Votești ca la Colonești. Reportaj din Mecca furăciunii electorale

Câteva sute de observatori voluntari au monitorizat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, orientându-se, în special, către secțiile devenite celebre prin participările record la rundele anterioare de alegeri. La solicitarea României Curate, unul dintre acești observatori, Cristian Neagoe, și-a transcris experiența. Pentru a ști la ce să se aștepte cei care și în turul al II-lea stau cu ochii pe vot, dar și pentru a înțelege, cum se votează la Colonești și în multe alte sate din țară (România Curată)

***

Cu două săptămâni înainte de alegeri, Uniți Salvăm a lansat o campanie de acreditare pentru observatori independenți. Te-ai dus și tu să vezi cum se întâmplă prezidențialele într-un sat cu peste 100% prezență la vot în ultimii 20 de ani.

E ora 6 dimineața și un banal instrument de scris cauzează o mică dramă. O doamnă pe la 50 de ani, strânsă în cojoc, semnează niște hârtii. Folosește un pix alb pe care se poate citi limpede „Victor Ponta Președinte” alături de sigla Partidului Social Democrat. Altă doamnă, mai tânără și mai elegantă după standardele locului, afișează cu acribie mina justițiară a unui vigilante. Privirea ei scanează fiecare centimetru pătrat din secția de votare. Vede pixul și o ia razna.

– Ce caută ăsta aici?! N-aveți voie cu așa ceva!!! Să dispară imediat până nu sun la Poliție!

Obrajii și așa îmbujorați ai doamnei în cojoc, Președinta secției 154 din Colonești, se fac mai roșii ca trandafirii PSD. Se uită la pix cu o privire înfricoșată, îl apucă cu ambele mâini și îl rupe în două, apoi în patru, calcă resturile în picioare și le aruncă la coș.

– Gata, nu mai e, a dispărut! O fi rămas aici de ieri, păcatele mele! Uite, l-am aruncat, gata, nu mai e!

– Ce strici, dragă, bunătate de pix?, o dojenește locțiitoarea, sfidând săgețile otrăvite din ochii vigilantei.

Președinta scoate mina cu pastă din coșul de gunoi și continuă să scrie un proces verbal. Răsuflă agitată. Mina e prea subțire pentru mâinile sale bătătorite CAP.

15 minute mai devreme. Nu ești genul care să se afle într-un loc ca ăsta la o oră atât de matinală. Dar uite că ai ajuns aici, pe teren străin, păzind cu ochii pe ceas ușa unei secții de votare dintr-un sat celebru pentru fraudă electorală. Membrii biroului electoral întârzie.

Acum ceva timp te-ai hotărât să combini activismul civic cu jurnalismul cetățenesc. Știai că se fură la greu alegerile în județe feudale precum Teleorman sau Olt, unde baronii locali cumpără votul la prețul unui pachet de țigări ca să poată face și desface legea ca pe o păpușă stricată. Însă nu văzuseși niciodată pe viu treaba asta.

Cea mai bună metodă de a înțelege un sistem e să îl observi din interior, ți-ai zis. Ok, dar unde-i cel mai bun punct de observare? Păi, acolo unde se fură cel mai mult! Citiseși un articol pe Casa Jurnalistului despre o comună în care votează toți morții și cei încă nenăscuți. 184% prezență la vot în 2012. Plus un primar care-și face blazon din asta. Așa că te-ai acreditat ca observator independent pe tot județul Olt și te-ai suit în mașină cu câțiva prieteni și un jurnalist francez. Ați luat-o spre Colonești, un fel de Mecca a fraudei electorale.

Dai o tură prin curtea școlii. Aprinzi o țigară și încerci să-ți scoți din oase frigul și ceața. Detaliile sunt încă scufundate, dar poți să întrevezi curtea care găzduiește un spațiu verde cu loc de joacă, amenajat cu gust. Ți-ar fi plăcut să faci școala aici, pare o oază bine îngrijită în tot satul ăsta. Ai impresia că știi de ce, doar l-ai cunoscut pe fostul director, acum ieșit la pensie. Tu și colegii v-ați petrecut noaptea trecută la el acasă, unde v-a primit fără să aibă habar cine sunteți, în afară de faptul că veți observa alegerile.

Privirea ți se întâlneşte prin crepuscul cu a polițistului care tocmai iese din școală. A stat la căldurică și el, că doar a păzit secția toată noaptea. Cum se deschid urnele, schimbă tura cu colega, o polițistă pe tocuri, fardată strident. Din beznă mai apar doi oameni. Ea e o tânără din Slatina care activează pentru Partidul Mișcarea Populară al Elenei Udrea. El nu se prezintă și nici nu-ți rămâne prea mult timp fixat pe retină, dar afli mai târziu că e de la Partidul Ecologist Român.

Ochii nu îți sunt încă obișnuiți cu ora asta. Ca niște umbre alunecoase, se ivesc pe rând și ceilalți. Te uiți o vreme fix la doamna cu coc și o geantă pesemne stilată, care s-a postat în cantul ușii, vizibil deranjată de tot. E aceeași doamnă care în 15 minute va observa pixul interzis.

– Ia uite cum au pus sigiliu pe ușă! Păi ăsta-i sigiliu, cu ștampila toată pe hârtie, în loc s-o pună jumătate pe termopan, să vedem și noi dacă l-a rupt careva, dacă l-a lipit la loc? Na, e 6 fără 5 și n-a venit președinta, n-a venit locțiitoarea…

N-apucă să-și termine diatriba că în curte intră cu zgomot două mașini. Dintr-una coboară grăbită doamna președinte și câțiva membri ai comisiei. Din cealaltă, cel mai celebru om în viață din Colonești, Nicolae „Bulă” Stan, Primar timp de vreo douăzeci de ani, Deputat timp de vreo patru, traseist notoriu și baron local. E scund, rotofei, poartă un trening negru cu dungi reflectorizante și se apropie de voi cu mers șmecheros. Pe lângă el se strecoară soția, locțiitoarea biroului electoral. Subțirică și simplu, dar scump îmbrăcată, Dorina Stan nu-și arată deloc cei 51 de ani. Președinta secției, Florica Stegaru (52), o flanchează anxioasă de întârziere. Are părul vopsit în roșu și trăsături de inginer agronom.

Bulă o observă pe tipa cu pixul și tot corpul i se încordează.

– Ooo, bună dimineața, doamnă…!, îi aruncă din capul scărilor, la câțiva centimetri deasupra lui.

Mariana Drăghici (39), care încă nu-și epuizase criticile vehemente la adresa societății, întoarce capul cu ostentație în direcția cealaltă. E una dintre cele mai bătăioase membre PP-DD din zonă. La alegerile locale a semnalat nereguli peste nereguli la BEJ și BEC până când oamenii lui Bulă, exasperați, au venit s-o scoată din secție ca s-o învețe minte. A chemat poliția și a plecat cu escortă, nu însă înainte de a-i ține pe toți la numărătoare până pe la 1 noaptea. Prevăzătoare sau pur și simplu de frică, nu s-a dus acasă, s-a ascuns prin sat. Aghiotanții lui Bulă au căutat-o jumătate de noapte fără s-o găsească, v-a povestit ea.

Salutul baronului, deși ironic, păstrase o aparență de civilizație. E urmat brusc de o rafală de înjurături și amenințări. Scandalul pleacă de la un pretext stupid: lui Bulă nu-i mai place să i se spună Bulă, cu toate că și-a consfințit singur această poreclă, ba a pus-o și pe afișe la alegerile parlamentare din 2012.

– Io sunt Domnul Nicolae Stan pentru tine, proasto, că n-ai tu vârsta mea și nici n-ai făcut ce-am făcut io la viața mea!, urlă către Mariana Drăghici.

Se apropie amenințător de ea, oprindu-se milimetric. Se răzgândește și se întoarce brusc spre mașină. Revine și-i mai trage o înjurătură — „Tu-ți morții mă-tii de curvă nenorocită!” —, ca apoi să se apuce iar de portieră. Tipa nu se mișcă și-ți vine s-o admiri în determinarea ei, fiindcă Stan e un bulldog.

– N-aveți ce căuta aici!, i-o întoarce cu jumătate de gură PP-DDista.

– Cum să n-am? Cum să n-am, nenorocito?! Sunt cetățean al comunei Colonești, am venit să-mi aduc soția!

Te-ntrebi până unde o să meargă, dacă o s-o lovească, intervine și un aghiotant ieșit din aceeași mașină, zbiară și el, schimbările de ton și nivelurile de agresivitate se succedă într-un ritm amețitor. Scoți telefonul și vrei să faci o poză, dar Bulă te vede și sare la bătaie.

– Tu cine ești, mă? Ce mă filmezi tu pe mine?

Polițistul încearcă să calmeze situația și să-l trimită pe Bulă acasă, dar fără prea mare tragere de inimă.

Inșii care au venit o dată cu Stan stau acum împreună la masa comisiei electorale. Toți se știu între ei, doar că fiecare reprezintă alt partid. Când îi întrebi, nu le e nici lor prea clar care-i ăla. Ai vaga bănuială că dramoleta asta a reprezentativității se joacă fix pentru a păstra aparențele suave ale democraţiei. Te simți ca într-un „Killer, te-am prins!” ceva mai complex, în care miza nu e vreo distracție de moment sau o poruncă bine plasată, ci viitorul pe cel puțin 5 ani al unei țări.

Secția de votare miroase puternic a igrasie. Cu două luni în urmă, apele râului Vedița au făcut prăpăd. Încă poți să vezi urma aluviunilor cam pe la un metru înălțime. Oamenii din sat zic că n-avea cum să se umfle atâta dacă nu era vreo rupere de dig în sus pe Argeș. C-o fi fost așa sau nu, oficialitățile au tăcut mâlc. Nici până azi nu se știe ce s-a întâmplat. Circulă doar zvonuri.

Colonești nu e unul singur. Mecca se schimbă de la un an la altul, multiplicată cu 1000. Ea depinde de primari traseiști și de cine dă mai mult „ca să fie bine la toată lumea”. Sătenii au fost transformați în electorat captiv de aceiași politicieni care le cer acum să-și „exercite un drept democratic fundamental”. Aici oamenii trăiesc din ajutoare sociale și se bucură de pomeni electorale. Cei mai mulți votează așa cum le spune primarul, nu cum le dictează conștiința, cartea, intuiția. Conștiința nu mai dictează nimic când ți-e foame. Cei mai șmecheri mai fac un ban pe lângă, organizându-se în mașini cu care pleacă în singura lor vacanță plătită: turismul electoral.

