Conducerea Facultății de Drept a Universității din București a decis renunțarea la lucrările de licență de la finalul studiilor, iar din această toamnă singurul instrument pentru evaluarea studenților la finalul ciclului de studii va fi examenul grilă.
Potrivit Decanului Facultății, Flavius Baias, principalul motiv care a stat la baza acestei decizii a fost lipsa capacității instituționale pentru controlul plagiatului: „Deschideţi internetul şi veţi găsi de vânzare lucrare de diplomă. Nu doar la Drept, la toate facultăţile. Un fenomen pe care nu avem cum să îl controlăm. Nu se justifică să achiziţionăm un soft pentru lucrările de diplomă, care costă câteva zeci de mii de euro, şi apoi alimentarea lui cu baze de date pentru a verifica daca lucrurile sunt plagiate sau nu. Nu avem cum să controlăm fenomenul scrierii de către altă persoană”.
Ascociația Studenților în Drept susține că decizia luată de Facultatea de Drept a Universității din București a fost cântărită și asumată de întreaga comunitate academică, adică atât de către profesori, cât și de studenți și absolvenți, și fiecare dintre cei patru ani de studiu a votat pentru eliminarea lucrării de licență, astfel că votul studenților reprezentanți, membri în Consiliul Facultății de Drept, a fost unanim pentru eliminarea lucrării de licență.
Aceștia precizează că, în realitate, eliminarea lucrării de licență urmărește interesul studenților de a dobândi o pregătire mai atent îndreptată către examenul scris, pregătire ce folosește și pentru examenele de admitere în profesie, și nu consideră că eliminarea acesteia poate afecta calitatea actului educațional și a rezultatelor absolvenților, intenția fiind de a prioritiza interesele studenților în vederea asigurării unei pregătiri juridice temeinice. Poziția integrală aici.
Vlad Cherecheș, președinte al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, consideră că această măsură nu este o soluție pentru rezolvarea problemelor legate de plagiat: „Nu cred că este cea mai potrivită soluţie. În aceste condiţii se poate deschide o cutie a Pandorei. Există riscul ca multe universităţi să renunţe la lucrarea de licenţă şi examenul să fie dat doar printr-un test-grilă, care este foarte uşor. Este o decizie periculoasă care poate duce la scăderea calităţii învăţământului universitar. Ştim că există probleme reale legate de plagiat, dar nu cred că soluţia este eliminarea unui examen atât de important. Am susţinut publicarea lucrărilor de licenţă pe o platforma online”. (Mediafax)
Și judecătorul Cristi Dănileț crede într-o soluţie mixtă: examinarea cunoştinţelor şi muncă de cercetare: „E foarte trist unde s-a ajuns. Lucrările de licenţă sunt cumpărate sau plagiate iar testele grilă pregătesc studenţii mai ales pentru a memora codurile, nu şi pentru a gândi dreptul. Aceasta se întâmplă din cauza numărului prea mare de studenţi acceptaţi de facultăţi, care văd învăţământul ca un fel de afacere. Generaţiile sunt din ce în ce mai slabe. Eu cred că trebuie să avem o soluţie mixtă: şi examinarea cunoştinţelor studentului, şi muncă de cercetare. Normal e ca un licenţiat să stie drept, dar să şi raţioneze corect şi să scrie corect din punct de vedere gramatical. Remarc că studenţii de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi rămân în topul celor intraţi anual la Institutul Naţional al Magistraturii”. (Mediafax)
Și Președintele Consiliului Național al Rectorilor, Sorin Cîmpeanu, consideră că măsura ar avea un impact negativ asupra calității educației: „Ar însemna o scădere dramatică a calităţii absolvenţilor acelei facultăţi. Nu am cunoştinţe de vreo universitate în lume care să finalizeze studiile fără o lucrare de licenţă”. (Digi24)
Au discutat în timpul sărbătorilor de iarnă?! Ce șanse erau să voteze studenții altceva?
Lucrarea de licenta, sau un proiect tehnic sustinut public in fata invitatilor, colegilor si comisiei de evaluare este esential pentru un viitor profesionist. Sa vedem toti ce stie si poate un absolvent de studii superioare.
