Societatea civilă ”de cartier”. Studiu de caz: Norvegia

Când au apărut primele ONG-uri în Norvegia? Câte astfel de organizații sunt în prezent în această ţară? Cu ce se ocupă? Ce probleme întâlnesc în relația cu autoritățile? Ce ar trebui să facă societatea civilă din România pentru a avea mai mult succes în relația cu autoritățile? Harald Koht, expert în bună guvernare, profesor universitar de științe politice și administrație publică al Universității Oslo și Akershus de Științe Aplicate și fost președinte al Federației Organizațiilor de Cartier din Norvegia a explicat toate aceste lucruri “de la firul ierbii” într-o dezbatere organizată de Alianța pentru o Românie Curată cu ocazia prezentării Topului Transparenţei ARC. Koht este partener proiect în cadrul proiectului ”Dezvoltarea capacității de monitorizare a bunei guvernări prin Alianța pentru o Românie Curată”.

8.000 de organizații de cartier într-o țară cu 5 milioane de locuitori

“Primele cluburi de cartier au fost fondate în secolul XIX – 1870-1880 în special în suburbiile orașelor mai mari din Norvegia și erau preocupate în a obține reparații ale drumurilor, îmbunătățirea rețelei de canal, apă, iluminat public și alte obiective de acest gen. O creștere a acestor grupuri a avut loc în ultimii 30 de ani. Nu avem din păcate o situație clară a numărului de asociații de cartier și ne bazăm doar pe rapoarte ale primarilor. În 1982 erau 4000 de astfel de grupuri, iar în 2012 numărul lor s-a dublat (la o țară cu o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori – n.r.). Mărimea medie a lor este de circa 150 de persoane. Unele sunt mai mari cu până la 300 de membri, altele mai mici. În general este vorba despre un membru din fiecare locuință din zonă. Ele sunt foarte puternice în zonele suburbane și în zonele care s-au urbanizat recent. Sunt mult mai puține în zonele rurale și în centrele orașelor”, a explicat Harald Koht în cadrul prezentării studiului „Buna Guvernare în Norvegia văzută de la firul ierbii”.

Federația Organizațiilor de Cartier din  Norvegia reunește toate aceste grupuri de cartier, însă fiecare grup acționează separat luptând să își apere propriile interese. “Federația Organizațiilor de Cartier din Norvegia este una de tip tradițional. Au o conducere aleasă democratic și se bazează pe principii teritoriale. Oricine trăiește într-o anumită zonă poate să fie membru al organizației de cartier din respectiva zonă. Membrii decid ei înșiși ce activități vor să desfășoare. Nu există o autoritate națională care să definească obiectivele și îndatoririle. Sub acest aspect, diferă de organizații religioase sau de apărare a drepturilor femeilor care au un plan național”, a spus Koht.

Cu se se ocupă organizațiile de cartier din Norvegia

După cum le spune și numele, aceste mici organizații se implică alături de autorități și încearcă să determine autoritățile să rezolve cât mai bine problemele din cartierul lor cum ar fi curățenia stradală, iluminatul public, locuri de joacă pentru copii etc. “Noi nu avem o asemenea organizație ca cea a voastră care se ocupă de monitorizarea instituțiilor. De asta se ocupă avocatul poporului. Aceste cluburi de la noi au o activitate foarte variată. Cu organizația dumneavoastră din România am vorbit foarte mult despre o Românie curată (n.r. – fără corupție). În Norvegia, vorbim despre curățenie efectivă care presupune muncă fizică și curățarea o dată sau de două ori pe an a spațiilor comune din cartiere, 87% dintre cluburi fiind implicate în astfel de activități. Aproape două treimi dintre aceste organizații încearcă să rezolve problemele frecvente cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi atunci când municipalitatea nu o face cum trebuie, respectiv asigurarea locurilor de joacă, întreținerea spațiilor comune, iluminatul stradal, parcuri pentru activități sportive sau drumuri, spații pentru înot, spații pentru bănci. 63% dintre asociațiile cartier cu care am vorbit spun că au colaborat cu municipalitatea în amenajarea acestor terenuri de joacă, iar 60% în ceea ce privește curățenia stradală. Pe lângă muncă este și distracţie, mai mult de jumătate dintre aceste grupuri de cartier organizând petreceri de Crăciun sau altfel de petreceri ale comunității și oferă oportunitatea pentru socializare”, spune Koht.

Un alt domeniu în care aceste grupuri se implică este siguranța traficului, mai exact fac lobby pe lângă autorități pentru extinderea trotuarelor pentru pietoni, pentru elevii care trebuie să ajungă la şcoală, montarea de noi semne de circulație unde sunt necesare, limitări de viteză în anumite zone etc. Potrivit lui Koht, circa 58% dintre asociații încearcă să rezolve astfel de probleme.

