Protest internațional, în 2019,pentru salvarea râului Bâsca Mare și împotriva proiectului Surduc-Siriu, cu participarea voluntarilor Balkan Rivers și a localnilor. Foto: Katja Pokorn
Tribunalul Cluj a admis, miercuri, 11 iunie, în parte, acțiunea Declic prin care a cerut demolarea tuturor lucrărilor realizate în cadrul proiectului “Amenajare Hidroenergetică Surduc-Siriu. Treapta Surduc Nehoiaşu, Baraj Surduc”. Decizia judecătorilor clujeni, deși nu este definitivă, reprezintă o premieră în România, se arată într-o postare pe site-ul Declic.
Proiectul Surduc-Siriu este unul dintre cele promovate intens, în ultimii ani, de ministrul Energiei, Sebastian Burduja, și cel al Mediului, Mircea Fechet, dar și de către predecesorii lor. Proiectul face parte din seria celor inițiate în timpul perioadei comuniste, fără studii și evaluări de mediu și fără consultarea comunităților direct afectate. Proiectele au fost continuate în mod ilegal, în acest sens existând mai multe decizii ale Justiției care le-a anulat avizele și autorizațiile.
UPDATE: Într-o postare pe Facebook, de joi dimineața, ministrul Sebastian Burduja pretinde că, de fapt, instanța i-ar da dreptate, și că admiterea nelegalității autorizației de construire ar fi ”doar un instrument procedural”.
În replică, cei de la Declic îi răspund ministrului, tot pe rețelele sociale:
Interpretarea pe care o susțineți este eronată din punct de vedere juridic și ne obligă să facem câteva precizări.
Aici sunt argumentele pe scurt: Admiterea în parte = cel puțin una dintre cererile principale a fost admisă.
Declic a formulat 3 capete de cerere principale:
- Constatarea refuzului nejustificat și obligarea la demolare + autorizarea desființării;
- Obligația de refacere a mediului;
- Plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a admis:
- excepția de nelegalitate,
- a constatat refuzul nejustificat (implicit),
- a acordat cheltuieli de judecată (parțial),
- și a admis cererea în parte.
Așadar, există o admitere parțială a cererii principale, nu doar a excepției. Dacă s-ar fi admis doar excepția de nelegalitate, soluția ar fi fost: „admite excepția, respinge cererea” — dar NU e cazul aici.
Articol inițial:
Împotrivirea civică împotriva acestor proiecte este generată de faptul că se afectează direct și indirect mai multe arii naturale protejate, cu costuri exorbitante, cu distrugeri mari de mediu și beneficii energetice minore – în cazul proiectului de la Surduc-Siriu, de 0,03% din capacitatea actuală de producție de energie a României. După cum am arătat pe România Curată, marii profitori ai acestor proiecte sunt patronii firmelor de construcții, în special cei care controlează Hidroconstrucția, firmă care are o strategie de ieșire din insolvență în care menționează expres aceste proiecte distructive de mediu. Despre cine e condamnatul penal definitiv care controlează Hidroelectrica, aici:
Proiectul Surduc-Siriu, care afectează grav râul Bâsca Mare, unul dintre cele mai spectaculoase din România, a atras atenția și a comunității internaționale, ajungând studiu de caz negativ în Ghidul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) pentru conservarea conectivității prin rețele ecologice și coridoare (vezi mai jos). De asemenea, și activiștii și voluntarii de la Balkan Rivers s-au alăturat localnicilor care se opun proiectului, într-un protest internațional, în 2019.
S-a cerut demolarea lucrărilor ilegale
Decizia Tribunalului Cluj vine într-un procesul început în anul 2022, când Declic a chemat în judecată Hidroelectrica și președintele Consiliului județean Covasna. Asociația Declic a solicitat obligarea Hidroelectrica la emiterea autorizației de desființare pentru AHE SURDUC SIRIU, demolarea tuturor lucrărilor și obligarea acesteia la restabilirea situației anterioare pe propria cheltuială.
Sentința civilă a Tribunalului Cluj reprezintă o premieră: instanța a decis că barajul Surduc, din Buzău, construit pe râul Bâsca Mare, parte a proiectului hidroenergetic Nehoiașu II, nu îndeplinește condițiile legale și ecologice necesare pentru a putea fi continuat, se arată în articolul de pe site-ul Declic.
Aport energetic de 0,03%. Și acela, teoretic
Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, care include un baraj pe râul Bâsca Mare, la Surduc, a fost aprobat în 1981, însă nu a fost finalizat în perioada regimului comunist. După 1989, în ciuda riscurilor evidente pentru mediu și a ineficienței dovedite a hidrocentralei, Hidroelectrica a insistat pentru continuarea lucrărilor. Declic, în urma unei serii de procese, a obținut, pe rând, anularea acordului de mediu și a autorizațiilor de construire emise în mod nelegal.
Argumentul conform căruia barajul Surduc ar fi contribuit semnificativ la independența energetică a României este nejustificat. Capacitatea hidroenergetică estimată a hidrocentralei Nehoiașu II pe care o deservește ar fi reprezentat doar aproximativ 0,03% din totalul potențialului energetic al țării, un procent insignifiant, având în vedere necesitățile energetice ale României și resursele disponibile din surse mai sustenabile și mai puțin dăunătoare mediului. Mai mult, la consultarea publică de la Zaton reprezentanții Hidroelectrica au recunoscut că hidrocentrala ar funcționa doar 3-4 luni pe an.
“Barajele hidroenergetice nu sunt o soluție eficientă pentru prevenirea inundațiilor. Dimpotrivă, studiile arată că barajele pot agrava riscurile de inundații, deoarece acestea modifică drastic regimul hidrologic al râurilor și distrug capacitatea naturală a ecosistemelor de a absorbi apa în perioadele de precipitații mari. Pierderea zonelor umede și a pădurilor care reglează fluxul apei crește semnificativ riscul de inundații extreme, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al defrișărilor”, a declarat biologul Călin Dejeu, citat pe Declic.
Hotărârea Tribunalului Cluj de a admite în parte cererea de demolare a lucrărilor efectuate începând cu anul 2009 la AHE Surduc-Siriu se remarcă prin alinierea riguroasă la legislația Uniunii Europene. Instanța a înțeles că acest proiect nu se încadrează în conceptul de dezvoltare durabilă și că nu poate fi justificat din perspectiva interesului public.
Hidroelectrica vrea ca toți cetățenii să plătească pentru construcțiile ilegale
“Este important de menționat că, în acest dosar, Hidroelectrica a chemat în garanție statul român, solicitând ca acesta să suporte cheltuielile aferente demolării. Ne-am opus cu fermitate unei asemenea cereri, întrucât responsabilitatea revine exclusiv Hidroelectrica. Greșeala aparține integral companiei Hidroelectrica, care a susținut un proiect desuet, în disonanță cu standardele de mediu actuale. Cine greșește, plătește. Instanța a respins în mod corect cererea de chemare în garanție a statului român, a declarat avocat Roxana Mândruțiu.
Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, care include un baraj pe râul Bâsca Mare, la Surduc, a fost aprobat în 1981, pe baza Decretului nr. 294/1981. Lucrările însă nu au fost finalizate în perioada regimului comunist și au fost oprite pentru mai mulți ani. După 1989, Hidroelectrica a insistat pentru reluarea lucrărilor, iar în 2009 a obținut autorizația de construire. În 2015, Președintele Consiliului Județean Covasna a emis o altă autorizație pentru continuarea acestora.
Realizarea acestui proiect ar fi încălcat mai multe convenții internaționale la care România este parte, precum și reglementări europene. Dacă ar fi fost finalizat, proiectul ar fi avut un impact devastator asupra așezărilor rurale din zonă, respectiv Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și Varlaam.
Scopul acestui proiect era să devieze râul Bâsca Mare de la Surduc către Nehoiașu, pe malul stâng al râului Buzău. Astfel, debitul râului ar fi fost deviat din bazinul său hidrografic, afectând grav situl Natura 2000 Penteleu, care ar fi rămas fără habitatul acvatic principal. Râul Bâsca Mare este esențial pentru biodiversitatea Munților Carpați, fiind unul dintre puținele râuri care mai curg libere în această zonă montană, iar acest proiect ar fi compromis ecosistemul local.
Mai multe detalii despre acțiunea în justiție a Declic, aici (clic).
Luptăm în Justiție pentru apărarea pădurilor României. AJUTĂ-NE, ȘI TU!
La fel ca în cazul de mai sus, în care sunt amenințate râurile și ariile naturale protejate, la fel ca în cazul proiectelor rechinilor imobiliari, care amenință parcurile și spațiile verzi din marile orașe, la fel cum a fost și în cazul Roșia Montană, victoriile în Justiție au un rol esențial în salvarea mediului și a sănătății noastre și a copiilor și nepoților noștri. La rândul nostru, avem propria luptă în Justiție cu avocata Schweighofer, fostă deputată și acum secretar general al Guvernului, Cristina Trăilă.
Un nou termen se apropie în viteză (pe 24 iunie, la Tribunalul București), iar avocata Schweighofer a mărit miza, încercând să ne blocheze să mai scriem nu doar despre activitățile ei publice, ci și, în general, despre lupta împotriva tăierilor ilegale de păduri, activitățile de lobby, deciziile Guvernului în domeniu ori implicarea civică! Pentru a duce la capăt procesul, care se va întinde pe mai mulți ani și pentru a continua lupta pentru păduri, avem nevoie și de sprijinul tău. Pentru donații, mai jos.
