Lucian Davidescu

Cine-i CLOȘCA cu puii de AUR?

Nu scorurile sunt surpriza acestor alegeri – ele schimbă poate dinamica de putere în fiecare partid, dar configurația guvernării rămâne cea așteptată: trei partide mari care ar trebui să se alieze în formule de câte două. Cum se vor combina exact, urmează să vedem.

Alianța pentru Unirea Românilor în Parlament este însă un șoc de proporții. Nu doar pentru că au trecut pragul, nu numai pentru că au luat un scor chiar confortabil ci mai ales pentru că au făcut-o fără ca majoritatea votanților să știe de ei.

În condițiile ăstea, urmează câteva luni de șoc și mai mare. Cu notorietatea proaspăt-câștigată și pe valul victoriei, probabil că vom vedea cum, în sondajele din ianuarie-februarie, partidul se va duce spre 20% sau chiar peste și va părea un pretendent la guvernarea de peste patru ani.

Voturi va lua de peste tot – cam jumătate de la USR (!) și câte un sfert de la PSD și PNL. Motivul pentru care va lua în principal de la USR este același pentru care a făcut-o și până acum: cele două partide au în comun mesajul radical-populist, bazat pe emoție, și faptul că sunt „noi” în politică. Diferențele doctrinare îi interesează în realitate pe destul de puțini, chiar dacă sunt cei mai vizibili și dau impresia de consens.

Este foarte bine că au intrat în Parlament! Nu prezența lor acolo este periculoasă, dimpotrivă, era periculos dacă curentul de opinie care i-a propulsat acolo rămânea nereprezentat. Situația ar fi degenerat în tensiune negestionabilă și chiar violență.

Sunt infiltrați de „servicii” (un nume ușor naiv și conspiraționist pentru brokerii autohtoni de putere care au legături și prin serviciile secrete)? Foarte probabil, iar dacă nu sunt vor fi în scurt timp. Dacă există deja un control suficient sau dacă urmează să fie încercat vreun puci prin care să fie preluat, asta e o întrebare importantă la care eu unul nu am acum vreun răspuns.

Și desigur apare întrebarea dacă a existat sprijinul discret necesar pentru a produce așa o surpriză. Intuiția mea este că există. Dar nu neapărat de la „suspecții de serviciu”.

„Serviciile” nu erau în stare să o facă, nu de capul lor în orice caz, sunt mult prea incompetenți.

„Biserica” este o teză care pare să aibă sens, dar care nu rezistă în fața faptelor. Cele mai puține voturi le-au luat de la categoria peste 60 de ani, adică fix cei care se duc la biserică și ar fi fost primii expuși la „ce zice popa”.

„Rușii” sunt sperietoarea eternă, care în cazul ăsta n-o să facă pe termen lung decât să-i ajute. Discursul de până acum al liderilor cunoscuți a fost preponderent anti-rusesc. Asta nu înseamnă că nu-i posibilă strategia de tip maskirovka, a lupului în haină de oaie, doar că… dacă ar fi s-o aplicăm și să judecăm și în report cu faptele, ar trebui să ne uităm în primul rând la unii care de exemplu au intervenit în favoarea oligarhilor care fac pe la noi afaceri cu aluminiu sau au în familie contracte cu Gazprom etc. Să spui că e agent rus unul care a făcut marșuri pentru unirea cu Moldova, fără dovezi, e deocamdată… neconvingător. Iar apoi o să-l ajute să reziste mai ușor și la acuzații întemeiate.

Și totuși, cine, ce fel de sprijin? Faptele arată așa: au avut nevoie de bani, dar nu neapărat de foarte mulți, nimic de nerezolvat. Au avut nevoie de resurse, care se pot găsi în muncă voluntară motivată ideologic și de entuziasm. Au avut însă nevoie și de know-how, de talent ieșit din comun în știința politică și a comunicării, care este mult mai greu de găsit – în nici un caz prin partea asta de lume.

