Printre titlurile din ultimele zile o ştire, este omniprezentă informația redată de fiecare în funcție de orientare sau talent: “Radu Magdin părăsește postul de consilier onorific al premierului”, “Consilierul onorific al lui Ponta demisionează pentru a se implica într-un proiect internaţional”, “Radu Magdin, consilier pe comunicare externă, îl părăsește pe Ponta după șase luni de colaborare”.
Presa a ignorat sistematic postul pe care Radu Magdin l-a părăsit – acela de consilier onorific al primului ministru.
Americanii au lansat acum aprox. 100 de ani conceptul de free lunch – unele restaurante făcându-şi reclamă oferind o masă gratuită celor care consumau băuturile alcoolice când cererea era redusă, adică la prânz. De aici până la teoria economică rezumată prin “There is no such thing as a free lunch”, care arata că nu se poate naşte ceva din nimic, că nimic nu este gratuit pe lume.
Beţia numirii de consilieri onorifici este o particularitate a Premierului Victor Ponta, până la investirea domniei sale neexistând astfel de decizii de numire. Nu este vorba de titlu menit a recunoaşte meritele cuiva ci este indubitabil o funcţie executivă, cu atribuţii exacte. În cazul de faţă, consilierii onorifici nu primesc bani pentru serviciile lor. Dar desigur că în lume nu există numai bani, există şi acţiuni, cecuri, diamante, aur, informaţii sau contracte etc, dar ce rost are să divagăm. “Consilierii onorifici nu au salariu. Punct. E legal. Nu sunt incompatibili. Ajunge cu discuţia”. Cam acestea ar putea fi replicile administraţiei faţă de subiect, atât doar că nimeni nu-i întreabă ce este aceasta ciudăţenie – consilierul onorific și de ce ar trebui ea să existe.
Din luna martie a anului 2012 până în prezent Victor Ponta a acordat calitatea de consilieri onorifici unui număr de 21 de persoane. Acestora li se adaugă un număr de 8 consilieri personali ai primului ministru şi a încă alţi 10 consilieri de stat (prevăzuţi de Decizia nr. 307/2009 privind funcţionarea aparatului propriu de lucru al primului-ministru). La o primă vedere s-ar putea crede că Premierul a simţit nevoia unui corp mai mare de consilieri. Nu putea însă completa decizia amintită cu funcţiile de consilier onorific deoarece acestea nu sunt prevăzute de lege. Drept urmare a trecut direct la numirea acestora, ignorând absenţa unui cadru legal. Cum însă tehnica legislativă impune precizarea temeiului, toate deciziile respectă acelaşi tipic, invocând art 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.
Acest temei legal merita atenţie deoarece stipulează că deciziile primului ministru se emit în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin. De aceea este complet irelevant faptul ca activitatea respectivă este neremunerată, numirea consilierului onorific are un scop bine definit, ajutarea premierului pentru exercitarea funcţiei sale de autoritate – cea de şef al Guvernului. Pe cale de consecință consilierul, plăatit sau nu, este parte a birocratiei de stat, face parte din executiv.
Alte diferenţe între consilierii personali/de stat şi cei onorifici, membri ai Cancelariei premierului sunt doar de natură semantică. Deciziile publicate în Monitorul Oficial diferă între ele: cei dintâi sunt numiţi în funcţia de consilier în timp iar celorlalţi li se atribuie calitatea de consilier! Distincţia persista şi la încetarea activităţii de consiliere: consilierii de stat sunt eliberaţi din funcţie iar calitatea de consilier onorific se retrage. Subtil, nu-i așa?!
Pe măsură ce spirala numirii de noi consilieri a căpătat viteză, consilierilor onorifici li s-a indicat și destinația muncii lor, ceea ce inițial nu se uzita. Astfel, s-a acordat calitatea de consilier onorific al prim ministrului domnului Titus Corlăţean în domeniul relaţiilor cu Republica Moldova, calitatea de consilier onorific al prim ministrului domnului Adrian Anghel în domeniul dialogului cu românii din Statele Unite ale Americii, calitatea de consilier onorific al prim ministrului domnului Florea Voinea, în domeniul relaţiilor cu Republica Populară Chineză şi calitatea de consilier onorific al prim-ministrului domnului Mihnea Cosmin Costoiu în domeniul proiectelor de cercetare cu finanţare europeană.
Acestor consilieri onorifici numiţi prin Decizie a Premierului, publicată în Monitorul Oficial, li s-a mai adăugat în urmă cu 6 luni o nouă categorie – consilierii onorifici numiţi doar prin comunicat de presă, neoficializați în MO. A fost cazul domnului Radu Magdin, excelent specialist în comunicare, calitate dovedită prin numeroasele prezente media. Funcţia sa în executiv a fost extrem de bine definită, domnul Magdin declarându-se onorat “de oferta de a lucra pentru imaginea externă a ţării..” Radu Magdin a fost ales în topul Forbes România al trendsetter-ilor pe anul în curs și este CEO al companiei de comunicare Smartlink din 2012.
Plecând de la cazul particular al domnului Magdin se naște o întrebare legitimă: “de ce ar dori cineva să exercite o asemenea înaltă funcţie fără a fi plătit?”.
Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru a căpăta influenţă majoră în conducerea statului într-un anumit domeniu fără a i se aplica legislaţia privind incompatibilităţile și conflictul de interese! Într-adevăr, consilierilor personali ca şi celor de stat, deşi nu sunt funcţionari publici li se aplică o serie de restricţii în ocuparea funcţiilor ca şi anumite obligaţii legale, precum declararea de interese şi declararea averii. Se pare că activitatea “onorifică” dă roade, cu alte cuvinte rentează, spre exemplu Radu Magdin anunţând pe Facebook, “că se va implica într-un nou proiect internaţional, în paralel cu proiecte de consultanţă aflate în derulare”. Pardon! Deci consultantul onorific al primului ministru oferă consultanță în proiecte aflate în derulare?!!! Asta da consultanță, dacă este venită chiar de la cel care se afla lângă urechea premierului!!
De aici problemele de natură legală încep a fi evidente.
Cea mai importantă interdicţie pentru consilierii prevăzuţi de lege este aceea de a exercita activităţi de comerţ. Aceasta ar putea fi explicaţia pentru care domnul Radu Magdin nu a figurat în rândul consilierilor onorifici publicaţi în MO – domnia sa fiind şi CEO la Smartlink Communications, așa cum am menționat deja.
Dar probleme similare au și alte persoane care au fost numite în aceste funcţii de autoritate de consilier onorific, cu ignorarea incompatibilităţilor de rigoare. Spre exemplu, domnul Daniel Dăianu a fost numit prin Hotărâre a Parlamentului României în funcţia de membru în Consiliul de Administraţie a Băncii Naţionale în anul 2014. Are domnia sa un statut aparte comparativ cu Guvernatorul BNR – fiind şi cel care-l consiliază pe primul ministru, pe gratis, în materie de politica monetară?!? Aș zice că da. Am lăsat la urmă situaţia domnului Titus Corlatean. Domnia sa este membru al Parlamentului, senator. Constituţia este indubitabilă: ”Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.” Am sentimentul că domnul Corlățean va avea oarece dificultăți în reînnoirea mandatului de senator sau in ocuparea unei alte funcții publice timp de 3 ani!
Într-o incompatibilitate similară s-a aflat și domnul senator Mircea Geoană, numit prin decizie de către premierul Victor Ponta drept ”Înalt Reprezentant al Primului-Ministru pentru promovarea proiectelor economice strategice şi de diplomaţie publică”, post înfiinţat în cadrul Cancelariei premierului.
Moda consilierii onorifice a lovit însă si alte instituţii ale executivului. Astfel Ministerul Sănătății și-a inclus respectiva funcție în HG-ul de funcționare. Nici Administrația Prezidențială nu a fost ocolită, pe site-ul instituției găsindu-se comunicatul “Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, l-a numit luni, 29 decembrie a.c. (2014), pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu consilier personal, funcție onorifică neretribuită”. Măcar prin această numire am obținut tăcerea complice și a opoziţiei, domnia sa fiind și vicepreşedinte al PNL.
Acestă modalitate de a pomădui realitatea trebuie sa fie oprită. Ea este atât o forma de recunoaştere a corupţiei de stat, de ocolire a legislaţiei incompatibilităţilor cât și un imbold pentru cei mai săraci la minte de a urma un exemplu negativ. Am convingerea ca unii au căzut într-o eroare, primim asigurări că se poate și aşa, că este legal. Alții și-au asumat arogant riscul. Probabil însă că vor trebui să plătească pentru ignoranța sau aroganța lor. În caz contrar, de aici până a avea un preşedinte, ministru, deputat, senator, primar, director onorific etc, nu ar mai fi decât un pas mic. În fond nimeni nu stă în funcțiile de vârf ale administraţiei sau legislativului pentru salariu. Este prea mic. Dacă incompatibilitățile și pedeapsa publicării declarațiilor de avere și interese poate fi abolită prin renunțarea la salariu, majoritatea celor din funcțiile amintite ar prefera titlul de onorific!
Forme oculte ale corupţiei vor exista permanent, tentaţia este prea mare. România nu poate sa treacă însă la un alt nivel al administraţiei publice cât timp nu se va debarasa, într-o primă și necesară etapă, de corupția evidentă, la vedere, clamată oficial, sfidătoare. Pentru a umple hăul de bunăstare între situația actuală și cea spre care tindem uitându-ne în curtea țărilor dezvoltate economic, trebuie să ne schimbăm atitudinea față de corupție. Consilierea aparent onorifică este doar o fațetă a modului corupt de a face administrație publică. Avem instituții mult lăudate care ar fi trebuit să ia atitudine de multa vreme. Integritatea Agenției Naționale pentru Integritate este discutabilă atât timp cât refuză să vadă ceea ce este evident. Iar dacă cei plătiţi din bani publici refuză sa ia atitudine poate societatea civilă va reuşi să pună lucrurile pe făgaşul lor normal.
Corect si lucid.
Editorial excelent!
Plutocrația penală are o imaginație fără limite atunci când este vorba de a ocoli îngrădirile atâtea câte sunt, și a arunca praf în ochii cetățenilor. Numai că au două hibe: își supraapreciază abilitatea de a prosti oamenii și îi subapreciază pe cei pe care vor să-i îmbrobodească. Prostia nu este acolo unde cred ei, este la ei. Și prostul nu este prost destul dacă nu este și fudul! Mitocanul la fel!
cred ca inventia asta cu „consilierii onorifici„ dateaza de prin 2010 când prin ministere si alte insitutii publice era plin de pensionari platiti si in calitate de consilieri. când s-a interzis cumularea pensiei cu salariul, la stat, unii dintre acestia, pentru avantajele și pozitiile privilegiate din care „faceau jocurile” au preferat sa ramana consilieri onorifici, adica pensionari cu pensii mult, mult mai mari decat salariile simbolice.
schema a fost copiata de baietii destepti din generatia noua a psd de pa axa ponta-ghita, as zice pe filiera unpr care era la guvernare in 2010.
acum, de vreo trei luni, reglementat în afara luminii reflectoarelor opiniei publice, se poate cumula din nou pensia cu salariul in institutiile statului. sa vezi mobilitatea fortei de munca!