La cum gesticulează ai putea jura că ministrul Energiei, Bogdan Ivan (în dreapta), face parte din specia auto-botezată ca fiind inteligentă.
Oricât ar fi de tentant, să nu-l comparăm pe domnul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, cu moluștele, pentru că ar fi jignitor și umilitor pentru cele din urmă. Inteligența caracatițelor, spre exemplu, e fascinantă. La Bogdan Ivan e fascinantă doar insistența cu care face paradă de ignoranța lui colosală și siguranța de sine cu care debitează gogomănii fenomenale, repede și mult repetate de presă.
Desigur, faptul că cea mai mare parte a presei îi multiplică învinovățirea castorilor pentru dezastrul de la Salina Praid ori a moluștelor pentru creșterea facturilor la energie nu are nicio legătură cu subvențiile partidelor direcționate către respectivele instituții media. Sau are?
Mai deunăzi, domnul Ivan se plângea că s-au stabilit arii naturale în zone în care, acum niște zeci de ani, s-a gândit Ceaușescu să construiască hidrocentrale. De parcă îi păsa lui Ceaușescu de mediu mai mult decât să se nu atingă careva de trofeele lui de urs pentru care voia exclusivitate la împușcare. Cum să-i explici acestei (aparent) posesoare de coloană vertebrală că ignorarea problemelor de mediu de către comuniști (și de cei care le-au urmat) e una dintre principalele cauze pentru care românii trăiesc cu 5-6 ani mai puțin decât media europenilor și au cam tot cu atât mai puțini ani de viață sănătoasă?
Mai zicea domnul Ivan că vrea să prelungească viața termocentralelor pe cărbune, ca să ieftinească prețul la energie. De unde să știe ditamai ministrul că energia obținută prin arderea cărbunelui e cea mai scumpă dintre toate cele aflate în discuție, cu costuri de producție de două, trei până la cinci ori mai mari decât prețul energiei pe piața liberă (vezi aici)! Asta fără a aduce în discuție costurile uriașe pentru bugetele de sănătate cauzate de poluare ori cele generate de agravarea schimbărilor climatice.
Citesc că s-a lăudat domnul Ivan cu informările pe care le-a cerut serviciilor secrete despre organizațiile neguvernamentale care și-au permis să facă apel la lege și la Justiție ca să apere dreptul ăla la mediu sănătos pe care, spre disperarea unora ca el, s-au gândit unii să-l treacă în Constituție. E exact ceea ce te aștepți să facă un impostor care își face din ignoranță un titlu de glorie, după ce fost propulsat în funcția de ministru de niște ”băieți deștepți” degrabă tăietori de păduri și cu conturile prin insule bananiere.
Nu vă lăsați înșelați de aparențe! Faptul că are mâini, picioare și emite sunete, nu-l face pe domnul Ivan cu nimic superior unei moluște care se târâie și lasă o urmă alb-vâscoasă prin iarbă. Cu siguranță, însă, îl face o făptură cu adevărat periculoasă nu doar pentru castori și melci, ci și pentru semenii lui – cărora le pune în pericol sănătatea și economiile. Mă rog, cu câteva excepții – că stau unii la coadă să-și umfle conturile de pe urma ”muncilor” domnului ministru Ivan și a unora care au la fel de multă minte încât să creadă că dacă crești costurile de producție, prețul la consumatorul final și facturile la energie or să scadă.
Pentru că asta se ascunde în spatele demagogiei populiste a domnului Ivan și a altora ca el: mascarea unora dintre cele mai mari tunuri post-decembriste. Acoperirea unor sute de milioane de euro cheltuite de o companie de stat, Hidroelectrica, în proiecte fără acorduri de mediu și/sau cu autorizații de construire care s-au dovedit a fi ilegale, prin decizii definitive ale Justiției. Bani care au ajuns la companii controlate politic, cum au fost cele ale familiei fostului ministru PSD Dan Ioan Popescu. Și direcționarea altor sute de milioane de euro pentru finalizarea lor către o firmă controlată de PNL ori una controlată de un condamnat penal definitiv.
Și, apropo de Hidroelectrica. Poate, măcar în ceasul al 13-lea înțeleg unii de ce fostul director general Borbely Karoly a rămas în funcție încă un an, an în care România a pierdut milioane de euro pe care nu i-a putut utiliza din PNRR și pe care, după cum chiar domnul Borbely recunoaște, n-o să mai putem beneficia de ei. O moluscă, dacă ar putea vorbi, cu siguranță ar putea arăta că omul a rămas în funcție pentru a avea auditul de la KMPG în care să scrie că, vezi Doamne, n-ar fi fost în conflict de interese la numirea lui. Iar pe baza auditului în care scrie că n-ar avea nicio vină, să poată încheia ”pe cale amiabilă” contractul cu Hidroelectrica fără a pierde ”bonusul” de 24 de salarii. Adică vrun milion și jumătate de lei. De vreo trei ori mai mult decât bonusul nesimțit al directorilor pensionați din Romsilva.