O consultanță nu neapărat prohibitiv de scumpă! Întrebarea cea mai mare în acest caz este cine a făcut „lipeala” între așteptările locale, organizația politică și instrumentele care să o ajute să performeze – cine este deci „cloșca” cu puii de aur.

Care au fost instrumentele? După mine, fără să am dovezi sau informații și fără să fie neapărat vorba fix de aceste persoane – modul de operare mă duce cu gândul la determinarea social-politică a lui Steve Bannon (printre altele, de la defuncta Cambridge Analytica) sau la arsenalul psiho-tehnologic al lui Peter Thiel (Palantir), care au contribuit decisiv la surpriza Trump din 2016.

Ei sau alții de calibrul lor, plus alți câțiva consultanți talentați familiarizați cu specificul local.

Nici nu e cazul să stăm liniștiți că vor dispărea așa cum au apărut. AUR nu este în nici un caz PPDD; partidul lui Dan Diaconescu era făcut în bășcălie și a atras câțiva terchea-berchea cu ambiții de ascensiune socială care efectiv și-au plătit locurile când exista deja certitudinea că partidul trece pragul. Sigur că au fugit care-încotro la prima ocazie. AUR n-o avea nici el capacitate administrativă, cum n-are nici USR, dar sunt cel puțin la fel de bine închegați doctrinar.

Nu este nici PRM, care nu prea știa finețurile comunicării politice contemporane. Azi e destul de ușor pentru oricine să știe ce are voie să spună în spațiul public și ce nu, indiferent de ce crede de fapt. Pe bună dreptate, lumea caută și găsește enormitățile spuse de membrii cunoscuți ai AUR pe vremea când nu aveau expunere politică. Doar că ele se vor consuma repede, la fel cum s-au consumat la toate celelalte partide.

Un singur exemplu – controversatul domn Andrușceac (găsiți aici cam ce a zis și făcut), care va fi aproape sigur deputat AUR de Bacău, a fost fondator al USR și a sărit în noua barcă de bună-voie, în această vară, alături de cel puțin alți patru colegi. La începutul anului, Andrușceac a fost la un pas de a fi propus candidat la primăria sectorului 4 din partea USR.

Să nu subestimăm capacitatea românilor de a tolera, la o adică, chiar și isteriile – vezi cazul Caramitru – mecanismele de protecție există, dar intervin abia când cineva se apropie periculos de 50%, cum a fost cazul la infamul tur II din anul 2000, până atunci baletul pe pervazul ferestrei de acceptabilitate face posibilă cam orice oscilație.

În mod normal, AUR, la fel ca USR, are un bazin electoral între 10 și 20% (fără ca împreună să poată depăși 30%, deci când crește unul scade celălalt). Ca să depășească acest scor, nu mai poate fi meritul lor ci doar vina celorlalți. Ceea ce întotdeauna este un risc, dar și o presiune bine-venită. Iată, voi restul partidelor nu mai puteți face tot ce vă taie capul în ideea că aveți electorat captiv, pentru că îi urăște pe adversarii voștri mult prea tare. Are cine lua voturile, ăștia sau alții de care încă n-ați auzit.

(AUR de exemplu a colectat cea mai mare a electoratului „muiepsd” (din care hipsterimea urbană e totuși doar o minoritate) și o să-i ia cam pe toți acum că au auzit de el – după principiul unde dai și unde crapă.)

Partidele au încercat să se protejeze de așa „surprize” cu pragul electoral. Numai că, iată, poți oricând să aterizezi de partea greșită a pragului. Primul care a văzut asta pe pielea lui a fost PNȚCD iar acum Băsescu, Tăriceanu și Ponta, altă dată mari susținători ai concentrării politice. Pragul le dă putere în plus partidelor parlamentare existente, dar tocmai de-aia când cineva reușește totuși să-l treacă impactul este uriaș pentru că, nu-i așa, devine la rândul său partid parlamentar existent.

