O pupilă monstruos dilatată

Fosta pupilă prezidențială, Elena Udrea, își toarnă zilnic în ochi o cantitate exagerată de atropină. Pe cale de consecință, a devenit o pupilă monstruos dilatată.

Totuși, în imensa-i expansiune de sinceritate, nu e loc și pentru un firicel de logică. Semn că ori a gătit prea mult pentru popota SRI, ori a mâncat acolo prea des.

Am priceput că Elena Udrea funcționează, continuu, cu (,) curent alternativ (“am fost permanent o sursă alternativă de informații la președinte”) și mă bucur pentru resursele energetice ale țării.

Îmbufnată că n-a putut ajunge președinte al României, declara, imediat după alegeri, că dl Klaus Iohannis a devenit președinte în mod “întâmplător”.

Azi ne informează — și continuu, și alternativ – că Iohannis a devenit președinte grație generalului Florian Coldea. O logică de rit Sebastian Lăzăroiu.

Abia acum înțeleg de ce s-a dus Elena Udrea la Paris în ziua de 16 noiembrie ca să voteze pentru Iohannis: era agentul – continuu și alternativ – al lui Coldea.

Limpede: generalul e un plutonier nesimțit, care mai întâi a folosit-o în scopuri electorale, dar a uitat să distrugă originalul documentului secret înmânat lui Traian Băsescu referitor la filajul de la Paris al tandemului Bica-Udrea.

Dilatată rău de tot a fost pupila și de către fostul prieten și partener de afaceri al familiei Cocoș – Dinu Pescariu. Acesta a trimis-o pe Udrea la Codlea să-i deblocheze un cont din Elveția, dar a uitat să-i achite onorariul – 500,000 €.

Că Pescariu nu s-a purtat ca un domn, e clar.  Că e și un porc — fiindcă, după ce n-a plătit-o, a și denunțat-o și pretinde că deține probe că a plătit-o — e și mai de șorici.

În acest moment sunt foarte interesat de felul – ba alternativ, ba continuu amuzant – în care funcționează logica pupilei, logică pe care o propune pentru “implementare” la nivel național. Implementatori-Șefi: Dan Andronic și Ion Cristoiu.

Pretinde că nu a fost parte a sistemului dinăuntrul căruia denunță “sistemul ticăloșit” (ticăloșit de cine anume?). Atunci, cum avea puterea de a interveni pe lângă ”dușmanul de moarte”, Victor Ponta, pentru numirea Laurei Codruța Kövesi?

Cum de reușea să obțină numirea prietenei Alina Bica la DIICOT? Cum de putea să-i ceară lui Codlea deblocarea unui cont din Elveția aparținând escrocului de casă, Dinu Pescariu?

Elena Udrea susține că l-a ținut permanent la curent pe Traian Băsescu în legătură cu mega-matrapazlâcurile lui Florian Codlea. Cinste ei! Să nu-l fi ținut, cumva, în curent. Efectele sunt diferite.

Întrebată de niște jurnaliști ce a spus și cum a acționat președintele după primirea acestor rapoarte alternative oferite continuu, Elena Udrea răspunde: ”Nu știu, trebuie să-l întrebați pe dânsul.”

Jurnaliștii respectivi nu au de ce să facă drumul până la ușa lui Traian Băsescu, fiindcă știu bine ce a făcut președintele cu informațiile oferite de Elena Udrea despre Florian Coldea.

L-a avansat în grad pe Coldea în două rânduri. O dată – general cu două stele. A doua oară – general cu trei stele.

Elena Udrea oferă circ acelora cărora sistemul din care a făcut parte le-a furat pâinea de la gură. Ce vinde azi fosta pupilă prezidențială nu este coniac Segarcea de 7 stele.

E aceeași poșircă halucinogenă oferită românilor de statul pe nedrept poreclit ”de drept”. Dacă Statu-Palmă-Barbă-Cot este un personaj fictiv, Statu-Palmă-DIICOT nu este un basm, ci o caracatiță reală.

Se știe că “Salonul doamnei Juliette Récamier a atras, de-a lungul câtorva decenii, numeroase personalităţi din lumea culturală, ştiinţifică şi politică a Franţei.”

Mănăstirea penitenciară în care poate fi exilată Juliette a noastră s-ar putea să atragă numeroase personalități ale originalului stat de drept consolidat în ultimii zece ani. O formă cenaclieră a crimei organizate.

S-a afirmat că pictorul David a portretizat-o pe doamna Récamier ”ca pe o eroină a Republicii sau ca pe o protagonistă a Imperiului, pe când ea era opusă ideologic ambelor forme de organizare.”

Cărei forme de crimă organizată i s-a opus, vreme de 10 ani, Elena Udrea? Eroină a cărei Republici este? Ce fel de Imperiu a fost cel al cărei protagonistă protejată s-a obișnuit să fie?

Înainte de a comanda portretul final al Elenei Udrea unui David sau unui René Magritte local e bine să avem pachetul cu ”trăsături definitorii” ale modelului.

Altfel, iar ne trezim că vorbim despre Ana Ipătescu, când, în realitate, avem de-a face cu Mița Baston. Ca să nu mai spun că, nu orice suflet cu vedenii este o Ioana D’Arc. Poate fi doar biciclistă.

René Magritte, Perspective: Madame Récamier by David

sursa: dorintudoran.com