Având în vedere blocajele generate de instanțele supra-aglomerate cu litigii în domeniul achizițiilor publice, prin OUG 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, s-a urmărit simplificarea procedurilor de contestare, respectiv soluționare a litigiilor în domeniul achizițiilor publice. Proiectele de investiții blocate în instanțele de judecată (din cauza proceselor de lungă durată) pare să justifice reconsiderarea poziției legiuitorului cu privire la eficacitatea acestui demers. Este drept că mulți operatori economici s-au adresat direct instanțelor de judecată, evitând soluționarea contestațiilor de către CNSC, organism care nu și-a dovedit eficiența și constanța în interpretare de-a lungul timpului.
Cum? Prin introducerea unor taxe de timbru disproporționate în cazul în care se dorește soluționarea cauzei într-o instanță de judecată. Reglementatorul impune astfel un nivel descurajant al taxei de timbru pentru litigiile soluționate de către instanțele de judecată:
Art. 56 – (1) Cererile introduse la instanțele judecătorești potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează cu 2% din valoarea cererii, dar nu mai mult de 100.000.000 lei.
Sunt eliminate astfel intervalele prevăzute anterior de Legea 101/ 2016 și am putea spune că se încurajează transmiterea contestațiilor doar către CNSC (fiind re-instituită în mod indirect procedura de soluționare/ notificare prealabilă a contestațiilor de către instituția administrativ – jurisdicțională). Soluționarea contestațiilor de către CNSC nu face obiectul taxei de timbru (ci doar a cauțiunii care are un regim aparte și poate fi recuperată mai ușor).
Totuși, considerăm că noile prevederi restrâng accesul la justiție a operatorilor economici care se simt dezavantajați de acte sau acțiuni ale autorităților contractante. Nivelul taxei de timbru este mare prin raportare la marjele de profit (extrem de mici) practicate de operatorii economici participanți la procedurile de achiziție (fără a mai lua în calcul costurile pe care aceștia le înregistrează pentru întocmirea și depunerea ofertelor). Astfel, taxa de timbru devine o sarcină vădit disproporționată pentru operatorii economici, prin raportare la profitul pe care aceștia l-ar putea obține.
Efectele ordonanței rămân însă să fie evaluate în perioada imediat următoare, atât din punct de vedere al celerității în soluționarea contestațiilor (cu scopul principal de deblocare a procedurilor de achiziții) cât și în ceea ce privește numărul de contestații soluționate de CNSC, pe de o parte, și instanțele de judecată, pe de altă parte.
Modificările aduse de OUG 114/2020 în sfera achizițiilor publice nu se rezuma însă doar la cele prezentate mai sus. Printre elementele de noutate introduse de această ordonanță putem menționa:
– Obligativitatea dovedirii caracterului confidențial al ofertei tehnice și/sau financiare, prin prezentarea de dovezi pentru fiecare element identificat, în caz contrar prevederile nefiind aplicabile;
– Precizări privind publicitatea procedurilor aplicabile în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice prevăzute în anexa nr. 2
– Stabilirea unor termene precise, ce nu pot fi depășite, pentru evaluarea ofertelor. De exemplu 20 zile lucrătoare pentru procedura simplificată și 60 zile lucrătoare pentru licitația deschisă. Prelungirea acestor termene se poate face o singura dată, cu 80 zile lucrătoare.
– În cazul procedurii simplificate organizate pentru atribuirea contractelor din cadrul proiectelor de infrastructură finanțate din fonduri europene, în situația în care informațiile sau documentele prezentate de către operatorii economici sunt incomplete sau eronate sau în situația în care lipsesc anumite documente, entitatea contractantă are dreptul de a solicita ofertanților/candidaților, de regulă, cel mult de două ori în cursul procesului de evaluare clarificări/completări ale documentelor prezentate de aceștia în cadrul ofertelor sau solicitărilor de participare, cu respectarea principiilor tratamentului egal și al transparenței.
Foarte importante sunt modificările aduse procedurii simplificate. Astfel, în acest moment există obligativitatea de a aplica procedura simplificată, atunci când valoarea estimată a achiziției este sub pragul prevăzut la art. 7 alin (2). Până la apariția acestei ordonanțe, Autoritățile contractante aveau dreptul de a alege o procedura „superioară”, respectiv licitația deschisă.
Pentru a se încadra în termenele stabilite pentru evaluarea ofertelor, ordonanța prevede un „mecanism informatic pentru proceduri simplificate”, care se traduce prin accesul autorității Contractante la TOATE documentele achiziției imediat după termenul limită de depunere a ofertelor.
Aceste modificări au apărut ca urmare a riscului diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene. Totuși, accesul la toate documentele ofertanților, în special la ofertele financiare, ne întoarce în timp, înainte de 2016. Atunci, autoritățile contractante realizau, în proporție covârșitoare, proceduri de achiziție offline în care prețul ofertelor era cunoscut încă din ziua deschiderii ofertelor. Acest lucru a condus, de nu de puține ori, la manipularea rezultatului procedurii. S-ar putea să asistăm în acest moment la același tip de manipulare. Coroborat cu creșterea taxei de timbru, s-ar putea ca ofertanții defavorizați în procesul de evaluare să nu mai aibă posibilitatea de a apela la instanța pentru a-și căuta dreptatea.
Trebuie precizat faptul că acest acces la întreaga oferta ar trebui să fie posibil de la jumătatea lunii noiembrie, deși OUG 114 a intrat în vigoare în 13.07.2020
”marjele de profit (extrem de mici) practicate de operatorii economici participanți la procedurile de achiziție”
Și atunci din ce s-au făcut averile abonaților la afacerile cu statul?