Citesc că profesorii intrați în grevă sunt atacați pe motiv că ar pune în pericol examenele (evaluări și bacalaureat) de final de cicluri școlare, ba chiar cu riscul ca elevii din anii terminali să piardă un an. E genul de manipulare de șantaj, menită să-i întoarcă pe părinți împotriva profesorilor, dar și un semn că Guvernul nu negociază cu bună-credință. În același timp, însă, apelul la o emoție negativă, menită să mute atenția de la iresponsabilitatea Guvernului la o fantezistă iresponsabilitate a profesorilor, e un semn de slăbiciune.
În toamna anului 1995, am fost unul dintre mulții organizatori ai grevelor care au schimbat, atunci, fundamental Legea Învățământului, în privința drepturilor studenților. Îmi amintesc un șantaj similar, lansat de ministrul Educației din acel an, Liviu Maior (și susținut de alți colegi din Guvern), care, după vreo patru săptămâni de grevă studențească, a amenințat cu înghețarea anului universitar, dacă s-ar fi ajuns la șase săptămâni fără cursuri. Spera, probabil, că părinții se vor întoarce împotriva propriilor copii, speriați de ideea unui an de ”stat acasă”.
A fost cea mai mare gafă a Guvernului Văcăroiu. În 1996 urmau alegeri locale, parlamentare și prezidențiale (ciclu similar și anul viitor, bonus europarlamentare). Nu era greu de anticipat ce ar fi însemnat peste 100.000 de studenți ”trimiși acasă” taman în an electoral, la care s-ar mai fi adăugat părinții lor, rudele apropiate, prietenii. Amenințarea cu înghețarea anului universitar (cu tot ce ar fi însemnat asta: o generație fără absolvenți, o altă generație dublă, cheltuieli sociale etc.) și asta fix în an electoral, s-a întors ca un bumerang împotriva celor care au lansat-o, Liviu Maior și Văcăroiu. În cele din urmă majoritatea revendicărilor studențești (de la mărirea burselor, facilități pentru transport, reprezentarea în consiliile profesorale ale facultăților și în senatele universităților, dar și principii fundamentale pentru autonomia universitară) au fost adoptate.
Desigur, pentru acea victorie a fost nevoie de curaj și solidaritate. Dar și luciditate. Riscul înghețării anului universitar a fost real. Dar costurile politice pentru cei care au lansat șantajul erau uriașe (le-au și plătit anul următor, dar cu siguranță ar fi fost mult mai mari dacă înghețau anul).
Din multe puncte de vedere, situația de acum e similară. Șantajul cu pierderea examenelor /înghețarea unui an școlar, în special de către elevii din anii terminali, arată că că actualii guvernanți nu sunt doar meschini și iresponsabili, ci și proști. Dacă își închipuie că părinții nu înțeleg a cui ar fi responsabilitatea în cazul ajungerii la un asemenea scenariu extrem se înșală. Mai ales părinților cărora le pasă de CALITATEA educației copiilor lor (celor cărora nu le pasă, oricum le e indiferent și dacă se ”pierde” sau nu vreun an) nu le e greu să priceapă că acest lucru e imposibil cu profesori demotivați, mereu în căutarea altor surse de venit sau a unei plecări spre alte zări.
Am citit revendicările greviștilor. Sunt absolut decente și minimale. Asigurarea unui salariu mediu brut pe economie pentru un debutant e o cerință mai mult decât rezonabilă. La ani lumină distanță de cuantumul unei pensii speciale. Ori de salariile a mii și zeci de mii de copii, nepoți, nepoate, fini, fine ori lipitori de afișe de partid sau postaci de Facebook atârnați de partide prin ministere și alte agenții centrale, județene ori locale.
Așa că nu e cazul să cădem în capcana șantajului cu ”pierderea” anului. Nu e nimic ”de pierdut” în greva asta, ci doar de câștigat. Nu pentru profesori în primul rând, ci pentru copiii și nepoții noștri. Dar pentru asta, la fel cum s-a întâmplat cu studenții de acum aproape trei decenii, e nevoie de CURAJ și SOLIDARITATE. Cu profesorii.
Greva studenților. Cluj-Napoca, 1995. Foto: Csaba Vizauer
Nu știți, Consiliul Rectorilor a declarat ceva despre subiect? Sau a murit? Să meargă cineva să-i pună o oglindă la gură. Și la Academia Română. Și la profesorii din Universitățile cele mai bine clasate din cea mai prost clasată țară, să meargă. Academia Oamenilor de Știință a emis vreun raport despre viitorul României cu actualul sistem de educație?
Probabil că cei din onorabilele și venerabilele instituții de mai sus (mai ales Academia RO e venerabilă până la femeia de serviciu!) nu se ocupă cu fleacuri din astea materialiste cum ar fi salariile celor puși să educe copiii pentru veacul tulbure care cred că abia a început.