Dorin Tudoran

Oratoria nu mai salveaza Romania

Nu demult, dl Sever Voinescu își începea astfel un articol din Evenimentul zilei: “Prietenul meu Toader Paleologu dă lecții private de retorică.“

Întrebarea este: cui?

Răspunsul la întrebare (doar cvasi-retorică) ar fi cu atât mai important, cu cât dl Voinescu continuă astfel: “Din
cînd în cînd mai vorbim despre asta și mi se pare cu atît mai
important ce face cu cît văd cum vorbesc gloriile retoricii politice.
Îi ascult și eu pe cei care reușesc să ia mințile poporului și mă
întreb, sincer, ce fel de minți are acest popor de pot fi luate cu
asemenea vorbire.“

Mă întreb și eu dacă dl Voinescu își
punea întrebarea care îl frământă azi și ieri, când același “popor”,
care-l nedumerește astăzi, își lăsa “mințile luate” de trăncăneala celor
din preajma Domniei sale; nu chiar toți retori din liga dlui Toader
Paleologu.

Acum câteva zile, dl Adrian Papahagi anuța că se
retrage din viața politică, dar va rămâne alături de Partidul Mișcarea
Populară – “Voi fi alături de ei ca orator și susținător, atunci când mi-o vor cere…”

Eu,
unul, nu de oratoria dlui Papahagi m-am cutremurat în acești ani, ci
de gândul că va continua. Și, iată, tocmai oratoria va continua. Aș fi
preferat ca dl Papahagi să ramână în PMP iar oratoria să fie lăsată
baltă, fiindcă, vorba dlui Voinescu, “asemenea vorbire” poate fi
asigurată – pe mii de hectare de intra și extravilan politic – de
oratori ca dnii Traian Radu Ungureanu și Mihail Neamțu.

Dintre
intelectualii tineri, excelent școliți, care s-au alăturat unui
proiect politic inițiat de președintele Traian Băsescu – mai întâi via
PD-L, apoi prin alte vehicule politice –, dnii Paleologu și Papahagi
reprezintă două tipuri de oratorie foarte diferite.

Cel dintâi
practică ironia, amintind de stilul ilustrului său tată. Uneori,
disperat de ce vede în jurul său, dl Toader Paleologu își asumă riscul
de a fi perceput chiar ca un clovn. Una peste alta, retorul acesta
cultivă zâmbetul.

Dl Papahagi cultivă zbieretul. Își asumă riscul de a fi perceput fie ca un ayatolah iritat, fie ca un taliban parțial temperat.

101

Dacă
dl Paleologu s-a ales cândva cu o dregătorie diplomatică și, cine
știe, poate se află deja cu un picior într-un lift europarlamentar,
iată că dl Papahagi alege să-și dedice timpul treburilor academice,
hotărât fiind să le întrerupă, când și când, pentru un scurt sabatic
dedicat oratoriei.

Traiectoria acestor intelectuali – tobă de
carte și sperând că inerția cetății poate fi dislocată cu discursuri –
vorbește despre drama inadecvării. Mai întâi la obiceiurile grupului
politic căruia îi aparții, apoi la contextul mai larg al vieții
politice.

Se pare că în politică, omul nu prea poate să sfințească locul; mai degrabă, “locul” modelează omul, “desființându-l”.

S-ar
putea ca “poporul”, cum îi spune dl Voinescu electoratului, să fie
sătul și de retorica ironică și de zbieretul bubuitor, indiferent de
cine le practică.

S-ar putea ca “locul” să fie saturat de
asemenea discursuri, chiar dacă, din inerție, le mai dă crezare pentru o
clipă electorală ori alta.

Nu știu dacă dl Paleologu se va îmbogăți oferind lecții particulare de retorică.

Nu știu dacă oratoria dlui Papahagi va fi îmblânzită de înțelepciunea academică.

Nu știu dacă orăcăitul dlui Ungureanu va deveni un cântec de privighetoare.

Nu știu dacă funia de usturoi purtată în jurul gâtului de dl Neamțu va alunga demonii care-l asediază.

noua-garlica

Știu
însă că nu toți cei care se exersează în arta oratoriei, făcând
gargară cu o basculantă de pietre pe zi, au șanse să devină Demostene.

Mă întreb dacă, ascultând-o pe dna Elena Băsescu rostind de la tribuna din Bruxelles:

“Quo
usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quam diu etiam furor
iste tuus nos eludet? quem ad finem sese effrenata iactabit audacia?
Nihilne te nocturnum praesidium Palati, nihil urbis vigiliae, nihil
timor populi, nihil concursus bonorum omnium, nihil hic munitissimus
habendi senatus locus, nihil horum ora voltusque moverunt? Patere tua
consilia non sentis, constrictam iam horum omnium scientia teneri
coniurationem tuam non vides? Quid proxima, quid superiore nocte
egeris, ubi fueris, quos convocaveris, quid consilii ceperis, quem
nostrum ignorare arbitraris?

dl Valeriu Zgonea va răspunde prompt de la tribuna din București:

“O
tempora, o mores! Senatus haec intellegit. Consul videt; hic tamen
vivit. Vivit? immo vero etiam in senatum venit, fit publici consilii
particeps, notat et designat oculis ad caedem unum quemque nostrum. Nos
autem fortes viri satis facere rei publicae videmur, si istius furorem
ac tela vitemus. Ad mortem te, Catilina, duci iussu consulis iam
pridem oportebat, in te conferri pestem, quam tu in nos [omnes iam diu]
machinaris.

Cât privește ”poporul” dlui Voinescu el rămâne mereu imprevizibil.

E greu de știut dacă și de data aceasta va răspunde cu ”Trăiască oratoria, că salvează România!” sau cu ”Oratoria nu mai salvează România!”



Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Oratoria nu mai salveaza Romania

  1. DanBruma

    Din comentariile „politice” ale lui Sever Voinescu se vede perfect ca nu este om politic de altfel ma întreb ce fel de om este cu astfel de comentarii. Sa fii parlamentar atata vreme si sa-ti pui astfel de întrebari asta tradeaza o imposibilitate de intelegere a politicului imensa la acest personaj care din fericire este din ce in ce mai putin public.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *