George Ștefan

Unde suntem cu adoptarea monedei euro

Marți, 16 aprilie, la Academia Română a avut loc prezentarea raportului de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro de către România. Atât raportul, cât și Planul național cu măsuri sunt disponibile pe website-ul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. Documentele au sute de pagini, cu analize multidimensionale și, așa cum s-a prezentat din partea tuturor participanților (premier, guvenator BNR, profesori universitari, parlamentari etc.), cu un nivel științific relativ ridicat.

Conferința a început cu discursul președintelui Academiei Române, Aurel Pop, și apoi cu intervenția de zece minute a premierului, afirmând că aderarea României la moneda euro este un ”proiect de ţară” pentru succesul căruia este nevoie de sprijinul întregii societăţi, fiind întrucâtva similar cu alte proiecte care au schimbat decisiv evoluţia societăţii româneşti, ca aderarea la Alianţa Nord – Atlantică şi la integrarea în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a fost destul de pragmatic, acesta spunând că zona euro ”nu este pentru cine se nimerește, ci pentru cine se pregătește și, mai mult decât atât, eforturile în vederea îmbunătățirii performanței economiei trebuie să se păstreze și după aderare, altfel România riscă să aibă o evoluție divergentă și să nu conveargă la standardele din economiile dezvoltate ale zonei euro.

Isărescu a atras atenția și la problema disparităţilor regionale, afirmând că, deși – în medie – convergenţa reală a României crescut substanţial, decalajele dintre regiunile de dezvoltare au rămas importante sau chiar s-au adâncit în timp, având pe de-o parte câțiva poli de competitivitate regională, dar și o cronicizare a unor zone de sărăcie, pe de altă parte. Acesta a conchis că ”o adoptare cu succes a monedei unice reclamă acţiuni concrete şi eficiente în sensul ameliorării acestei situaţii”.

Alături de premier și guvernatorul BNR au mai luat cuvântul academicianul Aurel Iancu, Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administrație al BNR, și Aura Socol, profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice București, dar și președintele Comisie Naționale de Strategie și Prognoză, Ion Ghizdeanu, și diverși oameni politici din partea PSD, PNL, USR și ALDE.

Ar fi de amintit ceea ce a menționat Daniel Dăianu. Dincolo de îndeplinirea criteriilor de convergență nominală (datoria publică, deficitul bugetar, cursul de schimb, rata inflației și ratele de dobândă pe termen lung), un rol important în perspectiva acestuia îl are integrarea în lanțurile de valoare globale/regionale, și mai exact în zonele cu valoare adăugată ridicată – un exemplu de urmat în acest sens fiind Slovacia sau Cehia – care beneficiază de o integrare ridicată în lanțurile de producție ale companiilor germane.

De asemenea, Aura Socol a precizat că un aspect distinct pe care raportul îl pune în dezbaterea publică este legat de evidențierea importanței intrării în Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM II) – anticamera adoptării monedei unice, în care statul candidat trebuie să stea o perioadă de minim doi ani și în care trebuie să dea dovadă că are o economie robustă, competitivă, pregătită să facă față șocurilor interne și externe. Aceasta a accentuat faptul că anul în care România hotărăște să intre în acest mecanism este la fel de important ca anul în care ajunge să adopte efectiv moneda euro. 

Lucruri de ținut minte cu privire la Raportul de fundamentare

În privința orizontului temporar în care România poate adopta moneda euro au fost luate în calcul mai multe scenarii, în funcție de perioada de timp în care România ar putea ajunge la o masă critică de convergență reală (PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare) de 70%, 75%, respectiv 80%, în raport cu media Zonei Euro, în funcție de două rate medii anuale de creştere:

  • O rată de creștere realistă, de 4%, plecând de la media ratelor de creştere a Produsului Intern Brut din perioada 2000-2017.
  • O rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România îşi va îmbunătăţi contribuţia factorilor de producţie la creşterea potenţială.

Acest scenariu optimist a fost luat în considerare având în vedere faptul că ministerele participante și guvernul în ansamblu și-au luat angajamentul că vor continua implementarea unor reforme structurale favorabile creşterii economice (investiţii suplimentare şi creşterea calităţii în domenii precum infrastructură de transport, educaţie, sănătate, antreprenoriat, administraţie publică performantă, cercetare – dezvoltare – inovare, finanțe publice disciplinate etc.), reforme de care România are nevoie uriașă în vederea păstrării unei rate ridicate de creștere economică.

Potrivit studiului și pe baza scenariilor luate în calcul se estimează că în orizontul perioadei 2024-2026 România va fi pregătită pentru adoptarea monedei euro, atingând un prag de 75% din media PIB-ului per capita la paritatea puterii de cumpărare a zonei euro.

Ce ar trebui să reținem din aceste documente și din ceea ce autorii (din toate straturile societății: ministere, BNR, ASF, Academia Română, Academia de Studii Economice, Consiliul concurenței, partide politice, ONG) au analizat:

  • Renunțarea la instrumentele de politică monetară. Politica monetară și de curs de schimb trec la nivelul Băncii Centrale Europene. România rămâne astfel fără capacitatea de a controla principalul instrument de politică monetară (rata dobânzii de politică monetară) și renunță la cursul de schimb, un alt instrument care contribuie la ajustarea economiei, în special în perioadele de recesiune.
  • Convergență. Pentru ca aceste costuri să fie cât mai mici, convergența structurală, reală, instituțională trebuie să fie cât mai ridicată, ciclurile de afaceri să fie sincronizate (perioadele de scădere economică și de creștere economică să fie simultan atât în România cât și în zona euro). Până în prezent, în general, România are o întârziere cam de un trimestru față de economia zonei euro. Altfel, efectele politicii monetare a BCE ne vor afecta asimetric, deciziile nefiind adecvate fazei ciclului economic în care se află România.
  • Controlul echilibrelor macroeconomice.România trebuie să păstreze echilibrele macroeconomice: în sectorul privat (grad de îndatorare scăzut), în sectorul bugetar (deficit bugetar redus) și un sold echilibrat în ceea ce privește sectorul extern.
  • Instrumente alternative la rata dobânzii și cursul de schimb. Renunțarea la cele două instrumente de bază impune nevoia de a găsi instrumente care să le substituie: literatura de specialitate recomandă de obicei flexibilitatea pieței muncii, flexibilitatea salariilor (în special salariile ar trebui să fie flexibile la scădere în perioadele de decalaj recesionist pentru a câștiga un plus de competitivitate în termeni reali la export) și mobilitatea factorilor de producție.
  • E un exercițiu de voință și putință. Este un obiectiv ambițios care ne poate aduce în zona puternică a Uniunii Europene, cu o economie solidă, robustă, care poate face față perioadelor mai puțin faste. De asemenea, dacă intrăm nepregătiți într-o astfel de uniune monetară beneficiile vor fi mai mici decât costurile și va trebui să facem ajustări dureroase. Aici ar trebui să ne vină în minte experiențele Greciei, Italiei, Portugaliei sau Spaniei, care în interiorul zonei euro au înregistrat mai degrabă divergență față de media grupului și față de Germania în special.

Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Unde suntem cu adoptarea monedei euro

  1. Dorel Chinezu

    Pe gura vizuinei lui, orice iepure vede cerul albastru și soarele strălucitor. De ce n-ar ieși afară? (Oricum, trebuie să iasă, ca să mănânce, o nevoie fundamentală probată și de vulpi, vulturi, oameni…)

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *