Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Alba a respins emiterea unui acord de mediu pentru extinderea unei cariere de marmură în localitatea Sohodol (județul Alba, în apropiere de Câmpeni și Roșia Montană), în urma demersurilor Asociației Apuseni Spirit. În fapt, cariera s-a extins deja ilegal, iar prin obținerea acordului de mediu firma încerca să acopere faptul că de la un perimetru de exploatare pentru care avea licență și autorizații pentru o suprafață de 5.000 de metri pătrați, ajunsese la o exploatare de aproximativ 40.000 de metri pătrați!
Surprinzător, însă, APM Alba nu a continuat demersurile, prin sesizarea și altor instituții cu rol de control (Agenția Națională pentru Resurse Minerale/ANRM, Garda Forestieră, Poliție/parchet etc.), în condițiile în care, Legea Minelor nr. 85/2003 arată cât se poate de clar că o asemenea faptă (exploatări în perimetre neautorizate) se pedepsește (cel puțin) cu amendă între 200 și 500 de milioane de lei, adică de la 40 la 100 de milioane de euro (a se vedea, în acest sens, mai jos, art. 57, alin. (1), lit. c), respectiv art. 4, alin. (3) din Legea Minelor).
Articolul 57
(1) Nerespectarea de către titularii permiselor și licențelor a obligațiilor prevăzute în prezenta lege constituie contravenție dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiune și se sancționează cu amenda contravențională după cum urmează:
(…)
c) de la 200.000.000 lei la 500.000.000 lei, pentru încălcarea obligațiilor stabilite la art. 4 alin. (3) și la art. 39 alin. (1) lit. k), m), p) și t).
Articolul 4
(…)
(3) Activitățile miniere se realizează numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop de autoritatea competentă, cu excepția persoanelor fizice care execută activități miniere de exploatare în condițiile art. 29, în cazul cărora autorizarea perimetrului nu este necesară.
În capturile de pe hărțile Google, postate pe pagina de Facebook a Asociației Apuseni Spirit, se poate observa, fără dubiu, cât de uriașă e diferența între perimetrul carierei autorizate, respectiv perimetrul extins ilegal de către SC Marmura Apuseni SRL. Tot pe Facebook, asociația Apuseni Spirit prezintă povestea acestei cariere și cine e afaceristul care stă în spatele afacerii.
Din postarea de pe pagina Apuseni Spirit:
”Să vă povestim pe scurt despre ce este vorba: Se întâmpla prin anul 2014, când un fiu al satului plecat și devenit între timp om de afaceri în Zalău, Cluj și prin toată țara, printre altele fondator al uneia dintre cele mai puternice bănci actuale din România, a decis să scoată bani din dinamitarea, la propriu, a muntelui de piatră pe care se află satul său natal cu nume emblematic “Valea Verde”, un sat cu un patrimoniu natural extrem de bogat (faună și floră diversă cu specii de plante și animale dintre care unele protejate prin lege, fenomene carstice descoperite/nedescoperite încă necartografiate etc.) și cu un patrimoniu cultural încă autentic pentru satele de munte din Apuseni.
Sat natal – locul unde un om de afaceri deja realizat se presupune că ar fi trebuit să vină nu ca să producă și mai mulți bani, ci pentru reculegere și pentru a se încărca din pacea și energia locului în care a copilărit.
Pentru exploatarea pietrei a fost înființată o societate comercială coordonată de către acest fiu al satului, societate care în anul 2014 a obținut o autorizație de mediu pentru extracția pietrei iar în anul 2018 a obținut un permis de exploatare valabil timp de 1 an (30.05.2018-29.05.2019), pe o suprafață de 5000 mp (fotografia din stânga, respectiv zona încercuită din fotografia din mijloc – n.a.). Societatea a exploatat însă atât în afara perioadei pentru care avea permis de exploatare, cât și în afara perimetrului de 5.000 mp la care se referea permisul de exploatare. Astfel, pe parcursul mai multor ani societatea și-a extins exploatarea pe o suprafață de cca 40.000 mp (fotografia din dreapta – n.a.), fără autorizații de mediu, fără permis de exploatare, în mod absolut abuziv și ilegal . Și acestea nu sunt singurele încălcări ale legii din partea SC MARMURA APUSENI SRL, în zonă fiind constatate multiple încălcări ale legislației privind autorizarea lucrărilor de construcții, ale legislației în materie de gospodărire a apelor etc.