Dacă vrem să nu ne mai surprindă astfel de situații și să nu mai aibă așa consecințe cutremurătoare, pragul ar trebui să fie mai jos, nu mai sus. La 1-2-3%, vor fi și intrările mai multe, și ieșirile mai dese, și reprezentarea politică mai bună, și participarea la vot mai mare. Da, majoritățile ar fi mai greu de făcut și mai volatile, dar exact asta înseamnă democrație până la urmă.

Vor mai fi partide apărute din nimic, asta este pe cale să devină regula jocului odată cu comunicarea instantă, rețelele sociale și profilele psiho-sociale tot mai minuțioase. Iar durata de viață a unui partid va fi foarte probabil mult mai scurtă față de ce eram obișnuiți. La situația asta este cazul să ne adaptăm cumva, că orice încercare de rezistență nu face decât să agraveze consecințele.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

11 thoughts on “Cine-i CLOȘCA cu puii de AUR?

  1. Pinno

    Iar un articol neinspirat, o soparla de presa strecurata abil si anume biserica si votantii peste 60 se ani. Inainte de alegeri institutia pamanteana Biserica a publicat un decalog al votantului. Un ziarist profesionist l-ar fi citit, probabil ca si autorul l-a citit dar se face ca ploua. In esenta indrumarile „crestinesti” erau luate din programul…..AUR. Deci nici o legatura cu institutia pamanteana denumita biserica.

    Reply
    • Măria

      votantii peste 60 de ani au fost mai putini cu 500 de mii fata de acum 4 ani. Eu nu am nimic cu Biserica dar in domeniul Bisericii sunt de acord cu AUR nu cu USR. Si sunt romano-catolica nepracticanta!

      Reply
  2. Robert

    Daca coalitia care se formeaza acum incep sa-si puna in aplicare faimoasele reforme: privatizarea sanatatii, datul afara de bugetari si pensionarea la 70 de ani, atunci sa vezi ce „distractie”. Cine se batea cu jandarmii in Piata Victoriei, votantii PNL, USR sau AUR? hehehe

    Reply
  3. Catalin

    Probabil ca deranjul e destul de mare prin anumite zone, in special datorita faptului ca exista o miscare politica care isi asuma programatic valorile crestine. Era nevoie, cam prea multe persoane au confundat BOR cu o minge de fotbal in ultima vreme.

    Cat despre finantare vad ca se agita multa lume, probabil ca, nefiind finantati preponderent pe filierele traditionale(contracte, imprumuturi, firme ale securistilor s.a.m.d.) nu pot fi controlati la fel de usor ca celelalte partide. Ramane de vazut cum vor evolua, sunt convins ca in perioada urmatoare vor exista tot felul de descoperiri si articole scrise la comanda in presa noastra profesionista.

    Reply
  4. Radeanu Gabriel

    Aparent este complementarul de semn invers al USR, și este de fapt secțiunea „neșcolita” a mișcării indignaților antisistem unde regăsim și partidul lui Barna! Dacă la USR au fost probleme de management al resursei umane,aici se vor manifesta contradicții in definiția ideologică și lipsă de coerența a acțiunilor politice…

    Reply
  5. MI5.9

    Dacă ne uităm la contextul internațional, la sărăcia care-i cuprinde pe tot mai mulți în România și în lume, și nu în ultimul rând la calitatea derizorie a peneliștior și pesediștilor, ar trebui să ne mirăm că între PRM și AUR a existat o atât de mare pauză! Vom vedea cât se va întinde nișa AUR-ului.
    Poate era nevoie de cineva să vină și să-i spună lui Orban că el nici măcar nu-i în stare să se cramponeze de putere, iar lui Iohannis să gândească cu capul lui, nu să vină cu idei de la Bruxelles.
    Nu trebuie să căutați cloșca. Poate-i Rusia, poate o juntă de colonei aventuroși de la noi. Oricum, la ce proști&hoți ne conduc, acțiunea AUR ar fi putut fi montată de un cadet GRU cu origini în Moldova, ca lucrare de sfârșit de semestru.
    Cred că mai potrivită ar fi o explicație grădinărească: cu nasul pe sus, uitându-se după ploaia de miliarde de la UE, ai noștri conducători au călcat pe greblă. Acum au un cucui în frunte, care va crește proporțional cu fanteziile finanțistului Cîțu. Ce-i mai trist e că discursul de adio al lui Orban a semănat cu o pastișă caragialescă de discurs, pe când Simion, Târziu, Lavric dau dovadă de mult mai multă inteligență. Chiar și discursul lui Iohannis pare îngălat pe lângă discursurile lor.
    Cum ziceți: am vrut democrație, na democrație!

    Reply
  6. N. C.

    Nu știu dacă marii manipulanți de stat (Rusia) sau privați (Bannon, Thiel) vor fi deranjați de zvonurile (pe oltenește ”feic nius”) care circulă zilele ăstea pe seama campaniei partidulețului nou intrat în Parlamentul României sau se vor bucura de reclama gratuită dar cert este că instrumentul lor preferat -teoria conspirației- este tot mai des folosit de autorii în pană de idei.
    Dar, deh, nu se pot scrie sute de articole în câteva zile pe seama faptului banal (în contextul proliferării social media) că niște persoane aparținând unor comunități virtuale închise (microbiști ultras, bigoți, naționaliști-xenofobi, homofobi, adepți ai autoritarismului, antivaccinișiti etc.) și-au unit voturile pentru a-și trimite reprezentanții în parlament. După relaxarea din 2015 a legii partidelor politice era doar o problemă de timp până când avea să se întâmple acest lucru perfect democratic iar momentul alegerilor precedente din 2016 a fost prea din scurt. Mai degrabă este de mirare că nu le-a dat prin minte și altora să (re-)încerce acest lucru -automobiliștii, pensionarii, militarii în retragere, ardelenii/ moldovenii, producătorii agricoli, maneliștii, sportivii etc.
    Amintiți-vă că în urma alegerilor din 2016 hackerilor din Partidul Piraților li s-a cerut să formeze guvernul Islandei. Și nimeni nu i-a acuzat că ar fi folosit metode nedemocratice (manipulări) ca să obțină locul 3 la legerile parlamentare.

    Reply
  7. Ștefan Brăgărea

    Neinspirat material!
    În primul rând românii nu sunt anti-ruși. Sunt antisovietici, ceea ce este cu totul altceva. Rușii actuali sunt niște profund nefericiți, siliți să își sacrifice existențele întru gloria unui împărat din carton pe fondul unei crize economice ample.
    Rolul BOR este cu mult amplificat. BOR a reușit în ultimii ani atât de multe prostii încât s-a condamnat singură la derizoriu.
    Ascensiunea AUR nu este un pericol, ci un semn de democrație. Vor reuși în scurt timp să se cufunde în ridicol, iar unele dintre valorile reale pe care le susțin vor lua – din păcate – acceași cale.
    Madam Șoșoacă președinte!

    Reply
    • ilie

      Prima afirmatie e o prostie. Sentimentele anti rusesti sunt bine infipte in mentalul colectiv chiar daca nu toti stiu ca Rusia si-a bagat coada de vre-o sase-sapte ori in tarile romane in trecutul nu prea indepartat… De unde si vorba populara „daca-i dai nas lui Ivan, ti se suie pe divan”…

      Reply
  8. nimeni

    pai n-ați spus NIMIC!
    ‘e ușor a scrie versuri ‘
    când nimic nu ai a spune,
    înșirând cuvinte goale,
    ce din coada au sa sune!’
    Suntem înconjurați de tari cu mult naționalism, NU PARTIOTISM!
    Nu sunt adeptul: daca primesc o palma, întorc si celălalt obraz!
    in ziua de azi ești luat de fraier!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *