Fie că se prezintă fizic la vot, împuternicesc pe altcineva să voteze în locul lor printr-o procură sau votează electronic, cetățenii francezi nu întâmpină decât excepțional probleme în a-și exercita acest drept fundamental.
România Curată a participat vineri la seminarul „Organizarea alegerilor în străinătate, experiența franceză”, organizat de Ambasada Franței și Centrul Regional Francofon de Cercetări Avansate în Științe Sociale (CEREFREA) și vă prezintă principalele informații. Sistemul de vot a fost prezentat de Ambasadorul Franței în România, domnul François Saint-Paul (foto), domnul Sylvain Riquier, director adjunct în cadrul Direcţiei pentru Francezii din străinătate şi pentru administraţia consulară din Ministerul francez al Afacerilor Externe și domnul Ion Pânzaru, Directorul CEREFREA.
În Franța votezi în circumscripiția în care erai înscris în anul anterior scrutinului electoral
Sistemul de vot francez se bazează pe liste electorale. Acestea sunt fixe și nu există noțiunea de „liste suplimentare” ca în România. Mai mult, listele sunt finalizate la finalul anului anterior scrutinului electoral. De exemplu, dacă în 2016 sunt alegeri, listele electorale se finalizează în decembrie 2015 și ele nu mai pot fi modificate ulterior pe cale administrativă, ci doar pe cale judiciară. Astfel, un cetățean francez care este plecat din țară va putea să voteze fizic la secția de votare din raza localității unde este plecat doar dacă a anunțat acest lucru și s-a înscris pe lista electorală aferentă în anul anterior scrutinului electoral. Cu toate acestea, problemele apărute în exercitarea votului sunt foarte rare, inclusiv cele referitoare la votul în străinătate. Cum reușesc francezii această performanță?
Votul poate fi delegat
Poate suna ciudat pentru noi, dar francezii își pot delega votul printr-o procură semnată la o autoritate publică (Primărie, Poliție sau Jandarmerie în țară și Consulat în străinătate) către un alt cetățean înscris pe aceeași listă electorală (în aceeași circumscripție). În baza acestei procuri, cetățeanul împuternicit votează și semnează în locul celui care l-a mandat pe lista electorală. Deși am putea crede că situațiile de acest gen sunt excepționale, jandarmeria franceză estimează că la ultimele alegeri prezidențiale împuternicirile au implicat costuri echivalente cu 10.000 de patrule pe străzi.
Secțiile de votare sunt suficiente
Faptul că listele electorale se definitivează în anul anterior alegerilor face ușoară estimarea numărului maxim de votanți/circumscripție. Astfel, la ultimele alegeri au fost organizate 750 de secții de votare pentru un total de aproape 1.200.000 de votanți în străinătate, regula generală fiind că se încearcă organizarea unei secții de votare la aproximativ 1.200 de votanți. Uneori se organizează o secție de votare într-o comunitate și pentru 100 – 150 de cetățeni cu drept de vot.
Francezii din străinătate nu trebuie să meargă fizic la secțiile de votare
Pentru că în ciuda tuturor eforturilor există situații în care cetățenii din străinătate nu au o secție de votare în apropiere, astfel încât exercitarea dreptului să nu fie pusă în dificultate, s-a introdus și posibilitatea votului online, prin internet, pentru alegerile consilierilor consulari (care aleg ulterior senatorii pentru Diaspora) și ale deputaților (nu și pentru cele prezidențiale sau europarlamentare). Astfel, la ultimele alegeri legislative din 250.000 de voturi exprimate în străinătate, 150.000 au fost exprimate electronic și 100.000 fizic. Există chiar și un Birou Electoral special pentru votul electronic, condus de un magistrat și care beneficiază de asistență din partea structurilor cu atribuții în zona de comunicații pentru a asigura validitatea votului.
Important de spus este că votul online este un mecanism suplimentar de vot disponibil doar pentru cetățenii din străinătate. Votul online se desfășoară cu câteva zile înainte de votul fizic, iar cetățenii care au votat electronic sunt marcați pe listele fizice de vot care ajung la secțiile de votare, astfel încât votul dublu este imposibil. De asemenea, dacă se constată deficiențe grave în organizarea votului electronic acest proces poate fi anulat cu totul. În astfel de cazuri, cetățenii care au votat sunt informați că procesul a fost anulat și că vor trebuie să se prezinte la secțiile de votare fizice pentru a își exprima opțiunea electorală. Deși asta presupune unele neplăceri, dreptul de a vota nu este afectat.
Mecanismul este complicat. Ultima dată când a fost folosit a fost necesară o investiție de aproximativ 2 milioane de euro în actualizarea programului folosit, transmiterea datelor de identificare și a parolelor și alte costuri asociate. Este implicată de asemenea și Agenția Națională de Securitate Informatică, aceasta ajutând la securizarea procesului dar și la trasabilitatea eventualelor intruziuni (atacuri informatice reușite). Momentan administratorul programului este un consorțiu de companii franco – spaniol, reprezentanții statului francez afirmând că din punctul lor de vedere este acceptabil ca la licența să fie atribuită companiilor din state ale Uniunii Europene, dar că n-ar avea încredere, „personal”, ca licența să fie acordată unor companii din țări precum Statele Unite ale Americii sau China.
Ce face cine se simte nedreptățit?
Ca orice sistem și cel francez poate întâmpina probleme. Astfel, deși listele electorale sunt definitivate în anul anterior alegerilor, cetățenii care întâmpină orice fel de probleme au la dispoziție un sistem judiciar căruia i se pot adresa. Acest sistem judiciar poate decide modificări în listele electorale inclusiv în ziua votului pentru votul fizic și cu până la 1,5 luni înainte votului pentru cel electronic. Cu toate acestea, la ultimele alegeri s-au înregistrat doar aproximativ 10 sesizări/tur de scrutin prin acest sistem.
Ce au întrebat invitații?
Printre întrebările invitaților s-au numărat probleme ce țin de modalitatea în care Consiliul Constituțional a decis acceptarea votului electronic, protecția datelor personale în contextul listelor electorale, existența de observatori externi în procesul de vot electronic, mobilitatea Diasporei franceze sau folosirea cărții de alegător.
Astfel, reprezentanții Franței au spus că decizia Consiliului Constituțional de a accepta votul eletronic pentru cetățenii din străinătate a fost luată punând în balanță dreptul și posibilitatea de a vota cu afectarea unor principii precum secretul votului. Astfel, afectarea secretului votului (posibilitatea ca altcineva să știe cum a votat o persoană) s-a considerat că este echivalentă cu cea din situația votului prin procură și atunci a fost acceptat acest risc și pentru votul electronic. Observatorii externi nu pot participa la proces, însă Biroul Electoral special constituit pentru votul electronic are în componență și reprezentanți ai candidaților. Acesta este condus de un magistrat și beneficiază de sprijin tehnic din partea Agenției Naționale de Securitate Informatică, considerându-se că în acest fel procesul este suficient protejat de fraude. Cartea de alegător există pentru cetățenii francezi din țară, nu și pentru cei din străinătate, însă ea este văzută ca un produs secundar al listei electorale. Astfel, dreptul de vot este dat prin înscrierea în lista electorală, se exercită în baza unui act de identitate și dovada exercitării votului este semnătura de pe lista aflată la secția de votare.
O problemă interesantă a fost cea legată de utilizarea informațiilor de pe listele electorale (nume, prenume, adresă fizică, adresă de email). Se pare că acestea pot fi accesate de orice cetățean înscris pe lista respectivă și de candidații pentru respectiva circumscripție. Acest lucru poate afecta protejarea datelor personale ale cetățenilor, însă, în cuvintele Ambasadorului, „Transparența este în această situație mai importantă decât protecția datelor personale”. De altfel, orice cetățean poate propune adăugarea sau eliminarea cuiva (de) pe listele electorale. Bineînțeles, statul francez își apără cetățenii din zonele cu risc ridicat de terorism, listele nefiind publicate în unele țări și nici pentru persoane care se consideră că pot fi puse în pericol de publicarea respectivelor informații.
Credeți că sistemul francez se poate aplica în România?
Franța are un număr total de peste 40 de milioane de alegători, din care sunt înregistrați la oficiile consulare ca având domiciliul în afara țării aproximativ 1,6 milioane, din care 1,2 milioane cu drept de vot și aproximativ 250.000 de schimbări înregistrate în listele electorale per an. Procentul de cetățeni cu drept de vot aflați în străinătate este astfel mult mai mic decât în România și mobilitatea lor este mai redusă.
Având în vedere aceste elemente, ce credeți că poate învăța România din experiența Franței? Cum ar trebui să abordăm noi elaborarea listelor electorale? Credeți că votul online e o idee bună? În ce condiții? Ce părere aveți despre încredințarea dreptului de vot, prin procură?
Solutia franceza ? , engleza ?, olandeza? Nu cred ca este perfecta niciuna, atata timp cat nu sant respectate legile tarii , si cand nimeni nu plateste pentru asta. Cand exista conflict de interese la unul dintre candidati , ce in acelasi timp trebuie sa fie si arbitru si jucator. Romanii din strainatate sant suparati nu atat ca nu au putut sa voteze ,cat pt. faptul ca cineva a incercat sa triseze , intr-un mod grosolan. Ca cineva care in timp ce manca popcorn , se crede mai presus de legile tarii si cele ale bunului simt.
Cam toate solutiile din tarile democratice pornesc de la liste electorale corecte (publice in multe tari), si de la principiul “votul ajunge in sectia de votare de acasa”.
Inteleg ca cei ce voteaza electronic in Franta sunt inscrisi pe listele din diaspora… Ori la noi tocmai asta e buba, nu avem forme legale pentru asa ceva. Iar politicienii n-au nici un interes sa le fie redusa reprezentativitatea in tara.
La un electorat de 40 milioane ei au o diaspora de un sfert de milion. La noi proportia migratiei e mult mai mare. Nici nu stim cat de mare, ca n-avem liste electorale in diaspora. Daca am avea, am putea organiza sectii de votare adecvate, si votul electronic n-ar fi nustiuce castig. Dar nu putem rezolva lipsa listelor corecte cu vot electronic sau prin corespondenta…
Am retinut si ader la principiu „Transparența este în această situație mai importantă decât protecția datelor personale”.
Cred ca gradul de raspindire si mobilitatea românilor din diaspora face ca asigurarea prezentei lor fizice la vot sa fie doar un vis imposibil de realizat chiar de cate administratii eficiente.
Delegarea votului pare a fi eficienta si civilizata. Dar e prea complicata. Dai din birocratie in birocratie.
In Suedia mai exista procedura foarte eficienta a votarii anticipate (cu o luna inainte) care se face in localuri publice (biblioteci, scoli). Sistemul este bine explicat si documentat pe saitul agentiei de votare. Instructiunile, 1xA4 sint in 33 de limbi inclusiv româna.
Cind se discuta despre simplificarea si consolidarea sistemului nu trebuie uitati cei care nu sint din diaspora. Toti trebuie sa beneficieze de pe urma unei reforme a sistemului de votare.
Inca o cerinta ar fii eficientizarile introduse sa duca si la costuri mai scazute.
Cred cel mai mult in votul electronic, poate prin preluarea unei licente (dupa un studiu comparativ) si evaluarea ei prin simulari de votare. Riscurile de frauda sint probabil suficient de mici, sub nivelul riscului de frauda a unui cont bancar. Intrucit tranzactiile bancare se fac aproape exclusiv electronic, cu asumarea riscurilor respective, de ce nu s-ar aplica acelasi principiu la un sistem electronic de votari?
De mare importanta este adaptarea dezvoltarea sistemului inclusiv a instructiunilor in continuu contact cu utilizatorii si efectuarea testelor in mod iterativ si din timp inainte de livrare.
Analiza asupra Diasporei si votul prin corespondenta
Avand in vedere ca legea electorala va fi modificata prin legea votului prin corespondenta, supun atentiei dvs urmatoarea analiza.
In afara granitelor tarii se afla mai mult de 4 000 000 de romani cu drept de vot care reprezinta 23% dintre cetatenii romani cu drept la vot.
Acesti alegatori nerezidenti in Romania vor vota in colegiul 42. La alegerile trecute colegiului 42 i s-au alocat un numar de 4 deputati si doi senatori.
Atentie!!!
La noile alegeri colegiului 42 i se vor aloca un nr. de 66 de deputati si 33 de senatori, corespunzator algoritmului numar de electori arondati colegiului egal numar parlamentari. Cum in conformitate cu legea votului prin corespondenta se va face un registru electronic in care vor fi inscrisi toti acei alegatori din colegiului 42 care doresc sa participe la vot prin corespondenta si care actualmente se regasesc in registrele de vot ale localitatilor din Romania unde au fost inscrisi initial, in tara se va micsora numarul de colegii sau numarul de parlamentari prin micsorarea numarului de votanti rezultat al transferului in registrul electronic al colegiului 42 al persoanelor cu drept de vot care au optat pentru acest statut.
La o analiza superficiala, comparand numarul voturilor din Diaspora la anterioarele alegeri, se poate deduce ca 4 000 000 de votanti in Diaspora este o utopie.
Daca ne-am uita mai atent vedem ca la alegerile trecute s-a votat la urne. Romanii din Diaspora ar fi dorit sa voteze in numar mai mare, dar au fost impiedicati de putinatatea sectiilor de votare puse la dispozitie de statul Roman prin M.A.E. .
Cu votul prin corespondenta, tot romanul, din oricare localitate in care rezida, din orice tara de pe glob poate vota, fara a pierde timp sau bani pentru deplasarea .
Apetitul romanilor din Diaspora pentru vot este foarte mare. Constiinta faptului ca votand masiv vor putea decide, in sfarsit, o schimbare in bine a patriei mama este pura adrenalina pentru e pentru ei pura adrenalina.Diaspora intelegerea modalitatii de votare prin corespondenta.
Ei sunt ajutati si vor fi ajutati in continuare de catre asociatiile culturale romanesti din Diaspora, asociatii care su construit in ultimii ani o retea foarte puternica si care colaboreaza deja in diverse proiecte europene sau mondiale si impart informatia utila in timp real din orice colt al lumii in orice colt al lumii.
Sunt de acord ca politicienii nu au nici un interes sa actualizeze listele electorale si sa introduca liste electorale permanente in diaspora, ca le-ar scadea reprezentativitatea in tara.
Dar si la votul prin corespondenta e o problema foarte mare de scalabilitate.
http://politeia.org.ro/editoriale/dilemele-votului-prin-corespondenta-la-romani/34749/
Hai să socotim un pic. Vot electronic până la următoarele alegerii nu e realist și nici nu ar fi suficient pentru toti cei ce au nevoie de vot la distanță. Ce ar implica un milion de voturi prin corespondență în 2016, majoritatea din diaspora?
1) introducerea votului cu bilet în plic, pentru că prin corespondentă nu se poate vota cu ștampilă. Un milion de plicuri, vreo 5 milioane de bilete de vot, unul pentru fiecare votant și partid
2) un milion de cereri de certificat electoral (documentul prin care statul atestă că persoana respectivă are drept de vot și care e trimis numai persoanei, la domiciliul stabil, sau eliberat la ghișeu, adică poliție sau consulat)
3) Fiecare eliberare de certificat implică o căutare la evidența populației și la registrul persoanelor decăzute din drepturi electorale. Adică două milioane de căutări, multe din ele probabil manuale. Apoi un milion de scrisori de la stat la cetățeni
4) Un milion de certificate electorale trimise de către rudele aflate la domiciliul stabil mai departe spre cetățenii din diaspora, la domiciliul real
5) Un milion de voturi prin corespondență trimise de la votanți la birourile electorale din colegiul de acasă, care sunt necesare pt că voturile în plic nu pot fi amestecate cu cele ștampilate (altfel ar fi ca niște lucrări însemnate la un examen). Asta înseamnă în medie 25000 de voturi în plic pe județ, cam 5000 pe fiecare colegiu electoral
6) Fiecare birou electoral de colegiu, cu reprezentanți ai fiecărui partid, primește de la secțiile electorale din colegiu sacii de voturi și listele electorale. Deschide fiecare vot prin corespodență și verifică dacă electorul nu a votat și în secția lui de domiciliu (dacă a votat, numai acel vot contează iar cel prin corespondență e anulat). Adică 5000 de căutări pe câte o listă de cam 1000 de oameni. La 1 minut căutarea, sunt în total 83 de ore, timp în care toată comisia electorală din biroul electoral de colegiu trebuie să fie la post!
Poate cineva să estimeze costul în ore-muncă a unei astfel de operații?
Pentru comparație, să zicem că statul român, ca alte state moderne, ar accepta stabilirea domicilului în străinătate, prin poștă (măcar ca ”flotant cu drept de vot”), fără act justificativ și fără renunțarea la CI. Ce ar implica asta pentru alegerile din 2016?
1) un milion de cereri de la cetățeni de schimbare a domiciliului
2) un milion de scrisori de control tirmise de stat la vechiul domiciliu
3) un milion de operații în evidența populației și pe listele electorale de la vechiul și noul domiciliu
4) 200 de secții de votare deschise în diaspora aproape de locurile unde locuiesc românii (în sfârșit, statul ar ști câți și unde sunt), cu liste electorale de vreo 6000 poziții fiecare, curpinzând cei un milion de ”mutați” plus actualii 200.000 de cetățeni cu domiciliul în străinătate.
În vreme ce certificatele electorale se eliberează de obicei cu 2-3 luni înaintea alegerilor, schimbul de domiciliu ”în masă” poate începe mult mai devreme.
În rest, totul e la fel, se poate vota pentru început pe legea actuală, fără corespondență. Așadar România nu are neapărat o problemă de acces la vot ci o mare problemă de evidența populației care tehnic vorbind e cam la nivelul secolului XIX. Introducând vot prin corespondență ca să rezolvăm problema domiciliului, e ca și cum ne-ar durea capul și în loc să luăm o aspirină am face o operație pe creier. Abia după ce problemele de domiciliu sunt rezolvate, votul prin corespondență are sens pentru cele câteva mii de cetățeni care sunt în tranzit în ziua scrutinului, sau sunt în continuare prea departe de secția de votare.
Bine ar fi sa se introduca si in Romania sistemul de liste electorale (inclusiv pentru romanii cu rezidenta in strainatate). Sunt complet pentru asta. Sistemul francez este foarte rigid. Pentru a vota intr-un an fiece cetatean trebuie sa se inscrie pe listele electorale in anul dinaintea celui in care se voteaza (in principiu, cu exceptii). La noi asta ar reduce nu numai fanteziile legate de diaspora dar, cred eu, si numarul de electori.