În urma sesizărilor făcute către instituțiile statului cu atribuții în domeniu precum Agenția de Protecție a Mediului, Agenția Națională de Resurse Minerale, Apele Române, Consiliul Județean Alba, în legătură cu dezastrul ecologic din Valea Verde, recent societatea SC MARMURA APUSENI SRL a încercat obținerea avizelor de mediu pe care legal trebuia să le obțină înainte de începerea extinderii exploatării de piatră. În acest demers al societății, Agenția de Protecție a Mediului Alba a emis două Decizii ale etapei de încadrare greșite și care facilitau obținerea avizelor de mediu de către SC MARMURA APUSENI SRL. Asociația Apuseni Spirit a făcut două plângeri prealabile la Deciziile APM Alba forțând în cele din urmă instituția să aplice legea care INTERZICE în mod expres emiterea deciziei etapei de încadrare/acordului de mediu, respectiv a aprobării de dezvoltare pentru lucrări de investiții INIȚIATE sau REALIZATE. Decizia de respingere a emiterii acordului de mediu pentru extinderea exploatării de piatră deja inițiată/realizată de către SC MARMURA APUSENI SRL a fost publicată pe site-ul instituției la data de 12.09.2022 (foto, mai jos).
Deși în această Decizie de respingere a acordului de mediu APM Alba menționează cu subiect și predicat faptul că “verificările efectuate confirmă cele sesizate de către Asociația Apuseni Spirit” (asociația noastră sesizând de altfel faptul că există deja exploatarea a cărei avizare se cere tardiv, constând în decopertări și derocări pe o suprafață de cca 40.000 mp față de cei 5.000 mp cât fuseseră avizați la un moment dat pentru exploatare ), ceea ce însă rămâne sfidător este modalitatea în care APM Alba a înțeles să redea în Decizia de respingere a acordului de mediu constatările de la fața locului. Astfel APM Alba a menționat: “În extinderea de perimetru s-a constatat deschiderea unei căi de acces pentru utilaje” ( n.r. lăsând să se înțeleagă faptul că extinderea de perimetru constă într-un fapt minor și anume în “deschiderea unei căi de acces pentru utilaje” ).
Doar adiacent, printre rânduri, APM a menționat că totuși acolo s-a exploatat nu s-a făcut doar o cale de acces. Astfel APM menționează: “Calea de acces a fost realizată cu material rezultat din perimetrul de extindere” (n.r. practic decopertarea și derocarea, care de altfel sunt principalele abateri, au fost menționate cu subînteles, fără a se pronunța aceste cuvine: “decopertare/derocare”, locul lor fiind luat de “material rezultat din perimetrul de extindere”, nu s-a menționat în concret nici suprafața perimetrului de extindere și care nu este deloc una neglijabilă. În logica textului aparținând APM Alba, materialul rezultat este doar un mic detaliu în contextul deschiderii căii de acces pentru utilaje ca principală abatere). Urât!
Mesajul este clar: STOP dezastrelor ecologice din Munții Apuseni făcute cu sau de către persoane fizice, societăți, instituții!”.
***
PS: Felicitări celor de la Apuseni Spirit pentru lupta lor și pentru perseverență. Vom urmări subiectul, pentru că, așa cum am arătat respingerea acordului de mediu este una, dar tragerea la răspundere pentru distrugerile deja făcute, cu totul altceva.
***
Sursa foto main: Wikipedia – cum arăta o carieră de marmură din Sohodol, înainte de extinderile fără autorizații…
a inceput razboiul, oare ce o sa mai ramina din ecologism pe timpul lui?!
Dupa razboi nu cred ca mai ramine decit o minuscula dictatura de tip sclavagist deci nu are sens sa ne uitam la viitor.
Anul viitor vine incorporarea pentru carne de tun si in Europa!
@ ” un sat cu un patrimoniu natural extrem de bogat (faună și floră diversă cu specii de plante și animale dintre care unele protejate prin lege, fenomene carstice descoperite/nedescoperite încă necartografiate etc.) și cu un patrimoniu cultural încă autentic pentru satele de munte din Apuseni.”
Patrimoniul natural si elementele culturale pot prezenta multiple niveluri de interes. Probarea interesului national e calea fireasca pentru actiunea civila in societatile mature. Pentru exploatarile de suprafata sunt necesare studii de impact care cuprind doar secundar argumentele emotionale care vand presa si hiponitzeaza fasbucu. In cazul unei cariere spre ex. se analizeaza si conectivitatea in teritoriu – impactul miilor de camioane asupra infrastructurii de transport si a zonelor adiacente printre altele. Tot la fel de importanta e compararea raportului cost-beneficiu in situatia darii in exploatare si in cea a interzicere a exploatarii : care a fi destinatia pietrei aleia, la ce distanta de cariera, cu ce costuri de mediu se aduce piatra pentru aceiasi beneficiari in lipsa sursei locale
E treaba expertilor sa gandeasca mai departe de lungul nasului, iar proiectele cu impact semnificativ aloca bugetele necesare acestor studii si relatiei cu societatea civila.
PS1: Saptamana asta am vizitat centrul de informare al unui tunel submarin aflat in lucru in Europa, finantat din bugetul proiectului. Treaba celor de acolo e sa informeze la zi si in cele mai mici detalii orice parte interesata cu privire la dezvoltarea proiectului. Sunt rezolvate mii de plangeri pe an din partea actorilor sociali, alte mii de posibile plangeri sunt anticipate de persoana de legatura cu comunitatile afectate si solutionate inainte de exprimare fie prin dialog fie prin adaptarea proiectului daca e necesar. Acesta e modelul care ar putea consacra Romania in lumea civilizata… nu e vorba de bani, ci de competenta legislativa si administrativa.
PS2 @Victor: nihilism + dezvoltare = romanica
corect – de-asta nu are voie să se extindă o carieră cum vrea ”mușchiul” fiecăruia… iar, în cadrul procedurilor de evaluare de mediu există (obligatoriu, potrivit legii) și consultările publice
Am trăit-o pe asta cu consultările românești… Când aveam proiecte unde nu erau impuse prin lege mă întâlneam cu cate unii pe care ii consideram mai expuși la schimbarea anticipata pe șest, să nu se ofuscheze nici autoritatea contractanta nici angajatorul meu. Fără buget, evident, și imposibil sa cuprind toate părțile interesate. Când pe de altă parte consultările erau impuse de lege totul se transforma într-un behăit politic, in care monologurile asurzitoare ale celor cu agende de partid inhibau orice opinie independenta și justificatabila obiectiv. Așa ceva nu se poate evita decât bugetand consultări reale, spațiul unei ședințe la autoritatea contractanta, cândva, la începutul proiectului, e doar o spoiala birocratică…. Iar birocrația, dincolo de extensie socială a sindromului obsesiv-compulsiv, e filtrul după care se ascunde incapacitatea administrației de a se adresa realității sociale.
Soluția e planificarea consultărilor in fiecare etapa a proiectelor, cu criterii clare privind asumarea sau respingerea observațiilor primite și cicluri de feedback implementate în programarea proiectelor. Metoda de consultare de asemenea trebuie sa fie de la început gândită a fi accesibilă și democratică. Consultările formale ar trebui să poată determina suspendarea fondurilor și a autorizațiilor și să fie baza pentru solicitarea de despăgubiri civile.
de-asta am spus, în paranteză, ”potrivit legii”, pentru că, teoretic, există cadrul pentru organizarea lor; am lucrat, când am fost în Senat, pe implementarea noi EIA și am reușit să trec mai multe amendamente care să facă dezbaterile și consultările publice să fie, cât de cât, mai ”pe bune”; nu doar raportări că ”s-au făcut”; din păcate, nici măcar aceste prevederi minimale nu sunt respectate