Dorin Tudoran

Dorin Tudoran: Baobabul românesc – de la Penele la Pelinel

În februarie 2010, un comando băsist, condus de cel mai înstărit latifundiar ideologic — Vladimir Tismăneanu — prelua în forță, sub oblăduirea administrativă a premierului Emil Boc, două institute topite într-unul nou. Cei doi directori “disponibilizați” erau liberalii Marius Oprea (fost sac de box al Securității lui Ceaușescu, director fondator al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului) și Dinu Zamfirescu (fost deținut politic, președinte-fondator al Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc). Unul dintre ortacii guevaristului de stat și de partid Tismăneanu, Mihail Neamțu, era numit director științific al noii structuri.

Azi, Marius Oprea nu mai este membru PNL. În schimb, ieri, Mihail Neamțu a devenit membru PNL. Mă întreb ce va fi zicând oare vechiul liberal Dinu Zamfirescu.

În iulie 2012, Referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu îl găsește pe Mihail Neamțu printre cei mai vocali “procurori” băsiști care învinovățesc PNL (ca membu al USL) de ”lovitură de stat”, “puci”, “atac la statul de drept”. Bruxelles-ul și alte capitale politice ale lumii sunt inundate de mesaje prin care ”puciștii” peneliști (ca și ceilalți) sunt puși la zid. Împotriva lor se cere intervenția conducerii Uniunii Europene etc. Neamțu ține discursuri învolburate, cheamă la luptă, apare, alături de Monica Macovei, în fereastra deschisă a cabinetului de campanie al lui Traian Băsesecu, pentru a vorbi și saluta ”masele largi”, apărătoare ale “statului de drept”.

În iulie 2017, Ludovic Orban, noul președinte al PNL, mărturisește emoționat “Am aici o cerere (din partea lui Mihail Neamţu-n.r.) care mă umple de bucurie, este o cerere de adeziune la PNL pe care am să i-o semnez. Aşa cum el mi-a semnat autograful, o să îi semnez cererea de adeziune.” Un autograf pentru o membrie, iată un târg cât se poate de liberal.

L-o fi umplut pe Ludovic Orban de bucurie Cererea de adeziune a lui Mihail Neamțu, dar semnarea ei a umplut PNL de căcat. Și, zău, nu mai era nevoie de încă o cisternă revărsată peste istoria postdecembristă a partidului.

Așadar, după ce și-au întărit ADN-ul politic cu un os de Brătieni (Petre Roman); după ce și l-au tras pe Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu în propria bisericuță politică (Gigi Becali); după ce i-au înghițit fără să-i poată digera vreodată pe liberalii “cu adevărat democrați” (PDL); după ce multe altele, liberalii și l-au adjudecat și pe Mihail Neamțu, cărturar absolut remarcabil, dar aflat mereu în transă pe streașina somnabulismului politic românesc.

Mihail Neamțu "exorcizează clasa politică românescă"

Mihail Neamțu “exorcizează clasa politică românescă”

După o tinerețe “adolescentină”, copleșită de admirație pentru Legiune și încărcată de critici severe aduse celor care nu înțelegeau “măreția” Mișcării legionare (1994), în 2010 Mihail Neamțu se dezice de credințele sale, le numește “paragrafe infantile”, le pune pe seama unor “ignoranțe istorice și sentimentale” și se dă pe după faptul că nu fusese “în temă cu violența endemic și politicile rasiale ale guvernului legionar din 1940.“

Practică apoi democrația creștină (sau creștinismul democratic, greu de înțeles) în PNȚCD. În 2011 lansează Mișcarea Noua Republică. În 2012 o transformă în partid politic. Candidează ba pe listele PNȚCD, ba pe listele ARD (Alianța România Dreaptă), dar nu ajunge nici în Parlamentul României, nici în Parlamentul European. Rămâne zidit în statutul de clovn doctrinar, care “exorcizează clasa politică românească”. Până când e reciclat în liberal de Ludovic Orban.

noua-garlica

Colaj & © -baselandia.wordprtess.com

Într-un text intitulat Un dalmațian – liberalismul românesc (publicat în volumul Liberalismul: pro și contra. O idee ce refuză să moară, deși nu știe ce o ține în viață, apărut în acest an la Editura ADENIUM, coordonatori – Sorin Adam Matei, Caius Dobrescu și Emanuel Copilaș), reluam câteva teme mai vechi – Baobabul românesc, Miciurinismul ideologic postdecembrist, Relația extraconjugală dintre liberalism și social-democrație etc. Câțiva dintre prietenii mei liberali mi-au transmis – pe tonuri diferite – că sunt nedrept de aspru cu PNL. Oare? Hai să ne uităm fie și la un singur model (pattern):

“În România, vremea arborilor doctrinari pare a fi dispărut. A fost înlocuită de o cacofonie ideologică. Ea face aproape imposibilă folosirea vreunei grile prin care să poți descifra ”pedigree”-ul actorilor politici – fie ei partide, fie ei doar politicieni.

Partidul unic a fost înlocuit de arborele doctrinar multifunțional, un fel de Turn Babel vegetal. Noua specie poate fi numită Baobabul românesc. Despre culoarea politică a fructelor lui nu poți fi niciodată sigur.”

“a) Pe la mijlocul anilor ‘90, câțiva lideri și simpatizanți liberali, ca întotdeauna în criză de ‘catindat’, îi transmit lui Theodor Stolojan întrebarea: ‘N-ați vrea să fiți candidatul nostru pentru funcția de șef al statului?’

Stolojan oferă două răspunsuri. Primul – dacă s-ar reîntoarce în politică, partidul pe mâna căruia ar merge nu ar fi decât PDSR, la care prețuiește doctrina și infrastructura. Al doilea – dacă există un partid care nu îl atrage, sub nicio formă, acela este tocmai PNL.

b) În 1996, deși funcționar al unei instituții internaționale, Stolojan îl însoțește pe Ion Iliescu pe scena unde acesta își anunță o nouă candidatură la funcția de președinte. Ion Iliescu pierde acele alegeri.

c) În anul 2000, Stolojan devine, peste noapte, nu doar liberal pur-sânge, dar și candidatul PNL pentru prezidențiale. După ce pierde vârtos, dă vina pentru succseul contracandidatului Ion Iliescu pe Doina Cornea și Ana Blandiana.

d) Situația creată de rezultatele alegerilor parlamentare și prezidențiale din 2004 readuce în discuție fuziunea PNL-PD. Ea nu este determinată de vreo vecinătate doctrinară. Între partidul Brătienilor și așchia smulsă din FSN/PDSR nu ar avea cum să existe asemănări. Mai mult, după 1989, Traian Băsescu și foști feseniști-pedeseriști-pediști și-au croit o bună parte a identității lor politice și doctrinare – o stângă tributară PCR – și pe hăituiala celui mai important partid istoric al României – PNL.

e) Pentru o vreme, aliații se gândesc ce nume să dea noului partid născut din antiteza doctrinară PNL vs PD. Unii propun Partidul Liberal Democrat, alții – Partidul Democrat Liberal. Dacă s-ar fi optat pentru PLD, cui i s-ar fi opus noul partid? Probabil Partidului Liberal nedemocrat, nu? Optându-se pentru PDL, noul partid s-a opus, probabil, Partidului Democrat Neliberal. Între cele două versiuni, apăruse cea propusă de Valeriu Stoica – Partidul Popular.

f) În 2014, nemulțumit pe conducerea PNL, fostul prim-ministru și președinte al partidului, Călin Popescu – Tăriceanu formează un alt pol liberal – Partidul Liberal Reformator, drept contraofertă electoral-doctrinară la Partidul Liberal Nereformator, aka PNL, partid al cărui președinte fusese pentru ani buni.

g) Membri marcanți ai PNL au devenit nu doar cunoscuți politicieni de stânga, inclusiv fostul prim-ministru fesenist Petre Roman. Cum putea să nu fie cooptat în PNL și creștinul (democrat, firește) Gigi Becali?

h) Teodor Stolojan a (pede)liberalizat partidul. Traian Băsescu a popularizat PDL. Petre Roman a rotacizat partidul. Călin Popescu – Tăriceanu a reformat democrația partidului. Gigi Becali a europenizat partidul. Crin Antonescu s-a retras.

i) Finis coronat opus: în anul 2014, PNL și PDL fuzionează într-un partid mereu nou, mereu vechi – PNL.

Sau:

Dalmațienii politici nu mai sunt de mult amuzanți. Numărul fără sfârșit al alianțelor politice ‘contra naturii’ construite în scopuri strict electorale a istovit curiozitatea cetățeanului pentru miciurinism ideologic. ’Struțocămilele’ de guvernământ au mai multe cocoașe decât dinții unui pieptăne.

S-au încercat toate ’permutările circulare’ posibile; toate ’soluțiile imorale’ posibile; reîncălzirea tuturor ciorbelor sleite. Real politik-ul românesc s-a dovedit nu o vocație pentru un pragmatism pus în slujba cetățenilor, ci un poligon de antrenament pentru parvenitismul politico-economic infracțional.

Corupția economică este acoperită de corupția politică. Această din urmă prosperă din tainul pe care și-l ia de la cea dintâi. Statul de drept românesc al anului 2015 nu are nimic de-a face cu statul de drept pe care se angajază să-l servească și să-l apere liberalismul.”

Desen & © - DION

Desen & © – DION

Înțeleg că unii liberali văd în Mihail Neamțu unul dintre viitorii lor lideri. La urma-urmelor, dacă Theodor Stolojan, venind dinspre o Stângă aproape extremă, a devenit președinte al PNL, de ce n-ar deveni țar al liberalilor și Mihail Neamțu, venind dinspre o Dreaptă aproape extremă?

O mișcare isteață pentru asigurarea ascensiunii lui Mihail Neamțu în PNL, ar fi și cooptarea lui Adrian Papahagi (alt cărturar absolut remarcabil), singurul doctrinar capabil să-i facă pe liberali să renunțe la ineficientul lor slogan, Prin noi înșine!” și să-l înlocuiască cu dinamicul și atât de eficientul slogan care a umplut de glorie Partidul Mișcarea Populară: ”Noi nu suntem căcăcioși. Noi suntem curajoși!”

Desen & © - DION

Desen & © – DION

Dacă Mihail Neamțu ratează și de data aceasta, oricum mai are o șansă – o altă “adeziune de rezonanță istorică” pentru el: Cererea de adeziune la PSD. În fond, are modelul moral-academic al unuia dintre mentorii săi, care a scris cu aceeași pasiune și constantă sinceritate atât despre Nicolae Ceaușescu, cât și despre Ion Iliescu și Traian Băsescu. Atât când i-a împachetat în cuvinte de admirație sau a scris o carte împreună cu vreunul dintre ei, cât și atunci când i-a criticat sângeros și a dus campanii îndârjite împotriva lor — e vorba de primii doi. Cel de-al treilea rezistă eroic în rolul de Henric al V-lea al României postdecembriste. Până când?

Până ne vom lămuri cum stau lucrurile, Ludovic Orban ar trebui să pună mâna pe telefon, să-i sune pe Valentina Pelinel și Cristi Borcea. Cei doi sunt și intreprinzători mari, mici și mijlocii, și foarte (re)productivi, dau bine ”pe sticlă” și au relații care se pot dovedi foarte utile partidului. În final, Ludovic Orban îl poate suna și pe Traian Băsescu, chemându-l să revină printre ai săi — Liberali Pentru Eternitate. Traian Băsescu nici nu are nevoie să trimită o Cerere de adeziune, căci o are aprobată în alb.

Partidele istorice ale interbelicului românesc (PNL și PNȚ) n-au murit atât atacate din afară sau de mâna infiltraților fostei Securități ori ai Serviciilor ce au preluat moștenirea acestora. Au murit mai ales otrăvite de imensa lor mediocritate internă, de alianțele indecente încheiate în speranța supraviețuirii, de incapacitatea de-a se adapta la o lume în care a vântura o carte de vizită tipărită acum un secol sau acum 75 de ani nu mai are nicio relevanță decât în pagini de memorii și manuale de Istorie. “Istoria la zi” a fost alta, după 1989, și le-a scăpat din ce în ce mai des partidelor noastre istorice.

P.SDespre cartea pe care Mihail Neamțu i-a dat un autograf convingător lui Ludovic Orban n-am ce spune, fiindcă nu am citit-o. Tot ce știu este că unii comentatori au menționat prezența unui capital (parcă?) dedicat Mioriței. Aș putea să văd vreo legătură între ciobanul din Miorița și președintele Donald Trump, doar dacă aș înțelege legătura dintre Victoria Lupan și Janis Joplin. Dar nu o înțeleg. De vină o fi, vorba lui Mihail Neamțu, vreo “ignoranță sentimentală”.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Dorin Tudoran: Baobabul românesc – de la Penele la Pelinel

  1. MSK

    Niciun cuvant despre situatia penibila in care se afla PNL la momentul suspendarii din 2012 ? Nu cumva era aliat cu PSD ?
    In loc sa va revoltati ca unul care a criticat PNL (pe buna dreptate) ptr derapaje a intrat acum in PNL, poate ca ar trebui sa faceti o analiza cost-effect a ceea ce a insemnat USL ptr PNL. Cred ca concluzia este simpla. PNL merge dupa PNTCD.

    Reply
  2. Don F

    Mulțumim de înștiințare: nu puteam cădea de acord asupra culorilor și modelului de broderie ale splendidelor haine ale împăratului. Acum știm: e în curul gol.
    Da, asta e: mediocritate de la stânga la dreapta. Și frica slugii că dacă nu pupă poala popii, va trebui să muncească pentru a avea ce mânca.
    Însă, trebuie știut că hoardele de hoți nu se înving cu discursuri tăioase pronunțate de adversari. Iar din mediocritate, greu să răsară excelență într-o generație și-n condiții de tembelizare numerică…
    Poate aud unii care nu se roagă la viței de aur gen Tismăneanu ori Neamțu. (Cine-l mai ascultă pe Băsescu ar trebuie să primească certificat de bolnav de sindromul Stockholm.)

    Reply
  3. Stefan Bragarea

    Foarte interesantă situația ”profesorului giruetă” Volodea Tisminețki.
    Toată lumea uită recordul său personal – singurul imigrant intrat în USA călare pe un dromader!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *