Cel mai mare abuz al lui Costel Alexe

Acum, că DNA-ul a reușit să pună reflectoarele pe Costel Alexe, poate este un moment bun ca cel mai mare abuz al lui Alexe să fie subliniat. Este vorba de emiterea hotărârii de guvern prin care s-a decis că românii nu au dreptul să aibă niciun râu protejat, că generațiile viitoare nu au dreptul să mai vadă un râu natural, decât eventual în afara țării ((HG 111 din 4 februarie 2020). Dar lucrurile nu se opresc aici. Prin modul de redactare, este probabil cel mai stupid act guvernamental din istoria țării.

Da, este o hotărâre de guvern, nu un ordin de ministru, dar ea a fost concepută și redactată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și Alexe poartă toată vina. Știm sigur că nu a semnat ”ca primarul”, pentru că a mers până la a minți, cu o nonșalanță șocantă, chiar despre conținutul actului normativ criminal, de parcă românii nu ar fi în stare să citească jumătate de pagină. Și mai mințea privind acordul ONG-urilor pentru acestă formă și se bătea cu pumnul în piept ce mare realizare a făcut el pentru râuri, în premieră. Deci implicarea lui personală, cu tupeu grețos, este clară. Îl puteți vedea cum minte, aproape teatral, de la momentul 1:24:15, aici.

Nu ne facem mari iluzii că DNA va merge mai departe în privința lui Costel Alexe, DNA a început cu ”show” și un dosar privind Râul Alb din Retezat/Țara Hațegului, ca apoi să uite de el.

Fac paranteza cu Râul Alb pentru că Râul Alb este primul râu care trebuia salvat de această HG, dacă era scrisă în virtutea interesului public și conform legii, nu pentru a proteja afaceri ilicite, cum s-a întâmplat.

Dar să ne amintim povestea acestei HG.

În urma indignării publice provocate de mafia microhidrocentralelor și datorită infringementului deschis pentru o serie de ecocide provocate de această mafie în Munții Făgăraș, în Munții Țarcu, Munții Cernei (pe râul Ramna) și în Munții Șureanu (pe râul Taia), Legea Apelor a fost schimbată.

În noiembrie 2017 au fost introduse două alineate noi în lege:

(2) În vederea protecției și conservării stării apelor, pe sectoarele de cursuri de apă care nu sunt afectate de activități umane se interzice realizarea de lucrări și activități care pot afecta starea ecologică a apelor.

(3) Criteriile de selectare și lista sectoarelor cursurilor de apă prevăzute la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Ce trebuia sa faca Ministerul Mediului, ca să aplice legea? Să identifice exact sectoarele de râu care încă mai sunt în stare naturală (evident că relativ naturală, că nu suntem în Patagonia), să facă o listă cu ele și acea listă să fie inclusă în hotărârea de guvern. Și astfel toate aceste sectoare, din toată țara, de la orice altitudine, latitudine sau longitudine, să fie protejate. Oricine are o urmă de rațiune înțelege că ne-am distrus destul râurile, că trebuie să trecem la etapa următoare, în care nu mai distrugem nimic și renaturăm ce am distrus deja. Și noua strategie UE privind biodiversitatea cam aceasta spune.

Dar ar fi fost chiar culmea ca rețeaua infracțională care stăpânește apele în România să respecte legea! Întâi a venit Ministerul Apelor și Pădurilor, în mai 2018, cu o propunere care includea tot felul de cursuri de apă deja devastate, dar lăsa pe dinafară toate râurile cu adevărat valoroase, care încă mai au sectoare considerabile în stare cvasi-naturală.

Draftul a fost contestat masiv, cerându-se corectarea listei, introducerea în listă a râurilor emblematice, precum Râul Alb (care ar trebui protejat în întregime), Vaserul, Jiul în Defileu, Ilva Mare, Bâsca Mare, Râul Bărbat, Nera în întregul ei, etc.

Ministerul Apelor și Pădurilor a venit cu o altă variantă absurdă, în iulie 2018, punând altitudinea ca unic criteriu, de parcă valoarea conservativă ar depinde de altitudine. Este ca și cum ai spune că antilopele saiga pot fi exterminate, pentru că traiesc la altitudini mici, dar caprele ibex trebuie protejate, pentru că trăiesc la altitudini mari. Cursurile de apă la peste 1500 de metri altitudine urmau să constituie zona de excludere, unde orice distrugeri ale cursurilor de apă sunt interzise, iar cele la peste 800 de metri altitudine urmau să reprezinte sectoare cu restricție, unde sunt permise doar regularizările, nu și hidrocentralele, balastierele sau alte forme de distrugere a cursurilor de apă.

Era deja evident că așa-zisa consultare este o bătaie de joc, așa că nu a mai meritat ca această a doua variantă să fie contestată, rea-voința ostentativă a decidenților era clară, era evident că ei vor să-și bată joc de ”publicul interesat”, nu să asculte de el. Evident că partea cu peste 1500 de metri altitudine este o aberație, dar partea cu peste 800 de metri putea totuși să mai salveze ceva. De exemplu, barajul care se construiește ilegal pe Bâsca Mare, la Surduc, este la peste 800 de metri altitudine, implicit cele 6 captări secundare menite să crească debitul de la Surduc.

Apoi a urmat tăcerea, apoi a căzut guvernul, s-a unit din nou Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, s-a lăudat Orban că a ascultat de Declic și a pus un ecologist la mediu, și a venit Costel Alexe cu promisiunile lui amăgitoare. Ca apoi, fără nicio consultare publică, să scoată și să înainteze o nouă variantă de HG, mult mai nocivă chiar și decât cea precedentă, a guvernului Dăncilă. O nouă variantă, care nu mai proteja absolut nimic.

Hotărârea, publicată în 11 februarie in Monitorul Oficial, spune că sunt protejate doar sectoarele de curs de apă situate la peste 1500 metri altitudine. Cum acolo sus nu sunt râuri, nu este protejat niciun râu. Un cercetător din Germania îmi spunea că este ca și cum girafele ar fi protejate în România, nu în Africa. Oricum am întoarce-o, hotărârea nu protejează nimic. Nici măcar pâraiele pe care le avem la peste 1500 de metri altitudine, pentru că ele nu erau amenințate de nimic. Nu vrea nimeni să facă hidrocentrale, regularizări sau balastiere pe aceste pâraie. Să protejezi ceva ce nu este amenințat se numește demagogie, nu protecție. Demagogie patologică, pentru că se laudă că protejează 371 de cursuri de apă, când de fapt nu protejează nimic!

Ca o comparație, SUA, țară care este un ”deschizător de drumuri” în materie de protejare a râurilor, deci la polul opus Românie, protejează prin ”Wild and Scenic Rivers Act” doar 209 râuri (dar le protejează cu adevărat). Deci hotărârea de guvern ”împinsă” de Alexe vrea să dea impresia că România protejează mai multe râuri decât SUA, culmea minciunii politice!

Am scris că este probabil cel mai stupid act guvernamental din istoria țării pentru că, de parcă cele de mai sus nu ar ajunge, lista sectoarelor ”protejate”abundă în aberații ca acestea:

– protejează 10 metri din Cumpăna

– protejează 30 de metri din Studena

– protejează 10 metri din Fâncel (râu distrus deja de MHC)

– protejează 10 metri din Sebișel

– protejează 20 de metri din Măgurea

– protejează 110 metri din Sălard (râu deteriorat deja de MHC)

– protejează 70 de metri din Bârsa (mutilată deja de regularizări, balastiere, MHC)

– protejează 20 de metri din Seaca

– protejează 10 metri din Segheș

Deci protejează practic nimic și practic nimic din râuri deja distruse! Este greu de crezut că, în vreo țară bananieră, cu prim ministru cu 4 clase, cocoțat la putere ”la umbra mitralierei”, s-a emis vreodată o hotărâre de guvern care să concureze cu aceasta în ”iraționalitate”, ca să mă exprim eufemistic.

Cireașa de pe tort este Izvorul Lung, care este protejat de la kilometrul 10,8 la kilometrul 10,8 adică pe o distanță egală cu zero.

Și mai aberante sunt datele dacă le raportăm la lungimile râurilor. ”Protejează”, de exemplu, 400 de metri din cei 185 de kilometri ai râului Olteț (râu oricum secat de Hidroelectrica la izvoare), 100 de metri din cei 80,46 kilometri ai râului Bâsca (râu pe punctul de a fi secat de Hidroelectrica) și 100 de metri din cei 41,3 kilometri ai râului Ruscova (râu extrem de important, pe el urcând lostrițele din populația de pe Tisa).

O altă bătaie de joc este prezența Drăganului în listă. Cică protejează 700 de metri, din cei 41,24 kilometri ai cursului. Dar Drăganul nu doar că, de la Floroiu (inclusiv) în jos, este distrus de Hidroelectrica. Este acum de notorietate mondială faptul că Drăganul este distrus acum și la izvoare, de către mafia microhidrocentralelor. Drăganul este exemplul din România în Catalogul Negru al Microhidrocentralelor ( la pag. 17).

Grotesc este și faptul că râul Buda, notoriu pentru măcelul la care a fost supus, apare în lista cursurilor de apă ”protejate”.

sursa: Ovidiu Mihuț

Probabil îngrozit de perspectiva că un viitor guvern, mai rațional, va modifica hotărârea de guvern, naturalistul, doctorul în geografie Costel Alexe nu s-a oprit aici. A susținut vehement modificarea legii, astfel încât alin. (2) de la art. 27 a ajuns să arate așa:

(2) În vederea protecției și conservării stării apelor, pe sectoarele de cursuri de apă care nu sunt afectate de activități umane se interzic realizarea de lucrări și activități care pot afecta starea ecologică a apelor, cu excepția obiectivelor declarate de interes național și a celor care vizează siguranța și securitatea națională, potrivit prevederilor legale în vigoare, precum și realizarea lucrărilor de întreținere și reparații la obiectivele/construcțiile existente.

Ca nu cumva, în caz că o nouă formă a hotărârii de guvern protejează vreun râu, să nu aibă ei o pârghie legală ca să ocolească hotărârea și să distrugă râul. Cu toții știm că, în România, declararea unui proiect de interes național este doar o formalitate și este frecvent împotriva interesului național real.