Horațiu Pepine

Ce ar trebui să facă președintele?

Președintele Iohannis pare pus în fața unei mari dileme constituționale, dar din punct de vedere moral decizia nu poate fi decât una singură.

Decizia Curții Constituționale este pe bună dreptate supusă controversei, căci ea pare să rupă un echilibru delicat pe care Constituția îl instituia între ramurile puterii executive, oferind de aici înainte mai multă putere ministrului de justiție. Din valurile de reacții am reținut două argumentații care, prin coerența lor, reprezintă bine cele două poziții politice ale momentului. Una este a judecătorului Cristi Danileț, care susține că decizia Curții ar avea drept consecință anularea totală a rolului pe care îl joacă președintele (cristidanilet.wordpress.com). A doua este a judecătoarei Dana Gârbovan care caută să demonstreze că, în ciuda temerilor, ministrul justiției nu va dobândi puteri discreționare și că președintele își conservă totuși o parte din rol (facebook.com/dana.girbovan).

E bine ca aceste argumentații să fie citite cu atenție împreună cu decizia Curții Constituționale, dar ne este teamă că, în cele din urmă, dezbaterea juridică nu e deloc suficientă. Căci la temelia oricărei serii de argumente se va găsi mereu o opțiune politică, una care joacă rolul unei axiome nedemonstrabile. De pildă, de ce diminuarea rolului președintelui ar fi un dezastru în sine? Sau de ce se consideră că președintele ar putea fi mai neutru și mai obiectiv din punct de vedere politic decât ministrul de justiție? De ce ministrul de justiție pare ”vinovat” din principiu? Și ce anume îi conferă președintelui o poziție morală superioară? Nimeni nu răspunde la aceste întrebări, care, odată puse, dezvăluie mize de regulă neexplicitate.

Nu întâmplător, în mod direct sau aluziv, decizia CCR este comparată cu ce s-a întâmplat în Polonia și Ungaria, acolo unde au avut loc anumite reașezări în sistemele constituționale de natură să limiteze puterea de intervenție a unor forțe supranaționale. În România cel puțin, așa cum a fost evident încă din perioada celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, președintele este mult mai susceptibil de a urma o linie politică decisă la Bruxelles decât oricare politician. Prin urmare pentru Bruxelles, dar și pentru alte capitale interesate să inducă un anumit curs politic, este mult mai avantajos ca președintele să dețină controlul parchetelor, căci el este mai ușor de convins să se înscrie în anumite politici supranaționale, chiar dacă ele nu au acceptul partidelor și opiniei publice interne. Un exemplu bun este politica de austeritate impusă de președintele Băsescu în 2010, dar poate și mai bun este exemplul Italiei, unde președintele Sergio Mattarella a refuzat în aceste zile instalarea unui guvern al majorității, în aplauzele comisarilor de la Bruxelles și spre stupoarea opiniei publice interne. Nu întâmplător se vorbește acum în Italia despre suspendarea președintelui, subiect care ne este atât de familiar.

Pe scurt, în România ar avea loc astăzi o mișcare politică menită să restabilească controlul național asupra parchetelor. Presupoziția este că niciodată parchetele nu sunt perfect independente și neutre. De undeva tot trebuie să-și tragă îndemnurile și autoritatea. Parchetele urmează inevitabil o anumită linie, măcar prin simpla precizare a priorităților. Ca să nu mai spunem că putem asista la intervenții directe, deși este greu de demonstrat acest lucru.

Dar, indiferent cum ar sta lucrurile, este clar că pentru Bruxelles sau pentru Washington, care au acordat o susținere masivă și explicită șefei DNA, situația a devenit penibilă, căci, în ciuda unor ample eforturi mediatice, Laura Codruța Kövesi este un personaj profund compromis care nu mai poate asigura credibilitatea sistemului pe care îl reprezintă.

Să începem cu lucrurile aparent mai puțin importante. A plagiat în teza de doctorat și a mințit în mod ridicol cu privire la acest aspect care ar fi fost suficient pentru destituirea ei. Dar sunt apoi motivele grave care țin de abuzurile procedurale, anchetele realizate în colaborare cu SRI, persiflarea deciziilor Curții Constituționale și imixtiunea în actul legislativ. Despre fiecare dintre aceste aspecte am scris în detaliu.

Prin urmare, ce ar trebui să facă președintele Iohannis? Adevărul este că, indiferent de cum se așează el față de politica internă sau față de contextul lărgit european, el trebuia să o revoce demult pe Laura Codruța Kövesi. Și-ar fi păstrat atunci întreaga autoritate prezidențială care, orice ar face astăzi, pare știrbită.


Deutsche Welle


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Ce ar trebui să facă președintele?

  1. Mircea

    Ar trebui sa plece intr-o vacanta lunga si sa lase pe altcineva sa conduca tara , ca el nu-i bun de nimic.

    Reply
  2. Cob.

    Traian Băsescu nu era pro-Bruxelles – era ghidat de umori.
    Mattarella a refuzat un guvern al majorității misxte, pentru că cei care au câștigat au pus niște condiții celor care vor să fie miniștri. Între care una extrem de deranjantă pentru clasa politică italiană, înrolată în tot felul de organizații non-religioase și non-confesionale. Deci Mattarella nu va fi suspendat.
    Johanis ar trebui să facă un miracol, adică nimic. Momentul este extrem de important (a fost bine încărcat de media cu conotații) și simptomatic: ne va arăta dacă ne desprindem de UE sau nu. La Bruxelles au curs râuri de plângeri și denunțuri ale faptelor de corupție pe bani europeni, așa că motive ar fi cu vârf și îndesat. Dac-au aplaudat decizia lui Mattarella, vom vedea cum se vor revolta. Dacă se dorește. Dacă va tăcea și Ambasada SUA, înseamnă că les jeux sont faits.

    Reply
  3. Ce trebuie sa faca Presedintele

    Daca ministrul corupt si las al justitiei cerea revocarea Sefei DNA pentru ca nu a implinit virsta de 18 ani, nu are studii superioare si nu cunoaste nicio limba straina, Presedintele era obligat sa o revoce, toate acuzatiile fiind minciuni sfruntate ?
    Evident ca nu.
    Este exact aceeasi situatie.
    Ministrul corupt si las al justitiei a acuzat-o pe Sefa DNA de 20 de fapte.
    Toate au fost minciuni sfruntate si au fost demontate de Sefa DNA si de CSM.
    Decizia aberanta a CCR nu poate fi luata in seama decit de procurori pentru a-i trimite in judecata pe judecatorii corupti sau santajabili de la CCR.
    Decizia CCR este aberanta, ilegala si neconstitutionala.
    CCR trebuia sa respinga cererea aberanta a guvernului ca inadmisibila.
    CCR a decis ca cu citeva luni in urma ca nu se pronunta pe asemenea probleme.
    Tot CCR a confirmat ca deciziile CCR se aplica in viitor.
    Presedintele nu poate fi obligat de nimeni sa faca ceva incorect.
    Mafia psd si alde a pus stapinire pe aproape toate institutiile statului (CCR, ICCJ, CSM, IJ, Parlament, Guvern, Avocatul Poporului, CNA, CNCD).
    Situatia este disperata.
    Presedintele trebuie sa ia masuri exceptionale.
    Presedintele trebuie sa suspende constitutia, sa dizolve parlamentul, sa demita guvernul, sa revoce judecatorii corupti din CCR, ICCJ, CSM, sa numeasca un premier tehnocrat, care sa organizeze alegeri generale anticipate, la care penalii sa nu aiba dreptul sa participe.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *