De ce votul util otrăvește democrația și omoară speranțele pentru o schimbare

Zilele acestea circulă mult prin social media teoria „votului util”. Fără a îmi dori să invalidez opțiunea de vot a oricărei persoane, aș vrea să prezint câteva motive pentru care simt că practica asta nu face decât să vulnerabilizeze democrația, nu să o întărească, plecând chiar de la argumentele promotorilor votului util.

I. „Partidul X nu are nicio șansă, de ce i-aș da votul meu?”

În fiecare sesiune electorală există o pătură socială care se simte din ce în ce mai nereprezentată. În fiecare an electoral apar partide noi, care-și propun să ia acea pătură nereprezentată și să încerce să pornească un foc. Firește, ca orice partid nou, rezultatele nu pot fi extrem de bune peste noapte, mai ales fără încrederea oamenilor. Cu toate acesea, este important să conștientizăm că acei oameni pe care-i căutăm există, iar inclusiv anul acesta au decis să încerce să candideze, au stat zile întregi în străzi cu gândul că poate vor reuși să pornească o scânteie.

Ce facem noi? Ne uităm la partidele acestea, la oamenii aceștia, și spunem „Oh, doamne! Cât de cool sunteți, dar nu vă pot vota, pentru că nu aveți nicio șansă.” Mai mult decât atât, tot noi mergem și la alții și le spunem să nu voteze cu partidele astea pentru că nu au nicio șansă și îi încurajăm să voteze răul cel mai mic. Ce nu realizăm? Prin acest proces nu facem decât să confirmăm propriile noastre afirmații. Cercul e unul vicios, firește:

1. Nu cred că partidul X, care mă reprezintă, are șanse, așa că nu votez cu el și votez cu un partid care, în mintea mea (bazat pe sondaje etc.) are mai multe șanse
2. Ca să-mi confirm această idee merg și spun și altor persoane că ar trebui să fie atente și să voteze util cu „răul cel mai mic”
3. Prin acest proces am redirecționat niște voturi de la partidul X către partidele care nu ne reprezintă, din pură frică, iar din cauza asta partidul X nu atinge pragul.
4. Îmi confirm modalitatea în care am votat și le spun și altora că am avut dreptate pentru că partidul X nu a intrat în Parlament

Unde e, de fapt, frântura de logică aici? Prin acțiunile mele bazate pe o presupunere nu am făcut decât să confirm însăși presupunerea. Practic, dacă la început nu știam sigur dacă presupunerea mea e corectă sau nu, nu am făcut decât să contribui la confirmarea ei.

Este important de observat că de cealaltă parte a eșecherului există partide care s-au ridicat brusc pentru că oamenii au decis să creadă în ele și să le voteze, chiar dacă erau partide noi. Așa au ajuns partide precum AUR să aibă rezultate foarte bune la sesiunile electorale deși de-abia se înființaseră. Așa a început un foc al ideologiilor promovate de partide naționaliste de dreapta. De cealaltă parte a baricadei, însă, pare că alegătorii aleg în fiecare an să nu creadă în posibilitatea asta.

Practic, prin „votul util”, nu facem decât să ne uităm la toate eforturile depuse de partidele noi și să le spunem că e inutil, să stea acasă și să nu mai aibă vreodată curajul să își scoată capul afară să încerce să candideze. Evident că asta duce, într-un final, la dispariția acestor partide, iar noi nu facem decât să ne întoarcem la nemulțumirea nereprezentării.

Sursă foto: Freepik

II. „Să votez cu un partid nou e inutil, pentru că oricum nu vor prinde pragul”

Să presupunem că e adevărat și că aceste partide noi nu vor reuși să prindă pragul electoral în această sesiune electorală. De ce în acest context votul tău nu ar fi inutil? Iată câteva motive:

• Partidele apar ca urmare a speculării unei pături sociale care se simte nereprezentată. În momentul în care ele apar, candidează, dar alegătorii nu le oferă votul lor, mesajul pe care partidele îl primesc este că acea pătură este mai mică decât credeau. Prin votul acordat unui partid care te reprezintă, în defavoarea răului cel mai mic, dai oamenilor încrederea că eforturile lor nu sunt inutile și că merită să lupte în continuare.
• Partidele noi nu primesc finanțare de la stat, motiv pentru care de multe ori oamenii sunt nevoiți să vină cu bani de acasă pentru a susține campaniile politice. Pentru ca un astfel de partid să primească înapoi banii cheltuiți în campania electorală, este necesar să obțină minimum 3% din voturile valabil exprimate la nivel national. Oamenii din aceste partide și-au dedicat timpul, energia și banii pentru a te reprezenta, dacă crezi în ei e minimul pe care-l poți face pentru a-i sprijini.

 

III. „Și dacă vor prinde pragul, nu vor putea să schimbe nimic în Parlament cu câțiva oameni”

Votul acordat partidelor noi nu este un vot cu promisiunea unor efecte pe termen scurt. Este adevărat că șansele ca aceste partide să-și poată implementa programele sunt mici. Cu toate acestea, un partid parlamentar are numeroase avantaje care-i permit să crească mai departe și să se dezvolte.

În primul rând, banii pe care parlamentarii îi primesc cu titlu de sumă forfetară sunt un sprijin foarte important care-i ajută să promoveze valorile și ideile persoanelor pe care aceștia le reprezintă în mass-media. Dacă îți dorești ca politicile publice în care crezi să ajungă la mai mulți oameni, chiar dacă ele nu se vor întâmpla peste noapte, contribuția acestor parlamentari este foarte importantă.

În al doilea rând, partidele parlamentare primesc o subvenție de la stat pentru desfășurarea campaniei electorale. Această subvenție ajută aceste partide să construiască campanii electorale mai puternice, cu șanse mai mari de reușită. Dacă în această sesiune partidul care te reprezintă a obținut 5% cu o campanie făcută doar din contribuțiile membrilor săi, imaginează-ți ce poate face dacă primește și o subvenție de la buget.

IV. „Dacă nu intră în parlament partidul votat, atunci voi da votul către partidele actuale, care m-au dezamăgit deja”

În timp ce este adevărat că voturile acordate partidelor care nu prind pragul electoral se redistribuie către celelalte partide, efectul pe care această afirmație îl proclamă nu este foarte diferit de un vot acordat partidului „Răul cel mai mic”. În realitate, vorbim despre aceeași clasă politică care ne-a dezamăgit în repetate rânduri.

Voturile neutilizate nu se duc automat către partidul perceput ca fiind cel mai periculos de alegător, ci se duc către fiecare partid raportat la procentul deja obținut. În practică, votul redistribuit nu alterează de fapt procentele partidelor, nu schimbă balanța puterii.

În realitate, partidele fac alianțe în interiorul parlamentului pentru a putea vota legile. Dacă partidul „Răul cel mai mic” nu are șanse să obțină peste 50% din voturi pentru a putea real să blocheze acțiunile partidelor pe care le consideri periculoase, atunci rezultatul „votului util” este că status quo-ul este perpetuat, în realitate nimic nu s-a schimbat, iar tu ai ales să nu votezi cu partidul care chiar te reprezintă.

V. Democrația și pluripartidismul

Ca un mic extra, în România Constituția enunță în mod expres principiul pluripartidismului. Acest principiu presupune că, în realitate, democrația este una reală și eficientă doar atunci când opțiunea politică este diversă. Votul „util” blochează crearea acestei diversități în mod real și duce la o situație de tipul SUA, unde oferta politică este împărțită în mod real între democrați și republicani în fiecare ciclu electoral, cu toate că există o pătură socială masivă nereprezentată de niciunul din cele două partide.

Dacă îți dorești diversitate electorală, dacă vrei să poți vota cu adevărat în funcție de compatibilitatea dintre ideologia promovată de partid și convingerile tale, atunci susține partidele care te reprezintă, nu perpetua status quo-ul. În caz contrar, fiecare dintre noi va fi damnat să aleagă „Răul cel mai mic” la fiecare set de alegeri, iar schimbarea pe care o căutăm cu ardoare nu va mai veni niciodată.