Ce surpriză! Suveraniștii se întâlnesc la mijloc cu hidro-PNL și hidro-PSD pentru “securitate energetică”

Scena politică e ocupată de subiectul moțiunii simplă depusă de AUR împotriva ministrei Mediului, Diana Buzoianu. Oficial, miza e “nepăsarea” față de hidrocentralele începute înainte de ’89. Neoficial, miza e mult mai veche: cine pune mâna pe povestea politică a “securității energetice” și, mai ales, pe contractele care curg în siajul ei. Sper că ați reținut că despre securitate vorbim.

De data asta, ce să vezi, suveraniștii de la AUR se întâlnesc la mijloc fix cu o parte din PNL și PSD, în tabăra celor care vor cu orice preț să închidă șantierele începute pe râuri, chiar dacă legea sau instanțele spun, de cele mai multe ori, stop.

Hidroconsens transpartinic

Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei (PNL), a făcut din bătălia cu ONG-urile o cruciadă personală. Le-a acuzat de sabotaj pentru că au contestat proiecte precum Răstolița sau hidrocentralele din Defileul Jiului, investiții începute în alte epoci, împinse azi în linia de interes național. Burduja a pozat sistematic drept protectorul kilowaților care nu sunt lăsați să se producă, invocând pierderi de sute de milioane de euro dacă Răstolița nu pornește, deși acordul de mediu a fost suspendat în instanță.

Bogdan-Gruia Ivan, actualul ministru al Energiei (PSD), a apăsat accelerația pe aceeași linie: a spus public că a cerut “informații foarte clare” de la serviciile de intelligence despre ONG-urile care ar bloca proiecte energetice având interese economice. E fix retorica ce leagă, cu sfoară groasă, ecologia de reaua-credință și alimentarea țării de dușmani interni.

Hidrocentralele, caii troieni ai consensului

Răstolița e exemplul-totem: proiect început în 1989, împins azi spre finalizare, cu cifre care variază spectaculos în spațiul public, de la circa 200 mil. de euro investiție până la 11,7 miliarde lei invocate politic ca risc de prejudiciu dacă nu se pornește (o estimare pe care presa a preluat-o ca atare, fără o descompunere bugetară limpede). Instanța a suspendat acordul de mediu în iunie, însă frontul politic a continuat presiunea pentru punerea în funcțiune în 2025. În oglindă, organizații ca WWF, Bankwatch sau Coaliția Natura 2000 invocă efecte grave: tăieri de pădure, fragmentarea Mureșului, impact pe specii și situri Natura 2000. Disputa nu e între „progres” și „păsărele”, ci între legalitate și forțarea legii într-o arie protejată.

Defileul Jiului repetă scenariul: lucrări la 90%, proiect declarat de utilitate publică prin hotărâre de guvern, contestat de peste 30 de ONG-uri care acuză dezbateri de formă și ignorarea jurisprudenței. Pe fundal, rămâne aprinsă și problematica europeană: România a mai fost în proceduri de infringement tocmai din cauza hidrocentralelor în arii protejate. Cu alte cuvinte, graba politică se lovește periodic de dreptul european.

Cine ar câștiga din acest consens hidro? Hidroelectrica, evident, ca promotor al proiectelor, dar și ecosistemul de contractori care au trăit ani la rând din șantiere prelungite; baronii locali care își umflă capitalul politic cu promisiuni false de locuri de muncă și lacuri turistice; politicienii care vorbesc despre câțiva kilowați în rețea și facturi mai mici, dar omit costurile de remediere ecologică, riscul unor amenzi europene și faptul că unele proiecte nu livrează nici pe departe independența din pliante.

De ce se întâlnesc la mijloc AUR, unii din PNL și destui din PSD

AUR vine cu șarja suveranistă: “străinii și activiștii ne blochează țara”. PNL a cizelat aceeași idee în limbaj tehnocratic, cu Burduja punând ecologiștii la zid și îmbrăcând totul în “securitate energetică”. PSD, prin Ivan, o securitizează la propriu, chemând serviciile în ecuație ca să ne numere… ariile protejate. Rezultatul? Un pol hibrid care face punte peste ideologii sub stindardul hidro cu orice preț. Iar ministra Mediului a devenit țintă pentru că pare să fie singurul robinet pe care nu-l controlează complet grangurii din spatele acestor proiecte: robinetul avizelor și al respectării legislației de mediu.

Energia românilor nu are nevoie de eroi cu cască pe baraj, ci de proiecte curate juridic, fezabile economic și compatibile cu Europa în care vrem, declarativ, să rămânem. Că de aia ne și dau bani să evoluăm, la pachet cu niște angajamente luate față de cetățeni în primul rând. Oricum, cinică de tot sceneta asta a interesului național pentru energie care unește falii importante din PNL și PSD cu AUR.

***

Pe același subiect, pe România Curată:

Cine e noul fost director general la Hidroelectrica: persoană cu multiple experiențe în sinecurism, și-a cumpărat teren pe Insula de Aur

Să nu-l uităm nici pe cel care a fost șef, până mai ieri, la Hidroelectrica:

Sinecuristul de la șefia Hidroelectrica și-a dat demisia. Dar prea târziu pentru a nu risca penalizările de milioane de euro din PNRR. Un mesaj ferm de la Bruxelles: gata cu șmecheriile românești!