Un profesor bun poate formula intrebarile juste pentru a-si da seama daca studentul este autorul integral sau partial al lucrarii prezentate. Cand cineva nu-si poate argumenta propria lucrare este depunctat. Se poate merge intr-atat incat sa nu promoveze examenul.
Vor veni unii si altii si vor spune sa profesorii vor face abuzuri. Atunci sa introducem si testul grila, insa sa nu renuntam la sustinerea licentei. Sustin sa se faca media intre nota obtinuta la sustinerea licentei, si testul grila.
Superb. Normal ca studentii vor o diploma fara munca, e normal. Toata lumea vrea ceva gratis. In schimb o societate cu drepturi dar si obligatii e greu de construit. Daca studentii de la drept nu inteleg ca UN DREPT e însotit in mod natural de o OBLIGATIE atunci este foarte grav. Pentru a avea o diploma de licenta (un drept) e normal sa îndeplinesti cerinta de redactare în jurul unui subiect legat de acea licenta (o obligatie) Cum vor acesti oameni care ies din facultatea de drept sa impuna romanilor obligativitatea legii daca ei nu inteleg principiul care sta la baza unei societati si anume un drept e insotit de o obligatie.
Felicitari decanului Baias si studentilor de la Drept, e sfarsitul ipocriziei. e imposibil logistic atunci cand plagiatul e generalizat sa faci fata cu software antiplagiat, de fapt dupa cum am aratat la cazul Nastase, nici nu ajuta la mare lucru acel soft, trebuie cineva sa verifice cu mana totul. Or, daca indrumatorii nu au timp de prima data nu vor avea nici mai tarziu…sTestul grila nu trebuie sa fie usor de loc, daca investesti in el si pui legi si jurisprudenta ca la universitatile de drept americane, si pui tot ce este si le este extrage computerul e chiar varianta ideala.
Sigur insa ca avocatii trebuie sa si scrie un argument, dar profesorii le pot da teme de scris in facultate.
Pe acelasi principiu, generalizarea plagiatului si a citarii necorespunzatoare nici doctorate in Drept nu ar trebui sa se mai dea in Romania o vreme sau de catre toata lumea, numarul de indrumati per indrumator trebuie limitat ca sa poate indruma atent fiecare caz, etc. Nu ducem lipsa de doctori in drept, dimpotriva.
Vorba este, se face si un plan paralel de lichidare a acestor practici? In cinci, zece, douazeci de ani? Politia are de gad vreodata sa ii urmareasca pe cei care au afaceri de vandut licente, de exemplu?
Teza de licenta este esentiala in a dovedi maturitatea necesara a unui absolvent de facultate. Subiectul tezei este in mana profesorului, de ingeniozitatea profesorului depinde daca teza studentului va fi sau nu un plagiat. Prin urmare, nu-i nevoie sa cheltuiesti bani pe softuri antiplagiat, e suficient sa gasesti profesori capabili de a oferi subiecte de cercetare originale, inovative. A urmari evolutia cercetarii facute de student, a felului de gandi a studentului in timpul pregatirii tezei de licenta e important deasemeni si e un mijloc de a evita plagiatul.
Problema nu e numai studentul si plagiatul ci profesorul conducator de licente sau doctorate care da studentului subiecte de cercetare ultra cunoscute si sta pasiv asteptand doar rezultatul final. Asta nu e licenta nici doctorat – daca e sa facem un pas mai departe. Un profesor bun are studenti buni, un profesor slab, formeaza studenti slabi, nu poate fi altfel. Acesti profesori de la facultatea de drept care au votat sa renunte la teza de licenta pe motivul plagiatului, nu sunt capabili sa aiba absolventi, ei sunt problema sistemului de invatamant.
