Daniel Befu

Banatul e fruntea, dar tot mediocru rămâne. O radiografie a cheltuielilor publice discreționare din această regiune

Regiunea Banat este mixtă ca și dezvoltare. Pe de o parte pe teritoriul ei se află cel de-al doilea județ ca  PIB al României, după București. E vorba de Timiș, cu 33.9 miliarde lei estimați în 2016 și cu al treilea PIB pe cap de locuitor după București și Ilfov, și anume 10.926 euro. Totodată Timișul e și județul cu cea mai mare suprafață agricolă a țării, pe teritoriul său aflându-se cele mai bune soluri ale țării. De altfel, zona cuprinsă între Jimbolia și Curtici e prima din România în care prețul hectarului de teren arabil s-a apropiat de pragul psihologic de 10.000 euro. Printre avantajele zonei enumerăm prezența autostrăzii, care leagă Aradul, Timișoara și Lugojul de graniță. Aradul, deși are amplasamentul strategic din apropierea graniței, s-a plafonat total, având numeroase proiecte imobiliare nefinalizate și un mall falimentar. În schimb, Timișoara duduie datorită industriei automotive și electronice, deși în viitorul previzibil, orașul de pe Bega nu va mai avea ocazia, ratată în 2008, de a atrage o investiție de talia uzinei Daimler de 1,2 miliarde de euro.

În schimb, Timișoara și Arad sunt primele orașe din România care au șansa să fie conectate prin căi de comunicații terestre de mare viteză la vest. Pe de altă parte, în Banat se află Complexul Energetic Hunedoara, cel mai scump producător de energie din combustibili fosili tradiționali. Tot pe raza județului Hunedoara se află o industrie minieră cu oblonul tras sau nesustenabilă, dar și zăcăminte de cupru și aur care au făcut cu ochiul marilor găști de afaceriști controversați ai tranziției. Combinatele siderurgice sunt de mult la fier vechi, fiind tăiate cu nesaț de protejații politici. Hunedoara e fericită că pe o bună parte din teritoriul său de la vest la est mașinile se pot deplasa pe autostradă, ceea ce mărește viteză de conectare la un județ cu industrie importantă, Sibiul și în curând și Timișul. Pe rază județului Hunedoara se află cel mai mare crescător de oi autohton, cu efective de peste 45.000 capete (oi mame, berbeci și miei), care a fost totodată si cel mai mare deținător de teren al țării pe persoană fizică. Tot în Hunedoara se află și arii naturale protejate de o inestimabilă valoare, precum Parcul Național Retezat, care fac însă cu ochiul investitorilor care vor profit chiar și cu prețul afectării ireversibile a naturii. Același fenomen îl întâlnim și în celălalt județ sărman al regiunii Banat. E vorba de Caraș Severin. Stațiunea sa iconică, Băile Herculane, a îmbăiat în apele sale termale de la picioare de soldați romani, obosite după marșul de mii de kilometri pentru cucerirea Daciei, până la talpile lui Iosif Armaș, un milionar penal, care deși a furat pe rupte în Guvernarea Năstase, de-abia recent a fost invitat să calce pragul DNA. Ambele județe, Hunedoara și Caraș, au neșansa de a avea pe teritoriul lor câte o Universitate de Stat Fantomă, una mai bombă decât cealaltă, care chipurile pregătesc viitoarea generație de specialiști cu diplomă. La fel ca și Hunedoara, Carașul are o natură care-ți taie răsuflarea, dar pe care chiar responsabilii de la București, vor să o decimeze. Așa se face că personaje din Direcția de Arii Protejate a Romsilva trag sfori la nivel înalt, inclusiv prin lobby la nivelul Ministerului Mediului, pentru a nu fi aprobate planurile de management pentru Parcul Naționale Cheile Nerei-Beușnița și pentru Parcul Național Semenic-Cheile Carașului. Miza o reprezintă ”tăierile de lemne”.

Chiar dacă în zonă se află ultima zonă virgină de făgete seculare din Europa, acest argument e total neimportant pentru Romsilva, ai cărei mușterii protejați politic au ochit lemnul ușor de extras, dat fiind că zone precum Beușnița, au fost salvate de la tăieri până acum. Asta e cu atât mai grav, cu cât Romsilva l-a avut ca boss pe timișoreanul Adam Crăciunescu, profesor USAB Timisoara. In loc să apere ariile protejate din Caraș, Crăciunescu s-a remarcat prin implicarea în mega-dosarul de coruptie al lui Viorel Hrebenciuc, în care s-a încercat retrocedarea ilegală a 43.000 hectare de paduri.

Din punct de vedere politic, toate cele patru județe sunt populate de exemplare corupte, unii dintre ei baroni cu vechime care, după compromitere, au fost forțați să lase loc noilor garnituri de ”fiare politice”. Noii veniți nu sunt musai mai buni, ci eventual mai vaccinați de pățaniile predecesorilor. Dăm câteva exemple de exituri neonorabile din calculele politice pentru alegerile din acest an.

Nicolae Iotcu, șeful CJ Arad, care a încercat în zadar să arunce mita în boscheți, ca să nu fie săltat în flagrantul procurorilor DNA. Despre ministrul de interne dat de Arad în Guvernarea Boc, au apărut indicii că e conectat la una din rețelele de beneficiari ai despăgubirilor obraznice, de multe milioane de euro, date de ANRP în Guvernarea Boc. Atat Iotcu, cât și Igaș sunt membri ai așa-zisului ”grup de la Pecica”. Mai puternic decat Iotcu, Gheorghe Falcă rămâne pe mai departe coordonatorul zonei.

La fel Titu Bojin, șeful CJ Timiș, care deși nu va mai fi lăsat de partid să candideze pentru un nou mandat de președinte, e posibil să primească o funcție de consolare. Doar să nu fie din nou la Apele Române, de unde a supt destul. Interesant este primarul Timișoarei, alias ”omul cu Mercedesul”, un poltician despre care nu există până în prezent dovezi că ar fi corupt, dar pe care ego-ul enorm l-a făcut să-și adune destule antipatii. Dăm doar o mostră comică de acțiune ce-l caracterizează: la început de mandat, când a făcut igienizarea fântânilor publice de cartier, Nicolae Robu a înlocuit plăcuțele în care Ciuhandu se mândrea că erau ctitoriile sale și și-a pus plăcuțe cu numele sau. În schimb avantajul lui Nicolae Robu e că e intelectual, are experiența managerială de la Politehnica Timișoara, care e o universitate bună la nivel național, ceea ce îi permite să conducă operațiunile curente dintr-un oraș care oricum a trecut de pragul critic care-i permite să înainteze singur într-un mod decent indiferent de cine-l păstorește. Dacă Robu va avea și viziune să facă mișcări care să asigure orașului un salt mare înainte, vom vedea. Până una, alta, primarul Timisoarei nu are curajul să recupereze de la SRL-urile de apartament, subvenția de încălzire pe care le-a acordat-o la pachet cu cea acordată pentru tot restul populației. Nu știm de ce nu ia măsurile legale de recuperare, inclusiv retroactiv, a acestei sume, care i-ar permite să investească în școli, spitale și șosele.

Momentan Timișoara se zbate într-o foame cronică de infrastructură, orașul fiind adesea sufocat de tir-urile cu numere de înmatriculare românești și internaționale, care trebuie să folosească străzile interioare ale orașului, din cauza că al doilea cel mai puternic centru urban la României încă nu are o șosea de centură. În următorii patru ani se vor mai realiza segmente din șoseaua de centură, dar un inel complet în regim de autostradă nu va avea în viitorul previzibil. Absența centurii nu e o treabă ce ține doar de politicul local, ci arată și câtă prețuire are Guvernul de la București pentru capitala Banatului.

Și în Hunedoara, garnitura politică a început să se schimbe. Incompatibilul baron local Mircea Molot, a fost săltat în 2015 de DNA pentru fapte de corupție. eliberând astfel fotoliul de președinte de CJ (aici). Președintele CJ Caraș, Sorin Frunzaverde, în ciuda mimei sale de om ”cu greutate”, a fost agățat prin ricoșeu de DNA, suficient cât să-i știrbească din aura de intangibilitate (aici). Pentru el va fi ceva mai greu să obțină un nou mandat, dar nu imposibil. Mihai Stepănescu, primarul PSD al Reșiței, a rezistat bine în fieful lui Frunzăverde, în fața căruia a știut când să cedeze, dându-i de pildă dreptul șefului CJ Caraș să-și mărească ograda personală și să-și mai lărgească spațiul locativ privat, cu un corp de clădire, într-o fostă centrală termică de cartier, cumpărată de la Primărie. Cu toate astea, șpaga și amanta l-au înfundat. La Caransebeș, Marcel Velea s-a luptat cu morile de apă de pe pâraiele de munte, aspirând și el să dețină o feliuță dintr-un MHC montan. Până acum nu i-a ieșit.

Per total, regiunea Banat e o zonă cu potențial enorm, valorificat insuficient din vina mediocrității personalităților politice care o populează, adesea în complicitate cu ”antreprenorii tranziției”.

Din punct de vedere al alocării discreționare de fonduri și al risipei bugetare, marile proiecte au fost mai bine ”dosite” de ochiul neavizat, ele fiind mai evidente în comunitățile mici sau în proiectele fără anvergură de la nivelul marilor orașe. În continuare vom analiza aceste alocări discreționare și modul cum a fost risipit banul public, prin câteva exemple sugestive de la nivelul fiecărui județ.

Aradul, un județ în care risipa se face uneori amuzant

Primăria orașului Ineu, din Județul Arad, a cheltuit în intervalul 26.04.2012 – 08.05.2012 „fără respectarea destinației legale” peste 500.000 lei din fondurile cu destinație specială primite de la Guvernul Ungureanu, a căror destinație ar fi trebuit să fie plata arieratelor. Primarul Ineului de la acel moment, Nicolae Mehelean (PDL),a preferat însă ca din cei 605.000 primiți, să plătească doar 95.222 lei în contul arieratelor, iar restul i-a deturnat în alte scopuri, cum ar fi  plata unor rate la bănci și a unor servicii prestate de diverși pentru primărie. Banii au fost topiți fix în precampania electorală (detalii aici).