Nu te afli în poziția de a-i judeca pe acești săteni, fie că-și vând votul pe o sticlă de ulei sau pe o pungă de mălai, fie că se suie în autocare și participă în cunoștință de cauză la destrămarea corectitudinii alegerilor dintr-un sistem care oricum nu e corect cu ei. Cei care au încercat să rupă cercul vicios plecând în Vest să facă agricultura pe care n-o mai pot face pe propriile pământuri sunt catalogați drept „căpșunari”. Cei rămași, afundați în sărăcie — drept „asistați social”. N-ai avea nici tu prea multe opțiuni în locul lor. Iar inegalitățile continuă să crească.

Brice a venit pe bicicletă tocmai de la Paris, cu gândul să ajungă până în Iran. E un fotojurnalist francez peste care ai dat întâmplător prin București și l-ai convins să vă însoţească la Colonești ca să scrie despre alegerile româneşti în presa franceză.

– Man, who the fuck is Victor Ponta?, te întreabă el cu mirare nedisimulată și cu dulcele accent parizian.

Cât a pedalat prin satele României, a numărat mii de panouri publicitare pe care tronează moaca satisfăcută a candidatului PSD.

– În Franța n-ai să vezi așa ceva, avem reguli stricte, panourile electorale pot fi afișate doar în fața instituțiilor publice.

Dai din umeri a neputință și-l întrebi ce impresie i-au făcut miile de billboarduri de pe drumuri de țară.

– I think I hate the guy already…, îți răspunde el cu un „h” aproape mut, specific limbii lui Balzac.

Ți-e destul de limpede că nu l-a mâncat pe Victor Ponta, mai degrabă viceversa. Brice a ajuns să-l disprețuiască pe Ponta prin saturație.

N-a mai avut vreme să-și ia acreditare, așa că n-are voie să stea în secția de votare. Dar e prea frig afară, așa că membrii comisiei îl acceptă cu ochi mari, nedumeriți și vizibil incomodați că au ajuns în atenția presei internaționale. Pe de altă parte, simt că au parte de o onoare. Daniel Voica (40) din Scorniceşti, reprezentantul ACL, se apropie ca hipnotizat de francez:

– Ceaușesu très bon, si? Ceaușescu ne pas dictateur, c’est une minciună, comment se dit? Ceauşescu good, capisci? Ecrire dans la presse française, si? Spune-i, spune-i că n-o să mai avem noi pe unu’ ca Ceaușescu, te îndeamnă debusolat că francezul nu reacţionează corespunzător.

E ora 7 și ușa secției a fost deblocată. Oamenii intră în grupuri de câte trei-patru încă din primul minut, dar agitația nu ține mult. Afară, soarele răspândește ceața. Vrei să te scalzi un pic în el și în bucata asta de liniște aparentă, așa că ieși la o țigară, faci o poză intrării și scrii o postare pe Facebook. Într-o oră, ia vreo 200 de like-uri. Aveai impresia că nu contează pentru multă lume ce se întâmplă la alegeri într-un sat oarecare din Olt. Dar nu-i vorba doar de vot, povestea depășește limitele unui scrutin, e povestea unei crime banale care se întâmplă în același timp în mii de locuri dintr-o Românie îngenunchiată.

Nea Costel iese și el la aer a șaptea oară în ultima oră. Pare nerăbdător să intre în vorbă, să te descoasă. Îi vii în întâmpinare și faci ușor pe prostul, îi spui că ați fost și voi trimiși de un ONG. „Aha, înseamnă că vă plătesc bine de-ați venit tocma’ de la București”. N-ați primit niciun leu, dimpotrivă, v-ați plătit singuri drumul și masa, dar n-ar înțelege așa ceva, deci îl lași să creadă ce vrea. Îl întrebi și tu dacă e membru în comisie și ce partid reprezintă.

– Pot să spun, da, PSD! Ce, e vreo rușine?

E defensiv fără un motiv aparent, că n-ai zis nimic despre preferințele tale politice. Ca observator, nici nu e recomandat să o faci. Dar Nea Costel se întreabă ce căutați acolo, că doar „ei sunt oameni cinstiți”. Îi amintești de cei 184% care au votat la referendumul din 2012. Dă din umeri și zâmbește șugubăț. Îți dă explicația clasică, pe care a tot împărțit-o și Bulă în interviuri:

– Le-am dat la doi bețivi niște sticle de țuică și i-am pus să stea la marginea șoselei cu pancarte „Votați aici”. Unu’ pe sensu’ de Slatina, celălant p-ăla de Pitești. A oprit multă lume, că noi știm să facem publicitate. Dacă vine vorba de furt, mai mult s-a ciupit la locale, da’ acuma nu mai, gata. Poate la turu’ 2…

Își întinde și mai mult zâmbetul pe față. Fumează țigară de la țigară, agitat. Nu poate sta locului. Când e în secție, se plimbă fără oprire cu căciula în vârful capului și îndeamnă oamenii la vot de parcă ar fi oi. Afli curând că meseria lui e chiar cea de cioban. Îl ridică în slăvi pe Bulă, „care a făcut multe lucruri bune pentru comună”. Se aprinde imediat ce aduci vorba de Mariana, PP-DD-ița. Îl întrebi dacă au avut vreun conflict.

