Fata de situatia din Parlament în care pentru doi foști miniștri Camera Deputaților a refuzat să încuviințeze urmărirea penală constat că există situații precedente
față de care m-am mai exprimat public, în baza instrumentelor normative
existente. Ca urmare:
1. reiau ce am scris in 2008: „In Romania justitia se face de
catre instantele de judecata, potrivit art. 126 alin 1 din Constitutie.
Numai ele pot spune daca o persoana a comis sau nu o infractiune.
Parlamentul vrea sa ne demonstreze ca poate face acelasi lucru (…). Faptele
din dosarele aflate acum la Parlament nu pot fi judecate de catre
Parlament, nici cu privire la consistenta lor (trebuie analzare doar
existenta simplelor indicii necesare pentru a se incepe urmarirea
penala), nici cu privire la caracterul lor penal. Parlamentul devine o piedica a infaptuirii justitiei de catre organele constitutionale”. Pe larg și argumentat în drept, a se vedea Parlamentul-instanta extraordinară.
2. și ce am scris in 2010: „Interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului reprezinta o imixtiune a politicului in activitatea procesuala,
motiv pentru care nu mai putem vorbi de independenta procurorului.
Practic, in Romania e legiferata imixiunea politicului in justitie.” Pe larg și argumentat în drept, a se vedea Imixtiunea legalizată a politicului în justiție.