Belele generate de racordarea marilor centre urbane la CET-uri, sunt arhicunoscute. Din această categorie face parte ”lipsa de flexibilitate” a operatorului arădean de agent termic, care în această primăvară a pompat cu forța căldură în casele acestora, deși temperaturile exterioare ale aerului nu o cereau. (aici).

Conducerea CET Hidrocarburi Arad și-a justificat refuzul de a închide robinetul de giga-calorii printr-o prevedere stupidă dintr-o hotărâre de Consiliu Local, care stipulează ca dată fixă de întrerupere a livrării de căldură pentru populație, ziua de 15 aprilie. Respectivă HCL a fost adoptată în 2008, când primar era tot Gheorghe Falcă și PDL deținea controlul deciziilor politice.

Curtea de Conturi a României, în urma unor controale efectuate la Ministerul Culturii, a constatat tot felul de moduri în care banii publici pur și simplu s-au scurs ca nisipul printre degete. La Arad s-a descoperit că s-a plătit în avans suma de 10.000.000 lei unui artist plastic, pentru realizarea unei lucrări intitulate Monumentul Marii Uniri de la 1918, ce urma să fie montată în Arad, însă sculptura nu a mai fost realizată (aici).

În 2015, organizarea Festivalului de Științe Umaniste de către Centrul Cultural Municipal Arad, a stârnit un scandal în consiliul local, după ce s-au descoperit sumele aruncate pe fereastră de municipalitate pentru niște servicii aproape inutile și mult supradimensionate. Astfel, crearea unui ”logo de eveniment” a costat primăria 10.000 lei, iar materialele promoționale în jur de 24.000 lei. În total, pe eveniment s-au cheltuit 100.000 lei. Suma prevăzută inițial fusese de 200.000 lei, însă după ce a izbucnit scandalul public, a fost înjumătățită (aici).

Centrul de Cazare a Străinilor Luați în Custodie Publică din satul Horia, comuna Tudor Vladimirescu, județul Arad, a  fost înființat în anul 2001, fiind în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Capacitatea Centrului era de 52 de locuri, însă Guvernul a decis să mai construiască un corp de clădire cu capacitate de 108 locuri, pentru care au fost cheltuiti 2.358.893,21 euro. Din această sumă, cea mai mare parte, 2.148.715,83 euro, o reprezintă fonduri europene nerambursabile, obținute prin Programul General Solidaritatea și Gestionarea Fluxurilor Migratorii. Presa locală a catalogat investiția drept o risipă, în contextul în care după inaugurare numărul de ”locatari” ai centrului era de trei. Deși la momentul demarării a părut o ”investiție proastă”, în prezent, dată fiind evoluția internațională a fluxurilor migratorii, în special dinspre zona de conflict militar din Siria, e posibil ca de fapt investitia nesăbuită să se dovedească de fapt ”insuficientă” pe viitor (aici).

Risipa din Arad: 

În 2013, primarul Gheorghe Falcă a fost atacat de presă pe motiv că ar fi investit 218.000 euro în cadrul unui proiect din fonduri europene, pentru a instala internet wi-fi gratis în locurile publice, de care să se bucure arădenii. Proiectul s-a intitulat „Creșterea calitătii serviciilor de internet în Arad și Oroshaza” și a fost finanțat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013 La două luni de la finalizarea proiectului, rețeaua wireless nu era însă funcțională. Justificarea Primăriei Arad după izbucnirea scandalului a fost că de vină era ”absența prizei”. Mai exact, echipamentele hot-spot și video nu puteau fi conectate la rețeaua de electricitate, deoarece Primăria nu încheiase un contract cu furnizorul de electricitate (aici)

În Arad, una din fântânile arteziene țâșnește în văzduh și pe ploaie torențială, în luna septembrie 2015. E vorba de fântâna arteziană amplasată ”La Pădurice” (aici).

Aceasta nu e unică ispravă de acest tip a Primăriei Arad. În urma unor investiții de milioane de euro, au fost refăcute suprafețele verzi din parcuri, prilej cu care au fost montate și instalații de irigat. Jurnaliștii locali s-au amuzat copios, văzând cât de hotărâte erau sprinklerele din parcurile arădene, care nu doar ca udau gazonul și pe vreme de ploaie, dar spălau și trotuarele și asfaltul șoselei din vecinătatea parcurilor. Cei mai necăjiți de problemă au fost, conform presei locale, pietonii ”răcoriți fără voie” în timp ce așteptau mijloacele de transport în comun (aici).

Timișul, un județ bogat, care are de unde risipi

În urma unui raport al Curții de Conturi făcut public în 2015, Timișul s-a clasat pe locul 3 la nivel național ca grad de risipă al banului public de către primarii, cu o risipă de 40.7 milioane lei.

În Timișoara, Curtea de Conturi, în raportul sau pe 2013 arată că Primăria a făcut plăți salariale ilegale de peste 24 de milioane de lei. Printre plățile ilegale vizate s-ar număra și lefurile primarului și viceprimarilor, prin acordarea de sporuri. Nicolae Robu (PNL), primarul în funcție al Timișoarei, a contestat concluziile raportului, motivând că ”tot ce s-a făcut s-a făcut cu aviz juridic”. (aici).

În 2014, Curtea de Conturi Timiș a descoperit că Tradecomia SRL, o firmă a finului europarlamentarului PNL Cristian Busoi, care primise în 2013 de la Primăria Timișoara, condusă de Nicolae Robu, un contract de ”Taieri de corecție, egalare și defrișare arbori pe domeniul public al municipiului Timisoara”, ar fi primit mult mai mulți bani decât merită. Mai mult, această firmă nici măcar n-ar fi deținut utilajele necesare, pe care a trebuit să le închirieze. Pentru serviciile firmei finului PNL-istului Bușoi, Primăria Timișoara ar fi plătit, conform inspectorilor, tarife de câteva ori mai mari decât dacă ar fi apelat la serviciile societății Consiliului Local, Horticola SA. Tot un control al Curții de Conturi Timiș a scos la iveală mai multe firme căpușă care, în guvernarea Tăriceanu, au roit în jurul Spitalului Județean Timișoara. Câteva dintre aceste firme erau controlate de același fin al lui Cristian Bușoi, Marius Bogdan Militaru și de partenerii săi. Ei fuseseră introduși în Spitalul Județean de Bușoi, care e și unul din liderii locali ai PNL Timiș (aici).

În 2013 în CL Timișoara a izbucnit un scandal, după ce s-a constatat că de fapt autoritățile locale nu știu câte indicatoare rutiere sunt montate pe raza administrativă a orașului: “Primăria a plătit borne și indicatoare fără număr, în facturi erau trecute doar ca valoare, ceea ce în contabilitate este  foarte grav. S-a dispus inventarierea bunurilor, a materialelor de semnalizare, a stâlpisorilor verzi, pentru a le înregistra. Nimeni nu știe câte sunt în oraș”, a declarat consilierul local Simion Mosiu la acel moment (aici). Această anomalie se datorează unui contract bizar, încheiat în 2001 și cu valabilitate până în 2015, de către fostul primar Gheorghe Ciuhandu, cu firma Rosign. La momentul în care controversa din jurul indicatoarelor rutiere a ajuns temă de dezbatere publică, erau într-adevăr zone din oraș ~decorate~ cu belșug de indicatoare rutiere.

Cel mai amuzant e că printre consilierii locali, cei care aveau puterea să stăvilească asaltul semnelor de circulație de pe marginea șoselelor, se numărau și doi angajați ai firmei Rosign. (aici).

Firma Ornella Design, controlată de familia lui Constantin Ostaficiuc, președintele CJ Timiș până în 2012, a fost depistată în 2011 de ANI că „a avut relații contractuale cu Muzeul de Artă Ti­misoara, instituție publică aflată sub autoritatea Consiliului Județean Timiș, prin încheierea pe o perioadă nelimitată a contractului de furnizare nr. 14/13.10.2010, având ca obiect servicii de tipărire pe baza comenzilor ferme ale autoritătii contractante” (aici).

Primarul Nicolae Robu e un om harnic, care comunică despre problemele urbei și în concedii sau în deplasări peste hotare. Dacă atunci când călătorește prin Europa roamingul e mai decent ca tarife, atunci când primarul iese de pe continent, află toată lumea. Fiindcă la sosire îi vine și factura de telefon. Nu acasă, ci la Primărie. De pildă, în luna când primarul a fost în concediu în Dubai, factura a fost de peste 3200 euro (14.109 lei) (aici). Explicația primarului pentru factura enormă a fost următoarea: „Am muncit pentru oraș. Primarul nu poate stă rupt informațional de ce se întâmplă în tară” (aici). După momentul comiterii boacănei telefonice, atunci când primarul își ia concediu, primește îndemnuri ironice să  fie vigilent pe ce butoane ale telefonului  apasă (aici).

Însă să nu fim aspri cu el, fiindcă în toată Primăria Timișoara s-a practicat utilizarea telefonului ”fără număr”. În 2013, unul din viceprimari a descoperit că valoarea abonamentelor de telefon ale celor 200 de angajați era de 5200 euro pe lună. Asta înseamnă o medie de 26 euro/angajat. La acest tarif, de obicei persoanele fizice beneficiază de opțiuni cu minute nelimitate, 500 minute internaționale și 500 minute în roaming (aici). Dat fiind numărul mare de abonamente, la orice tarif standard obligatoriu se asigură și discounturi.  Respectivul contract costisitor de telefonie mobilă fusese încheiat în mandatul lui Gheorghe Ciuhandu. În 2013 primăria a decis să opteze pentru un abonament la sub jumătate din preț.

Nicolae Robu a fost ironizat de presa locală după ce și-a tras pentru ”uzul primarului” o bijuterie pe patru roți. E vorba de un Mercedes E Class, în valoare de de 73.963 euro (331.971,55 lei), cumpărată în 2014. Mașina n-a fost luată direct pe numele Primăriei, ci prin intermediul societății de salubritate, unde PMT e acționară. Imediat după achiziție, directorul Retim declară pentru PRESSALERT.ro că „ Vehiculul a costat circa 40.000 de euro”. Ulterior, la începutul lui 2016, jurnalistul Dragoș Bota a prezentat numărul facturii de achiziție și un preț cu aproximativ 80% mai mare decât cel citat inițial de Pressalert. Cele mai comice sunt însă explicațiile pentru ”nevoia primarului de a se deplasa cu Mercedesul”. În noiembrie 2015, Gheorghe Para, director general economic și marketing al Retim a explicat că “fiecare acționar a hotărat în AGA ce masină alege. Acționarul german e obișnuit cu Skoda Superb, deci Skoda Superb are, iar la primărie s-a mers pe Mercedes. Asta a fost tot. A fost o discuție între acționari fără referate, fără principii, fără alte treburi. Noi am respectat hotărarea AGA”.(aici).

În 2016 fostul primar al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu a fost trimis în judecată alături de veșnicul și inamovibilul secretar al primăriei și de câțiva directori, pentru că a virat ilegal bani dinspre Primăria Timișoara în conturile echipei Poli Timișoara. E vorba de o sumă uriașă, de 31,6 milioane lei, care în loc să fie folosită în proiecte pentru comunitate, au fost topite ilegal cu echipa de fotbal controlată la acel moment de penalul Marian Iancu& Company. În 2008, Ciuhandu și Cojocari au semnat cu Iancu un „Contract de asociere”, în baza căruia a fost alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma  de 9.000.000 lei, „pentru sprijinirea echipei de fotbal Poli Timisoara”. In realitate, banii n-ar fi fost folosiți pentru echipa de fotbal, ci pentru Marian Iancu, care avea grave dificultăți financiare. (aici).

România Curată a descoperit în 2014, la momentul la care Gheorghe Ciuhandu nu începuse să aibă necazuri în justiție, că partenerului fiului său din firma MG Buliding Design SRL, a primit de la edil contractul de construcție a site-ului web al primăriei. Mai mult, an de an, primăria a ajuns să plătească sume consistente pentru partea de mentenanță și updatare (aici). Tot România Curată a descoperit, în premieră, că după ce firma MG Building Design a prins contractul de proiectare a halelor companiei Continental, negociatorul din partea concernului nemțesc a primit de la primarul Ciuhandu pe fast-forward ok-ul să primească de la primăria Timișoara un lot de casă pentru tineri. Pentru un lot de casă a fost declarat eligibil și un angajat al firmei de arhitectură  a fiului sau, dar și oameni din primărie (aici).

Inclusiv structurile din subordinea Primăriei Timișoara n-au fost lipsite de controverse. Regia de Apă Aquatim, acuzată că practică tarife ridicate la apă, a fost criticată pentru risipă de fonduri. Jurnaliștii de la Timiplus citează contractele din 06.12.2013 de achiziție de agende, calendare, agende de buzunar și plannere în valoare de 70.100 de lei plus TVA și pe cel din 12.11.2014, pentru agende personalizate, în valoare de 80.150 de lei plus TVA (aici).

În 2014 pe numele lui Titu Bojin, șeful CJ Timiș, a fost deschis de DNA un dosar penal pentru deturnarea fondurilor publice. Bojin ar fi derulat contracte atribuite ilegal, prin încredințare directă și la sume foarte mari. Bojin i-a avut complice pe consilierul județean PSD Marcel Mihoc, pe fostul șef al Muzeului Bănățean și pe 17 primari din județ care au participat la fraude, dar și o serie de directori din CFR, care umflau valoarea reală a contractelor cu 15-20% (aici ). Bojin a fost acuzat de instigare la abuz în serviciu (aici) după ce, în calitatea  de lider local ar PSD, ar fi  impus unor directori de instituții publice,  printre care CFR Călători, și unor primari PSD să încheie contracte prin încredințare directă cu  ECOMET West, controlată de apropiatul său, George Didilă. Bojin are probleme  după ce s-a descoperit ca in intervalul 2008-2012, pe când conducea Direcția Apelor Banat, a oferit contracte de presatari servicii firmei familiei sale, Temadi TMB.

Risipa:

Timișorenii s-au bucurat în 2013 pe câteva străzi din Timișoara, de un fel de sărbătoare a luminilor, în care sute de lămpi de pe stâlpii de iluminat public, ”ardeau” și pe timp de zi. Primarul Nicolae Robu s-a declarat furios, spunând că e vina distribuitorului de energie Enel. Reprezentanții Enel au reglat însă ritmul noapte-zi al stâlpilor, după semnalarea problemei de către presa locală (aici ). Ulterior, aceleași probleme, cu ”iluminatul public pe timp de zi” au revenit pe tapet, vinovăția fiind aruncată tot în curtea Enel. Ultima oară locuitorii de pe malul Begai s-au putut bucura de lumina diurna a stâlpilor de iluminat stradal în 2016 (aici ). Dat fiind că Timișoara e primul oraș european care a introdus iluminatul electric, e posibil că de fapt aceste ”erori neînțelese” să fie punctul de start al unui nou trend peste câțiva ani. Mai ales că mașinile sunt de ceva timp obligate prin lege să-și țină farurile aprinse și ziua.

Prezentăm incă  un element din sfera hazliului. Fiindcă tot o formă de risipă a banului public e și plata unor angajați care nu-și îndeplinesc sarcinile de serviciu. În urmă cu trei ani, primarul Nicolae Robu a ordonat o anchetă la Poliția Locală, după ce a auzit că polițiștii cam trag chiulul, iar unul dintre ei chiar a fost filmat în timp ce trăgea un pui de somn în timpul programului: ~„S-a finalizat ancheta făcută de către Comisia de disciplină. Până la urmă au fost 9 polițiști cu abateri, sancțiunile sunt aspre: 4 dintre cei 9 sunt destituiți din funcția publică, iar ceilalți 5 au fost retrogradati. Vrem să dăm un semnal că suntem intoleranți cu cei care nu-și fac datoria. Polițiștii sunt plătiți din banii contribuabililor pentru a asigura securitatea cetățeanului. Este inadmisibil ca ei, în loc să-și achite misiunea, să doarmă. Au dormit, s-au distrat în timp ce ar fi trebuit să ne asigure securitate”, a declarat marți primarul Timișoarei (aici).

 Huneodara, pol de producție energetică și al risipei subtile 

În 7 ianuarie 2016 Complexul Energetic a intrat oficial în insolvență, după o cerere depus în 29 Decembrie 2015 pentru deschiderea procedurii de intrare în insolvență voluntară. Însă cu foarte puțin timp înainte de acest moment, conducerea CEH a decis să-și aloce sieși plăți salariale suplimentare (prime de Crăciun). Aspectul a intrat în atenția ministrului Energiei, Vlad Grigorescu, care a solicitat un control la CEH. (aici). Intrarea în insolvență vine după ce, în mai 2015, fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, cataloga drept ”risipă” ajutorul de 167 de milioane de lei (circa 37 mil. euro) acordat de stat pentru “salvarea” Complexului Energetic Hunedoara (aici ).

Se pare că a avut dreptate, dat fiind că doar câteva luni mai târziu banii erau păpați și CEH intră în insolvență cu datorii de 1,2 miliarde lei. În plus și Curtea de Conturi a făcut public la începutul anului un raport în care constata prejudicii la CEH în valoare de 13 milioane lei (aici ).

În vara anului 2015, presa locală a semnalat atât la Teatrul de Artă din Deva cât și la Spitalul Județean de Urgentă din Deva, instituții subordonate Consiliului Județean Hunedoara, au avut loc o serie de achiziții de la firme controlate de către angajați ai instituțiilor publice (cazul Spitalului Județean de Urgentă), sau firme în care fusese asociat anterior și managerul Teatrului de Artă din Deva (aici ). Adrian David, președintele CJ Hunedoara, și-a trimis Corpul de Control să verifice dacă aceste cheltuieli au fost legale, oportune și s-au încadrat în ”prețurile pieței” (aici ). În urma scandalului s-a descoperit că tipul de servicii prestate era din categoria celor producătoare de ”easy money”. Mai mult, firma câștigatoare a unuia din contracte, a fost parcă înființată cu scopul de a pune mâna pe respectivul contract din bani publici, cu doar două zile înainte de atribuirea acestuia (aici ).

În mai multe ocazii apropiații șefului Teatrului de Artă din Deva s-au înfruptat consistent din banii instituției, motiv pentru care teatrului i s-a si atribuit supranumele de ”pușculița ALDE” (aici ).  În urmă cu o lună, șeful care a ”comis” cheltuielile discreționare, a dat dovadă de grozavă înțelepciune și și-a dat demisia (aici ).

În 2014, Primăria Deva a constatat în urma unui control efectuat la Serviciul Public Administrare Piețe, Târguri, Cantină din subordinea sa, contracte atribuite prin procedură nelegală (prin atribuire directă, deși depășeau plafonul maxim impus), dar și calculul eronat al sumelor de plată, ceea ce a dus la încărcarea suplimentară a facturilor (aici ).

Desi e ceva mai veche, nu puteam omite și campania de plantare de panseluțe în pragul iernii 2011-2012 de către autoritățile din Deva. Au făcut-o pe șest, fără că măcar să aibă aviz de la APM Hunedoara. Scuza managerului public al Devei, Corina Oprisu, a fost: „Este un soi de panseluțe care rezistă și iarnă. Ar fi bine să ne informăm înainte și să vedem de câte feluri sunt panseluțele” (aici ).

Raportul Curții de Conturi pe 2015 la nivelul administrației locale din județul Hunedoara e generator de haz. Astfel, la Primăria Băcia, edilul Nicolae Panta ar fi plătit „servicii religioase” din bani publici cu încălcarea legislatiei. În paralel, primarul nu ar fi încasat nicio taxă de la societățile care exploatează cariere și balastiere pe raza administrativă a comunei Bacia, comunitatea fiind văduvită cu 189.000 de lei.

Primarul comunei Certeju de Sus, Petru Campian, ar fi generat, conform Curții de Conturi, o gaură de 37.000 lei prin „plata unor cheltuieli fără temei legal privind energia electrică, apă, deșeuri menajere aferente bazei sportive din localitatea Certeju de Sus, deși aceasta a fost atribuită prin contract de comodat, în folosintă, Asociației Sportive Aurul Certej.

În același Raport al Curții de Conturi, Silviu Nan, primarul din Gurasada e acuzat de inspectori că ar fi cumpărat bunuri la „la prețuri mult mai mari fată de valoarea de piată, înregistrând un prejudiciu estimat la 30.000 lei și că ar fi făcut plăti cu banii primăriei „fără existența documentelor justificative, întocmite conform legii, care să ateste exactitatea și realitatea sumelor datorate, producând un prejudiciu estimat la 24.000 lei  (aici ).

Primăriei din Dud i se impută lipsuri la inventar de 3.913.000 lei și un prejudiciu de 47.000 lei în urma unor plăți „fără ca facturile întocmite să contină informații privind denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate precum și valoarea  serviciilor/ lucrărilor facturate și fără ca  facturile  întocmite să fie însoțite de situații de lucrări sau alte documente  justificative care să contină informațiile  obligatorii prevăzute de lege”, făcute către societatea Stejarul Prestcom SRL (aici ).

Cei mai comici sunt însă primarul comunei Llese, Ciprian Achim și viceprimarulAdrian Mihonesc, care „în perioada octombrie 2011- 2014, au acordat demnitarilor primăriei (primar și viceprimar), un spor de 10% pentru condiții vătămătoare, determinate de acțiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecventa”. În total presa locală citează că celor doi le-ar fi fost imputată o pagubă de 21.000 lei, fiind iertați ulterior de Guvernul Ponta. Primarul comunei Luncoiu de Jos, Călin Dud, a acordat, conform Ziarului Hunedoareanul, subordonaților săi „Indemnizatie de 8 Martie” și „Indemnizatie de Crăciun”. (aici).

Risipa din Hunedoara. O mostră: 

Deși Petroșaniul rămâne unul din orașele cele mai lovite de trecerea de la comunism la capitalism, îndeosebi prin specificul de nișă al industriei locale, care e minieritul, autoritățile ajută parcă la scufundarea orașului. În 2014, o fisură într-o țeava de agent termic a fost lăsată nereparată timp de câteva săptămâni, in ciuda reclamațiilor repetate ale cetatenilor, nota de plată fiind trecută pe numele cetățenilor orașului (http://www.servuspress.ro/risipă-la-petroșani-de-8-săptămâni-o-țeava-spartă-de-termoficare-spăla-o-stradă-cu-apa-fierbinte_84049.html ).

 Județul Caraș-Severin, județul în care contractele discreționare care se văd și cu drona

În 2012 Curtea de Conturi făcea public un raport efectuat cu doi ani mai devreme, în plină criză, când s-au efectuat usturătoarele tăieri salariale ale bugetarilor. În respectivul raport, județul Caraș-Severin deținea recordul la acordarea ilegală de sporuri, autoritățile locale cheltuind 12,3 milioane de lei (2,8 milioane de euro) pentru angajații consiliului județean și pentru funcționării primăriilor Reșița, Moldova Nouă și Băile Herculane.

Fostul primar al Reșitei, Mihai Stepănescu, în intervalul noiembrie 2014 — noiembrie 2015, profitând de calitatea sa de edil, a pretins și primit diverse sume de bani ori bunuri și servicii de la un businessman local ca să-i atribuie în mod discreționar niște contracte de lucrări de interes public. Valoarea totală a materialelor și lucrărilor pretinse în avans de Stepănescu pentru acordarea discreționară a unor viitoare contracte cu Primăria Reșița a fost estimat de procurori la 214.954 lei. Defalcat, a primit  52.000 lei pentru atribuirea unui contract de proiectare și execuție de lucrări, precum și 20.000 lei, ca parte a sumei totale de 10.000 euro, pretinse în avans pentru viitoare lucrări. De asemenea, fostul primar ar mai fi pretins ca o parte din plată să se facă în natură, sub formă de materiale pentru pavaj și efectuarea lucrărilor de montare pavaj în curtea unui imobil aflat în proprietatea sa (aici).

Stepănescu suferă dublu. Pe de o parte că l-a săltat DNA-ul, pe de altă că amanta, o puștoaică sexy, fostă miss Arad, apropiată de nevasta lui (aici), l-a denunțat la DNA. Amanta era folosită de Stepănescu pe post de ”cărăuș” al șpăgilor.

