centru și de influența politică. Asta dacă vrem ca măcar peste un deceniu-două să vedem dacă nu efectele benefice, măcar începutul lor în pădurile noastre.
În această săptămână, sunt programare consultările publice pentru hotărârea de Guvern pentru reorganizarea Romsilva. La sfârșitul ei vom ști dacă obținem mai mult decât o reducere a numărului de directori.
***
Cine e liderul sindical care se opune reformării Romsilva