SUSȚINE lupta de salvarea pădurilor României! DONEAZĂ ACUM (clic aici)!
Și apropo de Romsilva și privilegiile unor șefi de acolo:
În vreme ce fostul director general Romsilva are vreme de raliuri, pe drumurile din pădurile Maramureșului se sapă tranșee pentru a bloca accesul Gărzilor Forestiere și ale Poliției în zonele cu tăieri ilegale:
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF)
* Articolul 37 – Protecția mediului:
“Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecție a mediului și de îmbunătățire a calității acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.”
Probabil s-o fi auzit si prin Romania, ca de cand a preluat Trump al doilea mandat, Partidul Popular European castiga din ce in ce mai multa influenta. Un punct critic a fost desemnarea Merz, cancelar in Germania. Din PPE fac parte in Romania PNL si UDMR, partide aflate in coalitia de guvernare de destula vreme incat interesele lor in tara sa fie contopite cu cele ale PSD-ului in sinergia haitei care vaneaza mai intai oaia cea mai singura si mai schioapa din turma tarii.
La scara UE, “popularii” (PPE) au demonstrat prin atacul consecvent impotriva politicilor de mediu dezvoltate sau sustinute de Comisie ca in esenta nu sunt cu totii decat niste populisti incaltati un pic inaintea populistilor din partidele extremiste. Impreuna au pus la pamant CSRD-ul, CSDD-ul, au sabotat Legea Climei, in continuare vor sa distruga si ETS-ul – legea certificatelor de carbon si chiar cadre legislative mult mai vechi, cum sunt directivele pentru ape sau habitate (Natura 2000). Pretexte se gasesc intotdeauna, dar in spatele avantului proletar stau de fapt finantatorii lui Trump – benzinariile arabesti si industria extractiva americana.
Pana la Trump, UE a reusit sa tempereze multe dintre magariile sau pur si simplu actele de prostie crasa ale autoritatilor romanesti – de o vreme incoace insa, mai degraba le canta in struna taranoilor din toata Uniunea, in loc sa-i ajute sa se emancipeze.
Tov. Ivan e in tot jocul asta un paduche mititel, aparent prost-gramada, in realitate insa reprezentant al unei miscari globale de spoliere a ultimelor resurse de capital natural inainte de colapsul intregului sistem.
Acum cativa ani strangeam semnaturi cu F4F pentru clima. La workshopurile de pregatire ni s-a spus sa ii lasam in pace pe aia care nu vor sa colaboreze, sa nu incercam sa-i convingem ca ne pierdem vremea, ci sa trecem la urmatorii, sa putem castiga prin statistica. Am ignorat instructiunile, periclitand prin asta campania, pentru ca in esenta cerinta asta nu era etica. Am incercat asadar sa stau de vb cu oamenii, sa le inteleg punctul de vedere, sa gasesc ce avem in comun si sa le transmit mesajul Friday’s pe limba lor. Am descoperit cu ocazia asta cat de urati suntem astia care sustinem politicile climatice si de mediu – indiferent ca e vb. de decarbonatare sau pur si simplu de rezilienta climatica. Aversiunea asta are surse diferite, in functie in primul rand de statutul social, tara de origine (bula culturala a fiecaruia), de nivelul si tipul de educatie al fiecaruia (un inginer dintr-o fabrica de avioane vs. un chimist dintr-o fabrica de medicamente). Ceea ce au in comun toti refractarii e o perceptie foarte proasta a modului in care organizatiile de mediu incearca sa isi impuna punctul de vedere.
Cred ca nu e nici o noutate pentru nimeni faptul ca agresivitatea atrage agresivitate.
Asta e principiul care, dupa parerea mea, e la baza fracturii sociale din care se alimenteaza populismul in lumea larga. Ignorarea chiar si neintentionata a tensiunilor sociale are consecinte.
Solutia e abordarea diferentiata a fiecarei categorii – nu a fiecarui individ in parte. Chestia asta n-au inteles-o ONG-urile niciodata, pentru ca ele insele sunt in mare parte emulatiile unor minoritati.
Cum anume pot fi convinse celelalte grupuri e o chestie de management. O varianta simplificata o de Sinek aici: https://www.youtube.com/watch?v=fDILpuiLuAI
Tov. Ivan si cei 40 de hoti nu au ajuns sa pofteasca la o bucata atat de mare din patrimoniul tarii si din viitorul natiei pana la urma pe un covor zburator. Ei au sustinerea unei parti suficient de mari din electorat.
Am convingerea ca alea 17 obiective de dezvoltare durabila – cate s-au facut in ultimii ani – nu au sens decat impreuna. Clima, apa si viata nu pot fi sustinute ignorand problemele sociale, economia sau pacea.
problema comunicării de mediu e una globală, nu doar autohtonă; am mai făcut niște studii în domeniu (cu caracter științific, am mai și publicat câteva, am inițiat și primele cursuri de jurnalism și comunicare de mediu la nivel universitar de pe la noi) și ideea e că de când a apărut comunicarea de mediu (ca știință și domeniu independent, în anii 60 ai secolului trecut, începând cu Silent Spring, fără a ne referi la izvoarele comunicării de mediu care coboară până în vremurile biblice), au existat ”valuri” (așa sunt definite în teorie) ale comunicării de mediu – au fost momente ciclice, în care comunicarea de mediu (în sensul de protecție a mediului, apoi la pachet cu schimbările climatice și adaptarea la schimbările climatice) a fost dominantă, și alte momente în care a fost la pământ; până la pandemie era pe un vârf de audiență, după 2021-2022 a început contra-ofensiva și o convergență globală uriașă a negatorilor schimbărilor climatice – de la marile companii miniere (Big Oil, petrol, cărbune, gaze), din SUA, Australia, Orientul Mijlociu ori Rusia, la Big Tech, la grupurile conspiraționiste (rămase fără ”obiectul muncii” după ce s-a diminuat pandemia), la grupurile conservator-suveraniste din SUA, Europa, Rusia etc.; totul a culminat cu victoria lui Trump și depunerea armelor din partea Big Tech (mai ales marile rețele sociale), dintre care unele mai rezistau, pe ici, pe colo… situația e mai mult decât proastă în momentul actual, dar, pe de altă parte, se înscrie în ciclicitatea deja observată din primele decenii ale comunicării de mediu;
în altă ordine de idei, înțeleg de ce vi s-a recomandat să nu vă pierdeți timpul cu cei convinși că Pământul e plat și alte asemenea bazaconii – am citit un studiu (nu-l am acum la îndemână), pe o perioadă mai lungă de timp, care arată că grupul celor care credeau în schimbările climatice și în acțiune climatică era în creștere, cei care inițial mai aveau dubii sau erau neutri au migrat în partea de sus a graficului (către cei convinși de CC și necesitatea acțiunii), în vreme ce undeva pe la 20% au rămas de neclintit pe pozițiile negatoare… mă rog asta era acum vreo 2-3 ani, într-un moment în care discursul de mediu era într-un vârf, probabil convergența amintită a mai diminuat din dominanță, dar un lucru e sigur: un procent de 10-20% va fi mereu imposibil de convins, indiferent de argumente și context – oameni pentru care incendiile uriașe de vegetație sunt puse de activiștii de mediu, pentru care uraganele și fenomenele extreme sunt efectul tehnologiilor marii oculte globale, pentru care Pământul e plat, pentru care limitarea arsului de benzină și motorină prin orașe și favorizarea transportului în comun reprezintă o întoarcere la comunism (în RO) și dovadă de transformare a orașelor în pușcării…
Puscarie.. un cuvant bun pentru Romania, deocamdata in raport cu restul Europei. Puscaria mintii. Dar jegul percoleaza prin vechea cortina de fier, cangrena se intinde inspre centrele de decizie, in timp ce din tara oamenii se inghesuie sa asiste la curcubee.
Partea buna e ca in lipsa unui leadership carismatic si competent (carisma pana la urma e tot un atribut al competentei) Romania se aliniaza treptat cu vestul…
Criza climatica e in ultima instanta o criza de leadership.
Comunicarea de mediu – din experienta mea – infrunta doar provocarile lumii VUCA, care isi gasesc rezolvarea in cadrul Cynefin. Situatiile haotice se reduc la probleme complexe, care pot fi rezolvate, insa nu de oricine. De la planuri la rezolvari e insa nevoie de incredere, iar increderea nu o poate asigura decat un leadership competent
Nu stiu daca “charisma e un atribut al competentei”. Hitler avea o charisma de numa’numa’! :(
Hai mai lăsați-ne, sunteți toți vânduți. Huoooooo. Acum ceva timp insistați toți, toți di presa sa ii votam, si acum nu ii mai vreți. Sunteți toți niște Iuda. Ati mâncat din acrasi farfurie cu nerușinare iar acum nu va mai convine de ei. Sunteți toți o apa și un pamant! Rusineeee
cine v-a îndemnat să votați PSD? Ori PNL? Sau AUR? Că Bogdan Ivan (PSD), Sebastian Burduja (PNL) și George Simion (AUR) vorbesc aceeași limbă în mizeria asta?