Imigranții și două scenarii pentru România

În noiembrie am lansat un raport cu recomandări pentru autoritățile din România, pentru a îmbunătăți politicile și practicile de migrație. Și am analizat două scenarii: unul în care statul alege să păstreze statu quoul și unul în care face schimbări pentru o mai bună integrare a străinilor

Recomandările din cadrul policy brief-ului România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranților din România se bazează pe rezultatele studiului „Între discriminare, abuz si exploatare. Accesul imigranților la drepturi civile”, care expune problemele de integrare ale imigranților din România în cinci domenii cheie ale drepturilor fundamentale: locuire, sănătate, educație, muncă, acces la bunuri și servicii (bancare, telecomunicații).

Scopul brief-ului este acela de a sintetiza atât problemele de integrare, cât și recomandările propuse în cadrul raportului, recomandări îmbunătățite în urma discutiilor din cadrul a trei consultari publice care au reunit entități (non)guvernamentale active în domeniul migrației.

Am dorit să subliniem faptul că menţinerea situației actuale ar fi neindicată în condițiile în care scopul principal al efortului public este de a face migranții și refugiații să devină cât mai repede independenți de serviciile statului.

Iată cele două scenarii pentru România:

Scenariul 1: Menţinerea situației actuale

Până în prezent, România a primit numai un număr mic de imigranţi, însă, chiar şi aşa, instituţiile abilitate s-au arătat de multe ori ineficiente în facilitarea unei bune integrări a acestora. Anumite aspecte care ţin de integrarea imigranţilor în societate nici nu sunt tratate la nivel de politici publice, acestea fiind preluate de organizaţii ale societăţii civile. Dat fiind contextul internaţional şi înţelegerile europene pe tema refugiaţilor şi imigranţilor din Orientul Mijlociu şi din Africa, este de aşteptat ca numărul imigranţilor în România să crească în viitorul apropiat.

Incapacitatea instituțiilor publice de a răspunde nevoilor străinilor care trăiesc în România poate duce la o serie de probleme. Din punct de vedere economic, România ar pierde ocazia de a beneficia de pe urma pregătirii şi a capacităţii de muncă a noilor veniţi, care astfel ar deveni poveri pentru societate, în loc de angajați activi care contribuie la plata taxelor și impozitelor. În plan politic, incapacitatea statului român de a integra străinii cu şedere legală de pe teritoriul său ar putea conduce la crearea unor tensiuni pe plan regional, la nivelul UE şi internaţional. La nivel naţional, lipsa de măsuri pentru integrarea imigranţilor poate duce la blocaje instituţionale, la comiterea de ilegalităţi precum şi la probleme sociale.

Dacă barierele de limbă, lipsa de informaţii sau reacţiile lente ale autorităţilor fac inutilizabile canalele formale prin care imigranţii pot obţine servicii, aceştia pot căuta alte metode, mai puțin licite (muncă „la negru”, contrabanda etc,). Astfel, incapacitatea de a gestiona un număr mai mare de imigranţi poate duce la dependența acestora de diverse surse de subzistență (unele ilegale) sau de asistență socială, la abuzuri și exploatare și în final la reacţii adverse din partea societăţii în general, care ar ajunge să pună eşecul de a se integra în seama imigranţilor, nu a politicilor şi măsurilor inadecvate.

Deși o foarte mică proporție a românilor a manifestat până recent o opinie radicală despre imigranți, astfel de atitudini xenofobe există în societate. Având în vedere existența acestor manifestări izolate în condițiile în care contactul cetățenilor români cu migranții este redus, creșterea semnificativă a numărului de străini ar putea genera o escaladare a atitudinilor intolerante și rasiste, în lipsa unei gestionări eficiente a situației de către autoritățile publice competente.

Scenariul 2: Implementarea unor reforme în fiecare domeniu

Instituțiile statului cu atribuții în domeniul imigrației și cele care interacționează cel mai des cu aceștia au posibilitatea de a implementa o serie de recomandări în fiecare sector al drepturilor civile. În plus, o parte dintre acestea se adresează imigranților, angajatorilor, politicienilor și populației generale deopotrivă.

În continuare, vă prezentăm o serie de politici și măsuri concrete care ar permite îmbunătățirea accesului imigranților la drepturile civile, în vederea ameliorării dificultăților și situațiilor semnalate de aceștia în cadrul cercetării.

Recomandări cu caracter general

1. Beneficiari: instituții și autorități publice – promovarea diversității culturale și instruirea cu privire la drepturile și obligațiile imigranților

Introducerea testului de limbă engleză/franceză și a unui punctaj minim pentru promovare la recrutarea personalului instituțiilor publice și organismelor private (ex. universități) care interacționează cu publicul.

Includerea în strategiile de dezvoltare elaborate la nivel local a recrutării unui procent al personalului autorităților publice din rândul cetățenilor români cu istoric de migrație, minorităților etnice și/sau altor grupuri slab reprezentate în structurile de guvernare la nivel local.

Elaborarea și aplicarea unor programe de formare privind drepturile și obligațiile migranților și diversitatea culturală în cadrul instituțiilor publice, în special pentru posturile care presupun relații cu publicul.

Semnarea unor protocoale de colaborare și stabilirea unor mecanisme eficiente de referire a cazurilor între instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale active în sfera migrației.

2. Beneficiari: imigranți – promovarea drepturilor și obligațiilor

Introducerea în regim pilot a unor info chioșcuri în incinta acelor autorități publice cu care imigranții interacționează cel mai des, fapt ce care le-ar permite să acceseze pe cont propriu informații detaliate cu privire la drepturi, obligații și date despre instituțiile, autoritățile publice și ONG-urile la care pot apela în limbile celor mai numeroase grupuri de imigranți din România. Această recomandare vine încontextul lipsei generalizate de resurse umane din autoritățile publice şi propunem introducerea unor soluții tehnologice precum un sistem gratuit de tip autoservire (asemănător automatelor de self check-in sau a chioșcurilor de auto-procesare din aeroporturi) care i-ar permite imigrantului să acceseze singur informații detaliate cu privire la obligațiile și drepturile sale civile. Astfel, interacțiunea cu reprezentanții autorității publice în ceea ce privește solicitarea de informații nu va mai fi obligatorie, iar problemele cauzate de proasta cunoaștere a unei limbi de circulație internațională, programul scurt cu publicul și numărul redus de personal vor fi diminuate. Prin urmare, unul dintre principalele avantaje va fi timpul economisit atât de către imigrant, cât și de către funcționarul public. În cazurile în care imigrantul dorește asistență personalizată, acesta se poate îndrepta către ghișeele existente.

Încurajarea constituirii asociațiilor de migranți în vederea reprezentării și apărării drepturilor comunităților de străini.

Programe pre-departure oferite prin parteneriate între statul român și țările de origine ale migranților cu scopul de a transmite informații specifice despre drepturi, obligații, sistemul instituțional românesc și proceduri administrative în domenii esențiale pentru integrare.

3. Beneficiari: populație – promovarea toleranței

Campanii publice de informare și educare cu privire la diversitatea culturală și toleranță.

Introducerea unor module opționale de educație interculturală în curricula școlară pre-universitară.

Pentru mai multe detalii, accesați online policy brief-ul România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranților din România

***

sursa: imigranti.ro