De asemenea, ex-vicepreședintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Ionesie Ghiorghioni, are dosar penal deschis de DNA în 2015 (aici ), după ce prin activități demne de un film cu mafioți, a cerut și primit prin intermediul unui nepot, dar și face to face, beneficii bănești consistente, în schimbul contractelor acordate preferențial unei firme controlată de controversatul afacerist Paul Valentin Armașu (aici ). Chiar și după ce a fost săltat de DNA, Ghiorghioni a refuzat să-și dea demisia din CJ Caraș, fiind demis cu chiu, cu vai, după 6 luni pe motiv de ~neprezentare~ la locul de muncă.

Tot în Caraș, s-a descoperit că familia Ginei Pavel, directorul general al Direcției Generale Financiar-Administrativ din cadrul CJ (aici ), a beneficiat de pe urma contractelor acordate de CJ în mod discreționar anumitor firme. Respectivii beneficiari ai contractelor cu statul au fost prinși că încheiau la rândul lor contracte cu Conserv Gin, din Oravița, firmă infiintată în 2007, în prezent radiată, care a aparținut Vetutei Trif și soțului său. Aceasta e nimeni alta decât soră Ginei Pavel.

Sora Ginei Pavel a recunoscut, citată fiind de publicația Express de Banat, că a primit contracte din partea societăților care derulau contracte pe bani publici cu CJ Caraș: „De la Camand Impex am primit două lucrări, de la Help Trans, alte două. Din câte îmi amintesc, același lucru s-a întâmplat și cu CLR Denis Montaj și Narwilde. Toate aceste aspecte nu au legătură cu funcția surorii mele. Mi-a plăcut să lucrez la vedere, nu am nimic de ascuns. Aș fi putut înscrie firmă pe o altă persoană, dar nu am vrut acest lucru“. Directoarea din CJ a negat, acuzele că ar fi o formă de șpagă mascată: „Nu aveam cum să încredințez eu vreo lucrare, eu am alte atribuții. În plus, nici nu am făcut trafic de influentă, să fi intervenit pe langă patronii unor firme să încredințeze unele lucrări firmei surorii mele. Dacă s-a întâmplat așa, inseamnă că au avut o înțelegere, dincolo de mine“ .

Marcel Vela, primarul din Caransebeș, a simțit nevoia sa-și doteze urbea, pârlită de altfel, printr-un proiect pe fonduri UE, cu drone profesionale pentru situații de urgență ( aici).

Ulterior implementării proiectului  cu drone, chiar a apărut o situație de urgență. Primarul a pierdut una. Valoarea ei era de 90.000 euro. Problema e că în timp ce Caransebesul era dotat cu roboței zburători, spitalul local se zbate în subfinanțare și condiții precare de igienă (aici ).

Tot în județul Caraș Severin s-a mai produs un fenomen bizar. Comuna Brebu Nou din CS este cea mai mică comună din România, cu doar 80 de locuitori, ceea ce înseamnă că are un buget pe măsura dimeniunii ei. Însă pentru că primarul PNȚCD a trecut la PSD cu prilejul ~ordonanței Dragnea~, primăria Brebu a fost o răsfățată a alocărilor  bugetare. De altfel, Brebu Nou s-a aflat în top 3 cele mai mari alocări pe tară din fondul de rezervă al Guvernului Ponta pe intervalul 2012-2015 (aici ). Suplimentările bugetare au dus comuna Brebu în situația hilara de a deține recordul de localitatea din România cu cele mai mari alocări pe cap de locuitor dinspre Palatul Victoria. O situate oarecum asemănătoare s-a întâmplat în cazul primarilor din Lapusnicu Mare, Sască Montană, Vermes sau Copacele, care au trecut și ei la PSD, dar exemplele sunt mult mai multe (aici ). Nu e de mirare că Curtea de Conturi a constatat ulterior, pe bună dreptate, că Guvernul Ponta, care a majorat de 14,5 ori fondul de rezervă al Guvernului, a făcut și alocări ilegale de fonduri (aici ).

Mostră de înstrăinare discreționară a patrimoniului: 

Nici primarul din Herculane n-a scăpat de belele. Nu a fost prins efectuând cheltuieli discreționare, ci a păgubit patrimoniul primăriei vânzând fără respectarea procedurilor legale, la prețuri subevaluate mai multe imobile și terenuri ale stațiunii către un om de afaceri (aici). Procurorii îl acuză pe Nicușor Vasilescu că împreună cu secretara primăriei, ar fi comis un abuz în serviciu cu privire la terenul de sub Cazinoul din Băile Herculane. Secretara, cu acceptul tacit al primarului, după o sedintă de Consiliu Local, ar fi schimbat documentația și alte acte ale unui proiect de hotărare din procesul-verbal de sedintă. Substituirea documentelor ar fi dus, conform presei locale, la diminuarea prețului de vânzare al terenului de sub Cazino fată de prețul stabilit în sedintă de consilierii locali (aici ).


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *