Cauza inundațiilor de la Pechea și Slobozia-Conachi. Guvernul a anunțat măsuri primitive, care cresc riscul repetării dezastrului

Barajele și îndiguirile nu sunt soluții pentru a preveni inundații precum cele care au lovit, luna trecută, localitățile Pechea și Slobozia-Conachi, din județul Galați, explică biologul și activistul de mediu Călin Dejeu, într-o analiză pentru România Curată. În fapt, arată acesta, asemenea lucrări sunt anacronice și nu fac decât să agraveze situația în momentul producerii unor fenomene meteo extreme, soluția fiind cu totul alta.

S-a scris mult despre inudațiile din județul Galați, ministrul anti-Mediului, Mircea Fechet, chiar a profitat de tragedie ca să-și manifeste rolul de agent al barajiștilor, dar nu s-a scris despre cauza dezastrului. WWF a menționat zonele umede doar ca soluție, la modul general. Așa că este necesar să facem puțină lumină în acest sens.

Din start trebuie subliniat că inundațiile nu sunt o boală, pe care să încercăm să o eradicăm, ci un fenomen natural benefic pentru râuri și luncile acestora. Cam aceasta este și ideea în: ”Egiptul este darul Nilului”. Inundațiile periodice le putem considera ca un fel de respirație a râurilor. Principala cauză a pagubelor la inundații o constituie faptul că, relativ recent, ne-am apucat să construim în zone inundabile (ceea ce în prezent este ilegal, dar fenomenul este încă prezent). Un articol foarte bun pe această temă găsim în revista Natura.

La pagube precum cele de la Pechea, nu existența inundației din 14 septembrie este problema, ci nivelul ei, care nu este unul natural. Cauzele sunt multiple.

Imaginile de la Copernicus (foto, mai jos) ne arata clar că viitura a venit dinspre nord, pe pârâul Suhurlui.

Și apoi a ajuns în aval, la Slobozia-Conachi. Prima cauză de luat în considerare o reprezintă faptul că bazinul pârâului Suhurlui a fost aproape în întregime despădurit. Dar pe o hartă din ultimul deceniu al secolul XIX vedem că și atunci în satul Pechea erau locuințe în apropierea pârâului, iar pe vremea aceea oamenii încă nu erau rupți de natură și nu prea construiau în zone inudabile.

Înseamnă că atunci nu aveau loc astfel de inundații, deși bazinul pârâului era deja despădurit. Așadar trebuie să căutam cauza principală în altă parte. Aceeași hartă istorică ne dă răspunsul. Acum cursul pârâului Suhurlui este grav alterat hidromorfologic, regularizat și îndiguit, a fost izolat de lunca sa, care și-a pierdut rolul.

Pe harta din secolul al XIX-lea (foto, jos, în dreapta) vedem o cu totul altă situație. La doar 2 kilometri amonte de satul Pechea începea o vastă zonă umedă, care se întindea de-a lungul pârâului Suhurlui, în amonte, până la Băleni. Dacă acestă zona umedă ar mai fi existat, ar fi acționat ca un burete și ar fi diminuat substanțial nivelul inundației din 14 septembrie.

Cunoscând cauza, se poate acționa preventiv pentru viitor, zona umedă ar trebui refăcută, cu atât mai mult cu cât avem acum Legea refacerii naturii. Ministerul Mediului s-a lăudat încă din 2023 că o susține.

Dar faptele spun cu totul altceva, Mircea Fechet, un frenetic detractor al protecției naturii, vrea să reia lucrări la un baraj ceaușist, să adopte soluții primitive, anti-natură.

Din moment ce la aceste inundații nu a existat nicio avertizare, probabil că și dacă barajul ar fi existat pagubele ar fi fost aceleași, sau chiar mai mari. Pentru că i-ar fi prins cu barajul plin și s-ar fi repetat scenariul de la Valea de Pești.

Taierile masive din munții Vâlcan, cauza inundațiilor din Uricani

Cât despre soluțiile primitive, anti-natură, care vin dinspre atât de deprofesionalizatul Minister al Mediului, Apelor și Pădurilor, să vedem ce spun specialiștii adevărați.

Prin ”European Open River Programme” a fost finanțat un proiect intitulat: ”Scaling up dam removal: implementation plan for Southeastern Europe” (Extinderea înlăturării barajelor: Plan de implementare pentru Europa de Sud Est). Una dintre concluzii a fost: ”Apa ar trebui să fie stocată în mod natural în peisaj: în bazine hidrografice sănătoase, zone umede, păduri și lunci inundabile, completând în cele din urmă acviferele și hrănind ecosistemele de apă dulce”.

Zona umedă de pe Suhurlui era perfectă pentru stocarea apei, și ar fi acționat ca un burete la inundații, dacă nu ar fi fost complet distrusă de decidenți analfabeți ecologic, cu multe decenii în urmă.

Dar cel mai grav este că și în prezent avem tot decidenți analfabeți ecologic, iar cei de acum chiar nu mai au nicio scuză, nu-i niciun secret că în Europa a avut loc o schimbare de paradigmă în domeniul gospodăririi apelor, că principiul de bază este ”mai mult spațiu pentru râuri”. Ei nu vor să-și însușească nici măcar o brumă de ecologie. Cei care au distrus mlaștina de pe Suhurlui poate că ar fi vrut, dar n-aveau de unde.

Practicile ilegale de distrugere a zonelor umede continuă în zonă, deși convenția pentru protejarea zonelor umede, Convenția de la Ramsar, a fost publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 1991, cu peste trei decenii în urmă.

Continuă chiar și în așa-zisele arii naturale protejate (care doar protejate nu sunt), găsiți aici un studiu de evaluare adecvată pentru o desecare pe Suhurlui.

Pentru a preveni noi tragedii la inundații avem nevoie, înainte de toate, de o reformare totală a Ministerului Mediului.

(foto main: ISU Galați)

***

Citește și:

Ce ne spun ciclonul Boris și ”ciclonul” Ashley despre mitul energiei hidro de vreme rea. Domnule Burduja, diploma de Harvard vă ajută să citiți niște grafice?

Avocata Schweighofer, care e și deputată în Parlamentul României, Cristina Trăilă, ne-a dat în judecată și ne solicită daune uriașe, pentru că am scris cum marile corporații influențează deciziile politice. Vrea să ne blocheze resursele financiare și de timp într-un proces lung, întins pe mai mulți ani, pentru a avea cât mai puțin timp să scriem despre lobby-ul marilor corporații, mai ales când în Parlament și Guvern se dezbat legi și alte acte normative legate de mediu. Poți să ne sprijini să ducem lupta în instanță cu avocata Schweighofer și să continuăm să scriem despre protecția pădurilor și apelor din România, făcând o donație. ACUM! AICI (clic!).

 

Cadou de la Comisia Europeană pentru hoții de lemne din România. Cum profită aceștia de amânarea intrării în vigoare a regulamentului european împotriva defrișărilor