Oportunitatea în achiziții publice reprezintă un subiect de importanță majoră pentru orice economie modernă, fiind un mecanism-cheie pentru utilizarea eficientă a resurselor publice și dezvoltarea mediului de afaceri.
Prin definiție, achizițiile publice implică procese prin care instituțiile statului achiziționează bunuri, lucrări sau servicii de la operatori economici. În acest context, oportunitatea în achiziții se referă la momentul, condițiile și metodele prin care se poate maximiza valoarea obținută din resursele alocate.
În concret, oportunitatea în achizițiile publice este un concept juridic complex care vizează evaluarea necesități, eficienţei și justificării unei achiziții publice din perspectiva interesului public și a utilizări optime a resurselor financiare. Acest concept se fundamentează pe mai multe principii juridice și considerente practice care ghidează autoritățile contractante în procesul decizional.
Așadar, în cadrul analizei oportunității, se vor avea în vedere următoarele:
evaluarea necesității reale, scopul achiziției, beneficiile concrete pentru instituţie și comunitate, imposibilitatea realizăriÏi obiectivului prin alte mijloace mai puţin costisitoare.
Cum funcționează?
De exemplu, Primăria și Consiliul Local al unei comune, decide că este nevoie de achiziționarea unor coșuri de gunoi. În urma Hotărârii de Consiliu Local și a întocmirii caietului de sarcini( acesta prevede specificatiile pe care cosurile de gunoi trebuie sa le indeplineasca), se publică anunțul în SEAP.
De principiu, oferta care îndeplinește condițiile impuse prin caietul de sarcini, raportat la cel mai mic pret, v-a putea semna contractul cu acea comună. De aici, se nasc și cateva probleme; dacă „prețul cel mai mic ” al unui coș de gunoi este de 100.000.000 lei, ar putea Primăria și C.L din acea comună să încheie contractul ?
Răspunsul este ca da, Primăria ci C.L pot face această achizitie, dar ea este inoportuna și implicit nelegală.
Legea stabilește în sarcina autoritatii contractante un set de reguli pe care aceasta trebuie sa le pună în aplicare atunci cand face o achizitie, de esența acestor reguli este principiul oportunității (despre care am vorbit mai sus)
În acest sens, în exemplul nostru, instanţa de contencios administrativ poate cenzura un act administrativ care este lipsit în mod vădit de oportunitate, când autoritatea publică îşi depăşeşte marjă de apreciere, pe care însăşi legea i-o conferă.
Care sunt concluziile?
Autoritățile publice trebuie să își folosească puterea publică ce i-a fost conferită, respectând interesul public, ordinea de drept și democrația constituțională.
Autoritățile publice sunt libere spre a constata dacă anumite lucrări sunt oportune sau nu, dar numai în limitele și condițiile impuse de lege.
Atunci and autoritățile publice nu respecta legea, intervine forța coercitiva a statului, prin instanțele competente spre a îndrepta actele administrative inoportune.
Cetățenii pot depune petiții pentru a semnala eventuale achiziții inoportune.
