După ce îi urmărește în medie pe marii infractori vreme de pînă la 1 an și 6 luni (84% din cazuri) și-i judecă apoi mai mult de 5 ani (53% dintre cazuri), statul român nu recuperează prejudiciul stabilit de instanță decît în proporție de 5%! Această situație se regăsește și în dosarele condamnaților din fotbal sau din sport.
”Procentul neînsemnat de recuperare”, așa cum l-a numit Laura Codruța Kovessi în discursul său din februarie 2014, de la bilanțul DNA , este unul dintre cele mai scandaloase secrete de funcționare defectă ale statului român.
În 2013, conform raportului de activitate al DNA, dintre cei 1.051 de condamnați definitiv, la 541 urmărirea penală și judecata pînă la sentința finală au durat mai mult de 7 ani. Finalitatea economică a muncii îndelungi a justiției este însă sever diminuată!
Pentru că deși în 2013 procurorii au pus sechestru asigurator pe 1,5 miliarde de lei, ”un sfert din bugetul total al Ministerului Sănătății”, potrivit expresiei din discursul de bilanț al lui Kovessi, iar judecătorii au dispus prin decizii definitive recuperarea a 261 de milioane de euro, ”ANAF nu recuperează decît 5% din acești bani”. Informația vine de la un om care ocupă o funcție importantă în sistemul judiciar.
Practic, prin intermediul Fiscului, statul își discriminează cetățenii de bună-credință, de la care recuperează creanțele într-un grad mult mai ridicat decît o face în cazul infractorilor dovediți, judecați și condamnați!
”Concret, lucrurile se petrec astfel: judecătorii dau un verdict definitiv care prevede închisoare cu executare sau cu suspendare și, în cele mai multe cazuri de corupție, tribunalele prevăd și recuperarea prejudiciului, adică a banilor produși din infracțiuni”, povestește un om din sistem.
”Sechestrul pe casele sau pe bunurile condamnaților definitiv trebuie să fie executat de către Ministerul de Finanțe, prin ANAF. Dar, din cauza unor combinații, multe dintre bunuri, mașini, alte valori sau terenuri, sînt vîndute mult sub preț și reapar pe piața neagră. Statul încasează infim. În cazul caselor, cumpărătorii nu vor să ia imobile confiscate de la condamnați pentru că noii proprietari ar trebui să le scoată familiile sau prietenii afară și le e frică!”
Specialist în recuperări
Potrivit unor surse, s-au creat filiere care deturnează aceste valori în afara sistemului. În casele pe care, teoretic, statul este proprietar stă în continuare cine decid cei care au fost condamnați. Formal, ei nu le mai dețin, practic, le stăpînesc.
Contribuabilul este păcălit a doua oară! Întîi are loc actul de corupție originar, care generează paguba din bugetul public, iar apoi dauna este încă o dată înregistrată în buget, cînd ea nu este recuperată conform hotărîrii judecătorești. Altfel spus, banii furați, chiar și în cazul celor prinși, nu sînt înapoiați cetățeanului.
Cititi articolul integral pe tolo.ro.