Iar absolvenții aceștia, analfabeți, vor deveni pas-cu-pas avocați, judecători, procurori…
Dacă ați monitoriza timpul petrecut de teacher-ii de la drept în facultăți și cu ghidarea studenților, poate ați înțelege de ce. Aici se manifestă două interese neconvergente: ale profesorului, de a face bani și de a promova, și ale studenților – de a obține diploma. Ceea ce facilitează atingerea acestor interese este limitarea timpului și efortului comun (dacă ceea ce facem în comun nu ne folosește, dar totuși trebuie să întreținem aparențele, de ce să nu optimizăm?). Iar lucrurile stau la fel și la medicină și la multe alte facultăți.
Discuția despre plagierea lucrărilor de licență este una a proștilor: plagiatul poate fi tăiat de către coordonator din stadiul de intenție de plagiat. Dac-ar fi evaluați profesorii și după munca de coordonare, ar fi altceva. Semnarea unei declarații de originalitate a lucrării, cuplată cu niște prevederi legale sau interne de pedepsire a hoției este o altă soluție. Intrată demult între uzanțe, prin alte țări
N-am verificat, dar cred că în Corea de Sud și în alte țări profesorii de drept sunt mai întâi profesori de drept, și abia apoi avocați, consultanți, politicieni etc. Profesorii de la medicină sunt mai întâi profesori, abia apoi deținători de clinici private. Și așa mai departe.
Așa e în neoliberalism: ca profesor, medic, consultant, expert etc. vrei să câștigi, ca patron și client, vrei muncitori dedicați 100 %. Ziua are doar 24 de ore, iar minciuna e încă o damă bine cu picioare foarte lungi, ce se plimbă arogantă pe malurile betonate ale Dâmboviței.
Adica, dupa oricine isi ia sau isi fabrica diplome de absolvire al fac. de Drept, orice politist devine potential avocat si magistrat – cu consecintele care se vad in derapajul petilential – mai ttrebuie si renuntat la examenul de licenta, oricat de formal ar fi el? Mai indata s-ar inaspri selectiile si admiterile la examenle de admitere!
Argumentele propunerii de renunțare la lucrările de licență par a avea în vedere doar o variantă penibilă de învățământ la distanță, în care profesorul nu și-a văzut niciodată studenții, n-a stat de vorbă cu aceștia, nu i-a urmărit cu privirea în sala de curs, nu i-a întrebat nimic nici măcar pe culoarul universității și nici în “spațiul virtual”. Evident că-i mult mai comod și cu siguranță mai rentabil să-i treci pe toți la examene, eventual acordând chiar notele proporțional cu șpaga pe care o oferă. Iar testul grilă de absolvire să fie astfel conceput pentru a asigura succesul absolut (eventual chiar cu comunicarea anticipată a răspunsurilor corecte).
Doar un profesor care nu a ajuns (nu a dorit?) să-și cunoască studenții și mai este și total lipsit de simț critic și spirit de observație nu poate constata prin lectură și atenta urmărire a prezentării, că respectiva lucrare de licență n-a fost elaborată de studentul său ci a fost cumpărată de pe piață (sau “descărcată de pe Web”).
Îmi amintesc de una dintre puținele ocazii în care, ca profesor, am asistat la un examen de licență, pentru că aveam 2 studenți pe care-i îndrumasem și eram chiar mândru de lucrările lor. Dar nu eram în comisia de examen. Mi-a fost dat acolo să asist la câteva prezentări la care se vedea “din avion” că-i vorba de lucrări cumpărate. La prezentarea uneia din ele nici n-am putut să nu intervin, căci conținutul (așa cum apărea scris, cât și în prezentare) nu se potrivea de loc cu titlul tezei. Evident, candidatul a dat un răspuns complet aiurea întrebării punctuale, pe care i-am pus-o (desigur cu permisiunea comisiei). Iar la întrebarea mea (pe care nu mi-am putut-o reține) “cât ai dat pe gunoiul asta?” , răspunsul a fost și mai halucinant “N-am plătit-o …”. Rezultatul? Zero! Adică mi s-a comunicat din partea comisiei că, în baza regulamentului, toți cei care au “luat” testul grilă au asigurată deja nota de trecere, că nu poate fi respinsă deci promovarea impostorului!
Nu era însă la Drept, ci la informatică, într-o universitate privată și acreditată! Încă n-m ajuns să aflu prin care minister o fi ajuns titularul…