Ironic, premierul #rezistă

Premierul Sorin Grindeanu a refuzat aseară să demisioneze, dar a admis totuși, în treacăt, că a pretinde să continue ”pare absurd în acest moment”. Dacă rezistă totuși, a spus el, este numai pentru că așteaptă ca președintele Iohannis să garanteze numirea unui premier de la PSD. Ce-i drept nu a fost clar ce așteaptă de fapt Sorin Grindeanu. Președintele nu poate declanșa procedura de consultare cu partidele și prin urmare nu poate da garanții până când situația legală a guvernului nu este clarificată. Căci așa cum a explicat ministrul de Justiție, Tudorel Toader, ”guvernul și-a pierdut sprijinul politic, dar păstrat sprijinul juridic”. E un fel de a spune că atâta timp cât premierul nu demisionează, guvernul se poate considera în funcțiune.

Și totuși pe ce se bazează rezistența lui Sorin Grindeanu? Aseară nu doar că a refuzat să demisioneze, dar a contraatacat demontând punct cu punct toate acuzațiile care i-au fost aduse. Mai mult decât atît, a strecurat o aluzie otrăvită la presupusele preferințe ale lui Liviu Dragnea pentru Rusia. El știa bine ce spune, de aceea a și insistat. În context politic românesc a devenit abominabil să dorești relații comerciale cu Rusia, ceea ce este absurd, mai ales când Germania și Franța au continuat să aibă relații economice profitabile cu Federația Rusă și după instituirea sancțiunilor, dar aici funcționează un tabu ideologic de aceeași natură cu cel instrumentat împotriva președintelui SUA. Sorin Grindeanu a făcut cu ochiul aseară către partizanii ”ortodoxiei proocidentale”, sugerând că este un pesedist convertit de școală nouă, care merită să fie protejat. ”Dezvoltarea relațiilor economice cu Federația Rusă? S-a întrebat el retoric: De-asta ar trebui să plec, probabil”.

În linii mari însă Grindeanu a avut dreptate să susțină că acuzațiile formulate împotriva sa de Liviu Dragnea nu au fost decât simple subterfugii. Rezumând la maximum ceea ce au spus liderii coaliției, Sorin Grindeanu ar fi incompetent și i-ar lipsi anvergura necesară pentru rolul de prim-ministru. Dar nu știau Dragnea și Tăriceanu acest lucru de la bun început? Nu din acest motiv îl încadrau în toate aparițiile publice? Nimeni nu se îndoiește că motivele reale ale acestei subite crize politice nu au fost încă rostite cu voce tare.

În fine, Grindeanu și-a motivat el însuși rezistența pe ceva în aparență absurd. Și-ar depune demisia abia după ce președintele Iohannis ar garanta că numește un prim-ministru de la PSD. A spus acest lucru de mai multe ori, și deoarece părea perfect lucid și stăpân pe sine, ne întrebăm ce ascunde această condiție. Am avut în orice caz impresia că nu se gândește la o rezistență prelungită și că nu întrevede o moțiune de cenzură în Parlament, așteptând în schimb declanșarea unor negocieri neoficiale între liderii coaliției și președintele Iohannis, după cum a părut să spere că va vorbi el însuși cât de curând cu președintele. De fapt rezistența sa oferă președintelui Iohannis un ascendent. Poate și din acest motiv președintele nu a intervenit până acum ca să nu dea impresia că-l susține pe Grindeanu. E doar o ipoteză care va fi testată rapid în orele sau zilele care urmează.

Comentariu publicat de Deutsche Welle