Voucheru pentru bicicletă – o scurtă relatare despre cum a fost

Odată ajuns la fața locului, omul a trebuit să stea la o coadă de emitere a bonurilor de ordine. Coada numărul doi era de depunere efectivă a hârtiei. Cetățeanul nostru a primit biletul câștigător numărul XXX. În fața lui mai erau emise alte 400 de bilete. Anonimizăm tot ce poate fi anonimizat. Nu știm ce porniri mai sunt zilele astea pe la Primăria Capitalei și ne trezim că cetățeanul nostru rămâne fără de voucher că a îndraznit a povesti ceea ce va rămâne în memoria colectivă ca fiind ZIua Când S-au Dat Voucherele La Pemebeu.

În holul din registratură tronează un poster din vremea în care PMUD-ul se scremea să fie elaborat: “Civilizație, nu aglomerație”. Da. Potrivit!

Cetățenii care au venit să depună aceste cereri sunt, și ei, de toate felurile. Categoria mea preferată, din cele povestite de cetățeanul nostru – aceia care se lăudau cu găsitul unui loc de parcare în zona Bulevardului Elisabeta, “pe trotuar, mai jos un pic”. Sunt exact oamenii care ar trebui să nu mai circule cu mașina prin oraș. Dar par totuși acea categorie de oameni care merg cu bicicleta prin curte.

Angajații primăriei, asaltați de cetățeni prea-doritori de biciclete, fac promisiuni în speranța că oamenii se vor calma și nu se vor mai îngrămădi: 5000 de vouchere e așa, un punct de început. Știe ea, doamna angajată din Primărie, că de fapt se va reveni în Consiliul General cu o nouă hotărâre prin care TOATĂ lumea va primi.

Relatarea cetățeanului e întreruptă brusc de o înghețată cu caramel și nucă de cocos. O mânăncă în cinstea Primarului! Revenim!

Undeva în jurul orei 14.00 erau procesate 1200 de cereri. Cetățeanul nostru tot la coadă. Doamna de la centrul de informare al Primăriei intră în discuții cu prearăbdătorii din coadă: “se vor face verificări, bineînțeles. Vom afla dacă se circulă cu ea sau nu”. Iată, un angajat al primăriei ne anunță că va exista o poliție a voucherelor în București. Această doamnă laudă un pic inițiativa Primarului, deși găsește un mic defect: “sigur găsiți biciclete până în 500 de lei să mergeți cu ele sau să le dați la nepoți. Chiar dacă sunt biciclete d-astea, cum le zice, manuale, dar sunt biciclete”.

Coada lungă, oameni mulți, moment propice să discutăm despre politicile locale. Doi cetățeni schimbă o vorbă despre posibilele planuri ale Primarului General: “E o initiativa foarte frumoasa. Incurajeaza sportul, miscarea”/”Da’ domnule, dar nu sunt piste, ce facem cu bicicleta prin oras?”/ “Probabil s-au gandit la asta. Doar nu ne dadeau biciclete asa. Mai intai bicicleta si dup-aia pistele”. Iată, oamenii cred că în spatele acestor vouchere există un plan. Primarul General mai are o șansă la reabilitare. Doar orașul acesta nu prea.

Situația se precipită la registratură – angajații se simt asaltați de bucureștenii veniți la vouchere. Într-un moment de relativă intimitate, la toaletă, cetățeanul nostru surpinde acest dialog: “La pomană toată lumea. Să vezi când o să fie la pomană cu alea cu handicap!”. Iată, senzațional, angajații din subordinea primarului general consideră măsurile luate de primarul general în ultima perioadă ca fiind “pomeni”, exact precum consilierii din opoziție care le numesc “pomeni electorale”.

Momentul de maximă tensiune a fost când cineva s-a prins că au existat oameni care au depus mai multe cereri. Inițial, se pare, că angajații au fost de-acord ca un cetățean să depună mai multe cereri. Când masele s-au revoltat, oamenii de la ghișee au revenit: nu se mai poate! Ei bine, a venit al doilea val de vociferări – aceia care și-au trimis acasă soțiile, copiii că li s-a comunicat că se poate depune în numele lor. În tot acest iureș de “se poate/nu se poate”, cetățeanul nostru surprinde o doamnă conversând la telefon: “Șefu, eu încerc, dar nu cred că reușesc. Eu stau cum mi-ați zis. Dar am 9 cereri de depus și nu cred că mă lasă să le depun pe același bon. Am auzit că lumea mai depune 2-3 cereri o dată, dar nu știu dacă ma lasă cu 9”.

Toată confuzia este acutizată de anunțul unui angajat al primăriei: ceea ce oamenii fac acolo este să își exercite dreptul de a petiționa. Deci cum poți împiedica un om de a depune 9 petiții de-odată? Asta în ciuda regulamentului oficial în care e specificat că solicitarea nu se depune decât personal. Agonia celor de la coadă se adâncește în momentul în care un angajat se declară consternat de statul la coadă al oamenilor: “dar de ce când aceste petiții pot fi trimise prin e-mail la relatiipublice@pmb.ro”. Regulamentul prevede ca cetățeanul să vină personal, fizic și să depună hârtia.

Cetățeanului nostru îi moare telefonul. Nu mai avem relatări. Știm doar că tot periplul a durat de la oora 12.00 la ora 16.00.

Later edit (cetățeanul îmi dă acest anunț de pe site-ul PMB): Da, cetățeanul nostru alături de 1000, poate 2000 de alți cetățeni au stat de proști azi, ore, în căldură, la Registratura PMB. Primarului i se pare că se potrivește să schimbe regulamentul în timpul jocului. Mâine ne putem trezi că nu pot aplica decât persoanele cu carnet de partid sau ceva așa cumva. Eu în locul cetățenilor care au stat azi la coadă m-aș întoarce mâine, doar că scandând sub balconul duamnei.

Acum așteptăm cu toții știrea în care programul cu vouchere primarului a fost un succes enorm! Totul a mers uns și tot poporul a plecat fericit. Mai jos, picioarele cetățeanului nostru după această zi.