- Un proiect de exploatare și prelucrare a unei roci care, în timpul dislocării, transportului și măcinării ei eliberează particule (fibre) cu efect cancerigen puternic, a avansat în acest an aproape în liniște în localități din Mărginimea Sibiului. Acum e foarte aproape să fie inclus pe o listă europeană strategică și astfel să beneficieze de numeroase facilități de avizare și autorizare, precum și de finanțări.
- Localnicii avertizează că reprezentanții companiei care vrea să dezvolte proiectul au încercat să-i inducă în eroare cu privire la amplasarea uzinei de prelucrare și să minimizeze impactul acesteia asupra sănătății umane, a surselor de apă, terenurilor agricole și a altor dezvoltări economice a zonei. Dezvăluirile făcute de Verde Curat/ România Curată, săptămâna trecută, despre persoanele din spatele afacerii, le-au accentuat temerile, drept pentru care ne-au contactat.
- Realizând propriile documentări, Verde Curat a aflat că îngrijorările localnicilor sunt îndreptățite. În țările Uniunii Europene sunt foarte puține proiecte de exploatare și procesare a serpentinitului (roca/minereul exploatat), iar motivul nu e faptul că ar fi foarte rar, ci tocmai din cauza riscurilor majore pentru mediu și sănătatea umană. Doar în acest an au fost închise patru cariere de exploatare a serpentinitului, în Austria, din cauza concentrațiilor de substanțe cancerigene (în special azbest) din locurile în care a fost utilizată roca extrasă (inclusiv locuri de joacă pentru copii), care a ajuns și în Ungaria, amplificând scandalul.
Ce prevede proiectul și ce a dezvăluit Verde Curat/ România Curată
La începutul acestei luni, compania MPI Magnesium a anunțat că a primit licența de concesiune pentru o carieră de exploatare la Rășinari, în Valea Dobra. De aici, ar urma să fie transportat cu funicularul și cu camioanele prin localitățile din Mărginime, până la Săliște, unde ar urma să fie amplasată uzina de prelucrare.
Varianta companiei e că investiția va ajunge la 400 de milioane de euro și că va beneficia de facilitățile Regulamentului european Critical Raw Materials Act (CRMA), destinat extragerii și materiilor considerate strategice pentru tranziția UE către o economie verde. În următoarele săptămâni, se așteaptă ca reprezentanții Comisiei Europene să anunțe o nouă listă cu proiecte care vor fi incluse pe lista CRMA. Mai spune MPI (în comunicatul amintit) că un proiectul integrat Rășinari – Săliște ar reprezenta o ”premieră europeană”.
Primele verificări ale proiectului de investigații de mediu Verde Curat, de pe România Curată, după anunțul făcut de companie, arată însă o construcție juridică cel puțin controversată care se află în spatele acestei afaceri. Potrivit presei financiare MPI este controlată, prin diferite vehicule, de familia Bîlteanu. Verde Curat a mers pe fir și a aflat că Mineral Proiect Invest (MPI) e o firmă ”conservă”, înființată în 2012, fără o activitate reală (cu cifre anuale de afaceri de cel mult câteva zeci de mii de lei ori chiar zero, dar cu datorii cumulate de 8,5 milioane de lei!).
Pachetul majoritar este deținut de o altă firmă cu un profil similar până anul trecut, iar prin administratori îi regăsim, direct sau indirect, pe directorii companiei Gabriel Resources și ai RMGC, subsidiara din România, care au încercat să exploateze aurul de la Roșia Montană, apoi au pretins (fără succes) daune de miliarde de lei statului român, la un tribunal al Băncii Mondiale, de la Washington.
Familia Bîlteanu controlează și Hidroconstrucția, beneficiara contractelor cu Hidroelectrica pentru controversatele proiecte din arii naturale protejate. Mai mult, Dragoș Bîlteanu a fost condamnat penal în 2019 (între timp a fost reabilitat) pentru delapidare și manipularea Bursei.
Investigația, aici:
Ce spun locuitorii din zonă, care ne-au contactat
După publicarea investigației, la sfârșitul săptămânii trecute, Verde Curat a fost contactat de localnici din zona afectată de proiect (atât de viitoarea carieră, cât și de viitoare uzină). Aceștia ne-au transmis temerile lor.
”Având în vedere natura rocii care ar fi exploatată în carieră (serpentinit) și al posibilelor efecte cancerigene, precum și îngrijorări legate de poluarea aerului și a pânzei freatice cu acizi și metale grele, consumul excesiv de apă din pânză freatică într-o zonă fără rețea de apă potabilă, și cunoscută ca fiind relativ secetoasă (de altfel, anul acesta se intră deja în a doua lună consecutivă fără ploaie, iar majoritatea fântânilor sunt aproape goale) și multe alte posibile efecte nocive asupra mediului și comunității locale, suntem foarte îngrijorați și hotărâți să ne opunem acestui proiect”, ne-au transmis aceștia.
”Ne-au asigurat (reprezentanții MPI – n.a.) că zona industrială este la 5 km de satul Amnaș, afirmație tendențioasă, deoarece numărul reprezintă distanța măsurată de la începutul zonei industriale, de-a lungul șoselei, până în centrul satului, distanța reală fiind de numai 2 kilometri”, a explicat unul dintre localnicii care ne-au contactat.
Potrivit acestora, doar în această dimineață (luni, 21 septembrie), la Primăria Săliște va avea loc o prezentare a proiectului din partea companiei. Asta în condițiile în care demersurile pentru obținerea unei hotărâri de consiliu local pentru concesionarea terenului necesar uzinei de prelucrare au început în primăvară.
Roca extrasă din cariera Valea Dobra ar urma să fie transportată cu funicularul până la Rășinari, iar de acolo cu camioanele, traversând mai multe localități din Mărginimea Sibiului, până la Săliște (sursa hărții: site-ul MPI). Zona e cunoscută pentru produse tradiționale (brânzeturi și mezeluri), pentru agroturism și stațiunea Păltiniș, în apropiere de Rășinari.
Ce spun studiile științifice despre exploatarea și prelucrarea serpentinitului
În literatura de specialitate există multe astfel de studii despre riscurile carierelor, respectiv al fabricilor de prelucrare al serpentinitului și aproape fiecare proiect european de exploatare și prelucrare a serpentinitului care a fost investigat cu metode științifice și/sau jurnalistice a evidențiat riscuri majore ori a declanșat scandaluri publice.
Serpentinitul, de obicei o rocă ultrabazică folosită în construcții și infrastructură, ascunde un pericol major: eliberează fibre asbestiforme atunci când este exploatat, transportat sau măcinat. Aceste fibre – în special crisotil și antigorit – sunt respirabile, persistă în aer și sol și sunt asociate cu efecte cancerigene. Aerul contaminat și expunerea cronică la astfel de fibre au fost documentate în localități aflate în apropierea carierelor, inclusiv la niveluri comparabile cu clădiri contaminate cu azbest industrial.
Un studiu științific, publicat în luna iulie, a investigat concentrațiile de antigorit și crisotil asbestiform (fibre cancerigene) respirabil în aerul interior și exterior dintr-un sat din apropierea unei cariere de serpentinit și a unor fabrici de prelucrare din sud-vestul Poloniei. Rezultatele au evidențiat concentrații semnificative în magazinele alimentare de la sute de metri de carieră, dar și la peste un kilometru și jumătate în casele atât de lângă carieră, cât și de lângă uzină.
Alte studii (realizate în prima parte a anilor 2010), au vizat cariere și uzine de prelucrare a serpentinitului din Liguria (Italia). ”Atât sedimentele, cât și nămolurile rezultate din procesele de zdrobire (sau stivuite în grămezi după măcinare) sunt puternic îmbogățite în fibre libere de crizotil sau în fascicule de fibre. Orice perturbare a acestor sedimente bogate în fibre prezintă riscul de a elibera azbest în aerul ambiant”, arată una dintre aceste cercetări.
Transportul agregatelor minerale, între cariere și uzinele de prelucrare, ridică praful de pe bene și roți, iar fibrele se depun pe marginea drumurilor, în curți, pe culturi agricole și în zonele unde oamenii circulă zilnic. Studiul polonez citat arată că ”transportul este a doua sursă majoră de praf contaminat, după procesarea mecanică”.
Nu în cele din urmă zdrobirea și măcinarea rocilor de serpentinită (în carieră și, mai ales, în uzinele de prelucrare) eliberează masiv fibre cu efect cancerigen. ”Azbestul natural (NOA) reprezintă o problemă de îngrijorare socială și de mediu datorită potențialei sale eliberări în atmosferă în timpul excavațiilor și măcinării rocilor în activitățile de carieră și transporturi rutiere. În majoritatea cazurilor, NOA apare în serpentinite”, arată un alt studiu, din 2024. Studiul legat de carierele din Ligura arată că fibrele au ajuns în aer, apă și sol.
Un studiu, din acest an, referitor la proiectul din Polonia, atrage atenția asupra unui alt aspect: mineralele dăunătoare eliberate în timpul concasării rocilor nu sunt măsurate deoarece nu sunt specificate în legislațiile naționale. ”Exploatarea industrială a materiilor prime din rocă, în special concasarea mecanică a rocilor pentru utilizare ca agregate, eliberează minerale dăunătoare sub formă de particule minerale alungite (EMP). Acestea nu sunt testate în mod curent în timpul utilizării materiilor prime, deoarece nu sunt specificate în reglementările majorității țărilor. Același lucru este valabil și pentru fibrele de azbest dispersate în concentrații scăzute. Exploatarea constantă a rocilor care conțin astfel de minerale duce la modificări necontrolate ale mediului (sursa aici).
Riscuri de contaminare a solului și apei și de pierdere a reputației zonei
Publicația locală Turnul Sfatului a prezentat punctul de vedere al lui Ștefan Marincea, cercetător și fost director al Institutului Geologic al României (de la conducerea căruia a fost înlăturat, la sfârșitul anului 2013, după ce a acuzat falsuri în studiile geologice ale proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montană). Acesta a evidențiat riscurile sociale, de mediu și economice ale proiectului. Compania a a trimis precizări în care își apără proiectul. Chiar dacă invocă tehnologii, studii de mediu, de biodiversitate etc., în precizările trimise publicației, pe site-ul companiei, la secțiunea ”proiect”, informațiile se reduc la câteva propoziții!
E interesant, însă, că în răspuns, reprezentanții MPI vorbesc de două proiecte (unul de exploatare/ cariera, al doilea de prelucrare/ uzina), care ar urma să parcurgă proceduri de evaluare și autorizare diferită, ceea ce reprezintă, în esență, o fragmentare nepermisă a proiectului.
Mai mult, pe site, se afirmă că proiectul ar avea susținere UE și la nivel local. Cu toate acestea, cel puțin deocamdată, proiectul nu se află pe lista CRMA a Comisiei Europene, iar la nivel local se menționează doar ”autorități locale”, ceea ce nu trebuie confundat cu susținerea comunităților locale.
O susținere care e destul de greu de crezut că va fi obținută în mod real. Comparând cu alte proiecte din țări ale UE, proiectul Rășinari–Săliște conține, în formă concentrată, toate tipurile de risc documentate în studii științifice și scandaluri europene (din Polonia, Italia, Grecia, Austria). Spre deosebire, însă, de respectivele proiecte, în Sibiu, activitățile se vor desfășura în imediata vecinătate a comunităților, traversând localități, dar și pășuni și terenuri agricole, nu în zone industriale izolate.
Mărginimea Sibiului, din care fac parte Rășinari, Săliște și celelalte localități traversate de proiect, e o zonă cunoscută pentru produse tradiționale, pășuni și turism cultural și gastronomic. Dincolo de sănătatea umană, proiectul comportă riscuri de contaminare a solului și a aerului cu efecte nocive și asupra producției de lapte, carne, brânzeturi, mezeluri, culturi agricole și, nu în ultimul rând, asupra reputației zonei.
Asta, desigur, dacă promotorii proiectului nu vor reuși să-i convingă pe localnici că azbestul e sănătate pură și sursă de turism balnear. Doar în proiect sunt implicați și directorii companiilor din Afacerea Roșia Montană, care au pompat zeci de milioane în publicitate, pentru a ne explica, printre altele, că se poate face turism și printre halde de steril și pe malurile lacului cu cianuri și că, de fapt, cianură e și în cafeaua zilnică.
Ce rămâne în urma unei mine de serpentinit. Fotografia a fost realizată în august 2021, după 37 de ani de la închiderea Minei Munro, de serpentinit, din Canada. Practic, vegetația are șanse minime să-și revină. Foto: Andy Fyon (sursa)
IMPORTANT: Verde Curat, de pe România Curată, este singurul proiect de investigații de mediu din țara noastră, care își asumă să adreseze subiecte pe care restul presei le evită, fie din cauza intervențiilor politice, fie a comenzilor de publicitate (mascată sau nu). Putem să realizăm aceste investigații și să acoperim costurile proceselor de intimidare doar datorită sprijinului cititorilor. Dacă vrei ca proiectul de investigații de mediu Verde Curat să meargă mai departe, poți dona, acum, mai jos. MULȚUMIM!