– Ei, nu conflict, da’ e sărită de pe fix, domne’. Cum să țină oamenii în secție până dimineața, că ea nu semnează dacă nu se renumără voturile a nuștiucâta oară?! Dacă nu ți-o bat io acuma, la turu’ doi sigur și-o ia.

Polițista se apropie și prinde conversația din zbor. Alături de ea e un tip înalt, cu atitudine de bodyguard, îmbrăcat într-o vestă roșie de fâș umplut, care tot aduce oameni la vot într-un BMW X6 și își petrece timpul prin secție de parcă ar fi la el acasă.

– Haide, Nea Costel, nici chiar așa, s-o bați, zice polițista, sexy și împăciuitoare. O smotocești și mata nițel.

Tu și colega stați pe niște scaune lângă urnă, cu ochii pe comisie, pe buletinele de vot și pe ușă. E locul desemnat de președintă, după ce i-ați explicat că trebuie să aleagă un spațiu delimitat pentru observatori, după cum spune legea electorală. Nu mai avusese de-a face cu așa ceva. Scaunele membrilor comisiei sunt moi, vouă v-a dat niște scaune de lemn rămase de prin anii ’80 în biblioteca transformată în secție de votare. A îndepărtat de pe ele niște ghivece cu flori și v-a lăsat să le puneți în capătul sălii, pline de praf. Reprezentantul ACL și-a dat seama că nu-i ok să stați jumătate de zi pe ele și vi le-a înlocuit cu unele neocupate de la masa comisiei.

În următoarele 14 ore veți observa scurta viață a fiecărui buletin de vot, de la impregnarea sa cu ștampila de control a secției până la obșteasca sa dispariție în fanta urnei, pentru a fi și mai atenți la judecata de apoi, când urna e răsturnată și buletinele se scurg pe podea pentru a fi numărate și aranjate în dreptul fiecărui candidat.

Cine e Nicolae „Bulă” Stan? Doamna Păvăloiu, profesoară de istorie și geografie, își amintește că prin anii ’65-’66 Stan Nicolae a urmat cursurile la ea în clasă. Copil orfan, elev de 7, dar foarte ambițios, după școală a ajuns tehnician veterinar. Era bun ca meseriaș, iar ambiția nu-i scăzuse, așa că n-a trecut mult până când a ajuns contabil și apoi șef peste Zootehnica din Colonești, unde va fi și decorat în 1984 chiar de Ceaușescu. Admirația sa pentru fostul dictator nu a scăzut nici până azi.

Revoluția îl prinde președinte de C.A.P. și la nici două zile de la răsturnarea regimului, se întronează Primar peste Colonești, sărind direct din Partidul Comunist Român în Frontul Salvării Naționale. Trece apoi prin mai toate partidele de pe scena politică — PD, PDL, PC, UNPR. Din motive de vrajbă și de orgoliu — „Eu și dacă mă duc la liber-schimbiști câștig!” —, o arde o vreme independent, dar fără prea mult succes. „M-am săturat de partidele astea politice, adică şi ele de mine și eu de ele, ha, ha!”. Revine constant la sentimente mai bune și la vechea dragoste, PSD.
Lumea din sat zice că Bulă a făcut și lucruri bune: a asfaltat, a băgat apă, a tras gaze, deși nu pentru toată comuna, a construit poduri peste râul Vedița, dă ajutoare sociale la greu. Sigur Bulă și-a băgat neamurile și colegii din C.A.P. în Primărie. Primar acum e chiar fi-su, Mircea Valerică Stan, fotbalist. Sigur, are zeci de procese pe rol fiindcă nu a restituit proprietarilor de drept pământurile naționalizate și chemări în instanță pentru c-a molestat săteni care nu-s de acord cu el. Sigur, a păgubit Statul cu peste 1 miliard de lei vechi, conform Gazetei Noi de Olt, dar infracțiunea a fost mușamalizată, că doar se făcuse deputat. Dar în general e băiat simpatic.

Pe când era holtei, Nicolae Stan purta plete. Un instructor de partid de la PCR l-a văzut într-o vizită de lucru și l-a luat la rost: „Băi, Bulă, unde te trezești? Pe tarlaua lu’ mă-ta? Ia jos cu lațele alea!” Lui i-a plăcut mustrarea, că-i dădea așa, o aură de răzvrătit. A adoptat porecla încă de pe-atunci, ba a ajuns s-o folosească peste ani și pe afișele de campanie. Dar acum nu-i mai place. Acum îți sare la gât dacă-i zici așa și nu ești cine trebuie.

Ca să destindă atmosfera, colegul Matei (23), și el observator, face conversație cu membrii comisiei din Vlaici:

– Și, Primarul Bulă ce mai face?

O zice fără ranchiună, în ideea că omul și-o asumă. Dar, ca peste tot în comună, oamenii lui îi țin loc de ochi și urechi. Nu trece nici un sfert de oră, că Nicolae Stan intră cu o falcă în cer și una în pământ în secția de votare 157:

– Care ești de la ONG? Tu, mă? Prostul dracului! Pe cine faci tu Bulă, mă? Bulă e tac-tu și proasta de mă-ta care te-a făcut! Mătur cu tine pe jos, vin și te caut la București, pe tine și pe mă-ta. Prostu’ dracului! Idiotule!

Matei dă telefon la Biroul Electoral Județean. Cică e un incident minor, să sune la poliție. Îi tremură mâinile de nervi și, fiindcă e tânăr, încă se întreabă în ce țară trăiește.

Orele trec lent, dar n-ai timp să te plictiseşti. Între timp, în secția ta, un bătrân care nu vede bine și n-are nici ochelarii la el intră în cabina de vot.

– Doamnă, unde se pune ștampila?

– Unde doriți dumneavoastră.

– Păi, să murdăresc trandafirii?

Membra PP-DD cere să nu se mai vină la vot fără ochelari.

Reprezentantul ACL s-a autodesemnat să completeze listele speciale și nu mai pregetă, face entorsă. Foarte mulți turiști la Colonești. Apare o femeie rromă cu soțul. Vor și ei să voteze pe listele speciale. Ea nu știe să scrie. Se pune problema cine semnează pentru ea? Soțul? Să pună degetul în tuș și să voteze cu amprenta? Să nu-i permită deloc să voteze? Preşedinta sună la BEJ, nu știu nici ăia, cică e primul caz. Membrii secției se agită, repetă în gura mare cu alți alegători de față că nu știe să iscălească, o fac analfabetă, femeia tace rușinată.

Interveniți ca observatori și îi atrageți atenția Președintei că dreptul la vot e universal. Toți se uită la voi ca la felul paisprezece, inclusiv ceilalți votanți răspândiți prin secție. Până la urmă semnează soțul și intră amândoi în cabina de vot. Perdelele cabinei sunt niște cearceafuri albe semitransparente. Fix unde-i policioara pe care oamenii pun buletinul s-a terminat brusc materialul. Colegei tale îi e frig, așa că stă mai mult lipită de calorifer. Nu-i ia mult să descopere că de-acolo se vede tot, de la prima cabină până la ultima. Statistic, oamenii preferă să intre în prima.

La radio curge slujba de duminică. „…Doamne miluiește, Doamne miluiește…” Membra PMP tresare iritată dintre hârtii și o roagă pe Cristina să schimbe postul.

În secția din Bătăreni, tot în comuna Colonești, o bătrână suflă și-n iaurt.

– Mamă, ultima dată când am votat nu m-au găsit pe listă, că cică eram trecută la Colonești, și m-am trezit cu poliția acasă c-am votat de două ori. Dacă nu-s pe listă, io nu votez, nu mai vreau probleme!

– Lasă, mamaie, că n-are nimic dacă votezi de mai multe ori, îi zice o cucoană îmbrăcată de duminică.

Femeia tot nu se găsește pe liste, chiar dacă are buletin de Bătăreni. Președinta sună la Coloneşti și află că, într-adevăr, e trecută acolo. Completează declarația, dă să intre în cabină, dar se întoarce și îi zice cucoanei:

– Nu văd, hai cu mine.

În drum spre ieșire se uită de departe la observator, se încruntă:

– Pe tine nu te cunosc!

Apoi către președintă:

– Să le spui la Colonești să nu mă voteze și acolo!

Urna mobilă e o cutie de pantofi învelită în hârtie albă, cu o fantă mică, sigilată și ștampilată. În Colonești sunt șapte oameni care au solicitat să voteze la domiciliu. Pentru a preîntâmpina frauda, urna trebuie însoțită de doi membri din partide aflate în opoziție reală și de un polițist. Soția lui Stan șușotește cu președinta și hotărăsc să meargă Nea Costel de la PSD cu Mariana Drăghici. Cei doi se disprețuiesc în mod evident. Au urlat unul la altul de față cu votanții întreaga zi. Reprezentanta PP-DD refuză cu obstinație să însoțească urna mobilă, țipă că e doar o schemă de-a soției lui Stan ca s-o îndepărteze din secție și să-i fure voturile lui Dan Diaconescu. Este consultat din nou Biroul Electoral Județean, este convocată Poliția, isterie mare, monșer.

Urna mobilă, care a căpătat deja aura unui Chivot al Legământului, pleacă însoțită sacrosanct de Nea Costel, Adela de la PMP, cu șeful de post din comună și cu Cristina din partea voastră, a observatorilor independenți. Cei doi membri ai comisiei uită autocolantul cu VOTAT. Pe drum înapoi, polițistul îi zice lu Nea Costel: „Bă, te rog eu, nu face prostii, nu fi prost, că vine DNA-ul peste noi!”. Nea Costel zâmbește și, ușor fâstâcit, exclamă: „Aoleo, a curs tușul ăsta, am pătat bancheta, sunt plin pe mâini! Ce prostii să fac, mă, fir-ar al dracu’ de tuș, ptiu!”. Când ajung înapoi la secție să ia autocolantele, două mașini de poliție flanchează intrarea în școală. „Ăștia sunt de la Scornicești, ce dracu or căuta aici? Te iau, nea Costele, c-ai făcut prostii, acu’ vine DNA-ul!”. Printre cei șapte alegători care votează în urna mobilă, Cristina o întâlnește și pe bătrâna prostituată a satului, care îl roagă pe șeful de post să-i taie și ei niște lemne, dacă tot a venit.

***

Cum să furi alegerile în câțiva pași simpli?

1. Dai o ordonanță de urgență care le permite aleșilor locali, de la Primar la consilier, să-și schimbe partidul timp de 40 de zile, după plac. În felul ăsta, te asiguri că electoratul captiv, milioanele de votanți care depind de ajutoare sociale, votează cu cine le zice Primarul, că altfel nu mai pupă.

2. Cotizezi la Biserică. Oamenii ascultă ce zice popa, că altfel nu mai pupă nici mântuire.

3. Suveica. Ce Satană e aceea o suveică? O metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă, mai ales că e foarte greu de depistat. Dar cam costisitoare. Se ia un om nevoiaș de pe stradă și se întreabă: „Tataie, ai votat? Nu vrei să faci un ban? Ia foaia asta împăturită și bag-o-n buzunar. Când îți dă buletinul de vot, intri în cabină și faci schimb, bagi buletinul în buzunar. Pui în urnă foaia albă, îmi aduci buletinul neștampilat și-ți iei banii.” Apoi ștampilezi buletinul alb în căsuța dorită (nici nu-ți trebuie o ștampilă autentică pentru asta, poți să-ți fabrici un cauciuc cu TATOV sau să mânjești o gumă de șters cu cerneală) și-l dai următorului om agăţat pe uliţă. Plătești cu condiția să-l bage în urnă și să-ți aducă alt buletin neștampilat. Treaba asta poate să-ți aducă niște sute bune de voturi cu doar un buletin lipsă la numărătoarea finală. Dacă ești observator, trebuie să stai cu ochii pe voturile care se introduc în urnă – buletinele au o ștampilă de control, dar foaia aia albă n-are. Dacă nu observi prima foaie albă, te-ai fript. O s-o observi la sfârșit, când se răstoarnă urna.

4. Turism electoral. Umpli cu tovarășii o mașină și votați pe liste speciale de prin alte sate. CNP-urile rămân pe hârtie și nu se verifică decât la cererea unui partid aflat în cursă. Cum sunt milioane de CNP-uri și tu cu amicii tăi puteți alege secțiile aleatoriu, după cum vă taie, e foarte greu să vă prindă.

5. Ștampila năzdrăvană. Ori „împrumuți” o ștampilă cu totul, ori faci o copie cauciucului cu TATOV și ți-o lipești pe interiorul mânecii. La numărătoare, îți sufleci frumos mânecuța și, cum vezi vreun buletin ștampilat pe cine nu trebuie, mai pui și tu o ștampilă în alt pătrățel. În felul ăsta, anulezi voturi și candidatul tău ia procentual mai mult. Dacă dai de un vot alb, și mai bine, pui ștampila în căsuța corespunzătoare.

Pentru mai multe detalii, puteți consulta acest ghid practic sau această mărturie din interior.

***

Ușa se deschide și în cadrul ei apare figura impozantă a lui Bulă, de data asta la costum, proaspăt ras, mai că-ți vine să crezi că-i și fardat, cel puțin așa pare în haloul de lumină care-l înconjoară. Un baron trebuie să știe să-și facă intrarea, iar Nicolae Stan nu dezamăgește, mai că-ți tresaltă inima când îl vezi. Dai drumul la înregistrarea video pe telefon, dar de emoție degetul alunecă greșit și capturezi doar câteva secunde din grandioasa scenă. În secție e deja mai multă lume decât permite legea, așa că polițista stă lângă ușă și nu mai lasă pe nimeni să intre. E nevoită să-l oprească și pe Stan. Vocea lui bubuie indignată:

– Cum?!? Mi se interzice dreptul MEU fundamental la VOT?!?

– N-aveți ce căuta aici!, urlă înapoi și PP-DD-ista. Nici măcar nu sunteți arondat.

Bulă o ia razna.

– Iarăși tu, panarama dracului? Sunt un cetățean obișnuit al comunei Colonești, om la pensie, curvă ordinară.

Perorațiile se îndepărtează încet, cu efect Doppelgänger, în timp ce nevastă-sa, locțiitoarea, îl ia de braț și îl conduce în afara secției. Mânia lui Bulă e preluată însă, ca în teoria vaselor comunicante, de Nea Costel, care se apropie cu pumnii încleștați de Mariana Drăghici, retrasă în spatele mesei. Polițista se străduiește să-l împiedice s-o pocnească, lui Costel îi cade căciula din vârful capului, în cabina de vot alegătorii intră doi câte doi, voi încercați să le explicați printre zbierete că votul e un act individual, fear and loathing in Colonești. Mariana Drăghici sună la 112 și cere intervenția trupelor speciale fiindcă e amenințată cu moartea.

Cum e Colonești sunt multe sate în România. Mecca furăciunii la vot se multiplică incontrolabil la fiecare „exercițiu democratic”. Aici se hotărăște — oricât de neverosimil ar părea — soarta României, de la substanța discursului public intern până la relațiile cu Vestul, Estul și Restul.

În secţie apare o membră a biroului electoral dintr-un sat vecin. În Mirceşti, comuna Tătuleşti, judeţul Olt, s-au terminat buletinele de vot cu 5 ore înainte de închiderea urnelor. Cei din Mirceşti au aflat cu destulă mirare că voi încă n-aţi depăşit 100% prezenţă la vot, aşa c-au trimis un sol să ia 30 de buletine de vot. Ţi se pare cam dubios transferul ăsta, dar Preşedinta te asigură că a sunat la BEJ şi că totul e în regulă. Îi soliciţi acordul să însoţeşti buletinele până la destinaţie, să nu se piardă vreunul pe drum. Preşedinta nu se împotriveşte, iar locţiitoarea îţi transmite cu o nuanţă de ironie în glas bucuria sa că observatorii sunt atât de conştiincioşi şi că le feresc de eventuale probleme. Cât aştepţi apariţia Poliţiei să vă ducă la Mirceşti, la vreo 15 km depărtare, Mariana se apropie şi-ţi şopteşte să ai mare grijă, că unul dintre însoţitori e vărul lui Bulă.

Te gândeşti că un singur buletin lipsă poate duce, printr-o suveică, la sute de voturi furate, cu atât mai mult treizeci de buletine. În sfârşit apare şeful de post şi o luaţi spre maşină, care e parcată la pod. Tot la cap de pod aşteaptă şi Nicolae Stan cu câţiva oameni pe lângă el. Când te vede însoţind buletinele de vot se îndepărtează nervos, vorbind la telefon.

Secția 328 din comuna Tătuleşti arată ca o fostă bodegă uitată în câmp la capătul lumii. De altfel, pe toți pereții și pe ușile cabinelor de vot scrie că-i „Interzis consumul băuturilor alcoolice”. Cu toate astea, de când stai aici au intrat vreo 3 bețivi. Unul era atât de muci că a cerut să fie însoțit, sub motiv că nu mai vede bine. Altul se sprijină de urnă de zici că vrea să intre-n ea.

Și aici sunt aduși oameni cu mașina, și aici intră câte doi în cabine, dar e un tip tânăr de la ACL care-i ia la trei păzește și nu-i lasă, nu-i slăbește, pare să știe bine legea.

În fundul sălii, pe o bancă lângă sobă, stau doi tineri cu nişte legitimaţii atârnate de gât. Te prezinţi ca observator şi ei îţi zâmbesc timid:

– Şi noi suntem observatori independenţi!

– De la ce ONG?

Tipa se încruntă puţin, îşi ridică legitimaţia de la gât, o citeşte pentru prima oară şi dă din umeri. Habar n-are cine a acreditat-o să observe alegerile, dar ştie că primeşte nişte bani. Tipului îi sună telefonul: “Noi gândim la fel, simţim la fel,/ Iubim la fel/ Şi nimeni n-are cum să ne doboare,/ Nici lumea nu mai pare mare,/ Că noi doi gândim la fel, simţim la fel,/ Iubim la fel,/ Te-am aşteptat să vii o viaţă-ntreagă,/ E un destin care ne leagă.” Ringtone-ul ăsta e melodia oficială a campaniei lui Victor Ponta.

S-a făcut beznă, e frig și nu știi cum naiba o să ajungi înapoi la gazdă, că în satul ăsta nu pare să vrea nimeni să te ia acasă şi nu-i nicio mașină care pleacă. Toate vin.

Marian Depețeanu, consilier local în Tătulești, Olt, s-a plictisit să tot aștepte pe lângă secție, că oricum nu se întâmplă mare lucru. Așa că se oferă să te ducă el cu mașina din Mircești până la șosea. Tre’ să faci stopul înapoi până-n Colonești ca s-ajungi la numărătoarea voturilor înainte de ora 9, când se închide secția. Dacă nu ești înăuntru la ora aia, nici că mai intri, oricât ai fi de observator.

Cristina ți-a tot dat mesaje disperate că e groasă pe moșia lui Bulă. Nici forțele de intervenție specială nu vor să intervină când Președinta secției dă telefoane în neștire să îi scoată din case p-ăia pe care îi știe ea c-ar vota cu Ponta, dar le-a fost lene. Locțiitoarea trimite niște băieți cu un X6 să aducă oamenii la urne nevoit-forțat. Se uită pe listele electorale și dă sms-uri cu nume de consăteni nevrednici.

Pe drum, Depețeanu îți povestește precipitat ce mârlănii se fac prin zonă. La localele din 2012, Bulă și-a trimis oamenii „la masa de negocieri”. I-au făcut o propunere: „Cât iei, mă, leafă dacă ieși consilier? 2 milioane pe lună? Ia d-aicea 100 de milioane și dă-ți demisia fix înainte de alegeri, să îl scoatem pe Diaconescu din cursă, că nu mai are timp să pună p-altu’!” Paranoia Marianei Drăghici nu-ţi mai pare atât de lipsită de temei.

Depețeanu a zis nu. Mai mult din orgoliu, să le-arate el ălora de făceau bășcălie pe seama lui. A scos 21% și a ajuns ce și-a propus: consilier. Adevărat, l-a ajutat și OTV-ul, nu zice nu. Între timp Dan Diaconescu a pierdut teren. Depețeanu ar fi putut să se folosească de ordonanța aia pentru traseiști și să treacă la PSD, ca toți ceilalți consilieri. Dar a zis pas și de data asta, i s-a părut nasoleală.

Întinzi degetul de autostopist și în 5 minute oprește un taxi. Te întorci în secția pe lângă care Bulă fierbe că nu mai face scoruri record. Taximetristul nu îți ia niciun ban.

Înapoi în secţia din Coloneşti, membrii comisiei nu par foarte fericiţi să te vadă întors. Ultimele ore trec ceva mai liniştit, fără alegători, dar cu o droaie de poliţişti echipaţi militar de la forţele speciale din Scorniceşti, chemaţi de Cristina fiindcă a fost ameninţată de viceprimar la o ţigară (“Ce v-a mâncat pe voi în cur să veniţi aici? Nu mai bine rămâneaţi frumos la Bucureşti? Aici nu ştii ce poţi să păţeşti noaptea…”). Forţele speciale se ştiu cu toată lumea şi o iau la rândul lor pe Cristina la mişto, că n-are nimic dacă soţia lui Stan cheamă lumea la vot, aşa trebuie, asta-i datoria civică. Şi, dacă tot sunt acolo, hai că votează şi ei pe listele speciale.

Aveți la voi o acreditare de la Biroul Electoral Județean Olt și o fișă de observator de la Centrul de Resurse Civice din Constanța. Până la sfârșitul zilei trebuie să completați fișa și să răspundeți la niște întrebări despre neregulile observate. Le iei pe rând şi numeri unsprezece:

1. Urna nu e sigilată bine (prin fundul ei poţi să bagi uşor nişte buletine de vot). I-ai atras atenţia preşedintei şi a acoperit fanta cu hârtie şi lipici.

2. Buletinele de vot nu sunt marcate cu ştampila de control a secţiei de votare înainte de deschiderea urnelor (le ştampilează în calupuri de câte 100, ceea ce ţi se pare ok, până la urmă).

3. Numărul ştampilelor de vot şi a tuşierelor nu corespunde cu cel al cabinelor de vot (3 ştampile, 5 cabine).

4. Cabinele de vot nu asigură confidenţialitatea votului.

5. Au existat materiale de campanie în secţia de votare (pixul buclucaş).

6. În secţia de votare au staţionat persoane neacreditate (aghiotantul lui Bulă care aduce oameni la vot cu un BMW X6).

7. Doi alegători nu s-au regăsit pe lista permanentă.

8. Secţia de votare e aglomerată şi dezorganizată, ceea ce face procesul de observare greu de realizat.

9. Procesul de numărare se face pe fast forward “ca să plecăm acasă” şi iese haos cu cifrele.

10. Soţia fostului primar şi mama vitregă a actualului primar a tot trimis SMS-uri cu numele cetăţenilor din listă care nu s-au prezentat la vot.

11. Foarte multe voturi pe liste speciale, deşi Coloneşti e departe de a fi o localitate turistică

E aproape miezul nopții și niște adunări fără zecimale produc balamuc în secție. După ce la prima numărătoare ies două voturi lipsă, iar la a doua vreo douăzeci, în sfârșit numărul buletinelor se pupă cu cel al votanților. Îmbujorată și agitată, preşedinta se apucă să completeze procesul verbal. Greșește fix la prima căsuță, așa că schimbă pixul cu un creion și folosește documentul drept ciornă. Îl cheamă pe domnul de la ACL să o ajute, că ei nu i-a plăcut niciodată matematica. Tacticos, acesta își pune ochelarii și începe să adune cu voce tare. Dar ceva tot nu iese bine, sumele de control nu se pun cap la cap, pe undeva e un 2 în minus la una dintre rubricile din tabel. Agitație, toată lumea se ridică, Nea Costel fierbe că “Dă-o dracului, domne, scrieţi acolo că-i bine şi gata, îngheaţă poliţiştii afară”, dar nimic. Cristina stă concentrată deasupra foilor aşezate invers pe partea cealaltă a mesei, parcă şi vezi cum ronţăie cifre în minte. Nu-i ia mult să se prindă unde-i eroarea. Locțiitoarea uitase să treacă în tabel ultimii doi votanți, viceprimarul și reprezentanul ACL. Explică tărăşenia şi în ochii preşedintei apar luceferi. Mai să sară peste masă şi s-o ia în braţe:

– Doamne-ajută, bine că s-a terminat!

Începe să treacă pe curat procesul verbal, în timp ce Cristina îşi gustă momentul de erou astmatic al igrasiei electorale.

***
Cei de la HotNews.ro au disecat datele statistice cu privire la voturile pe listele speciale. Din toate județele de prin Sud al căror procent de voturi speciale raportat la numărul total de voturi sare de media națională, au ales unul la întâmplare să-i facă o radiografie în detaliu. S-a nimerit să fie județul Olt. Au luat toate secțiile din județ și au văzut unde media voturilor speciale sare prin tavan. Surprinzător sau nu, în unele din secțiile din top Uniţi Salvăm a avut observatori: Colonești, Tătulești, Mircești, Vlaici, Bătăreni.

În Coloneşti au apărut 295 de voturi pe lista permanentă, 104 pe liste speciale, 7 în urna mobilă. Total: 406 voturi. Se pare că prezența observatorilor reduce și prezența la vot de vreo 3 ori — de la 184% în 2012 la 64% azi.

Caragiale zâmbeşte mulţumit.

Cristian Neagoe (n. 1984, Bucureşti) a lucrat ca librar, PR, traducător, jurnalist, organizator de evenimente și manager cultural în Bucuresti şi New York. A scris despre artă, activism, sexualitate şi viaţa online în publicaţii din România şi de afară. În prezent este redactor-sef al revistei Sapte Seri. E interesat de aspectele deviante, marginale, tabu ale culturii contemporane.