În ceea ce privește dezvoltarea urbană și urbanismul circa 29 % dintre organizații se implică în această problematică. Koht a dat un exemplu chiar din cartierul său despre cum cetățenii își pot apăra drepturile și pot negocia în interesul propriu atunci când vine vorba despre proiecte imobiliare noi. “Între cartierul unde locuiesc eu și terenul unde se dorea construirea unui cartier rezidențial nou este o autostradă urbană și o cale ferată. Practic foarte mult trafic este concentrat în acea zonă și argumentul municipalității pentru construcția cartierului rezidențial este că își doresc să concentreze populația în special în zone cu multe căi de comunicații. Cartierul meu este de partea cealaltă a autostrăzii și când am auzit de acest plan am avut câteva motive de îngrijorare. În primul rând clădirile sunt prea înalte, în al doilea rând va fi o densitate prea mare a locuințelor în acea zonă, iar în al treilea rând clădirile foarte înalte vor reflecta zgomotul produs de prezenţa căilor ferate, ale autostrăzii și ale metroului. Atunci ce-am făcut? Am trimis o petiție către responsabilii de planificare urbană și către reprezentantul ales care are în grijă acest subiect, în care protestam faţă de înălțimea respectivelor clădiri și mărimea lor în mod special. Și am căutat de asemenea să fim prezenți cu această problemă în mass-media locală. Dar după cum vedeți nu am reușit să împiedicăm construirea respectivelor clădiri, însă am reușit, în schimb, alte două lucruri. Am redus dimensiunea clădirilor cu două etaje, iar compania a fost obligată să măsoare nivelul zgomotului în respectiva zonă şi să ia măsuri pentru a reduce zgomotul. Într-un fel a fost un succes modest, în special având în vedere că acolo vor locui 2-3 mii de persoane, iar organizația noastră din cartier are 150 de membri. Poate că uneori în democrație trebuie să acceptăm și acest tip de rezultat”, a spus Koht.

Acesta spune că oricine este afectat de o decizie a autorităților poate să trimită o petiție și circa 62% dintre organizațiile de cartier recurg la această metodă. “O altă metodă este participarea la întâlniri publice și discuții verbale cu reprezentanții autorităţiilor și solicitări de audienţă. Și antreprenorii care vor să construiască în anumite cartiere trebuie să prezinte planul cetățenilor din respectivul cartier. Avem câteva exemple de metode alternative de consultare și de implicare a cetățenilor în luare deciziilor. Ele nu sunt obligatorii prin lege, ci este o alegere a municipalităților să le folosească. Multe consilii sau birouri executive ale consiliilor au o jumătate de oră deschisă, care poate să fie și mai lungă, în care pot fi prezentate contraargumente sau luări de poziție referitoare la deciziile care urmează să fie luate în respectiva structură sau discutate. În unele cazuri, municipalitățile au descentralizat anumite decizii către comitete locale, comitete care pot să includă și asociații de cartier, se pot organiza de asemenea conferințe, cetățenii și asociațiile de cartier pot fi invitate să fie parte din diverse comisii. Toate municipalitățile trebuie să aibă o pagină de internet, însă după cum vedeți numai 7 % din asociațiile de cartier folosesc mijloacele electronice pentru a aborda autorităţile locale, deci nu prea este o metodă populară. Asociaţiile de cartier sunt luate în considerare în cel mai serios mod de către autoritățile locale pentru că aceștia știu că liderii asociațiilor de cartier au fost aleși în mod democratic și sunt reprezentativi pentru comunitatea pe care o reprezintă. Și bineînțeles membrii asociațiilor sunt votanți, ceea ce explică de asemenea influenţa pe care o au“, spune Koht.

Probleme în relația autorități – ONG-uri

Deși este o ţară mult mai dezvoltată din acest punct de vedere decât România, Koht spune că sunt probleme și aici. “În Norvegia, principalele motive pentru care nu li se răspunde cetățenilor sunt fie că un minister spune că informația este confidențială, fie are legătură cu protecția datelor personale, fie este parte dintr-o strategie de afaceri. Între 1991-2013, federația pe care am condus-o a realizat sondaje în rândul membrilor pentru a vedea cât de mulțumiți sunt aceștia de relația cu autoritățile locale. Între 1991 și 2013 procentul de organizații foarte satisfăcute de relația cu autoritățile locale a scăzut de la 17 % la 13 %, și de asemenea procentul asociațiilor mulțumite de relația cu autoritățile locale a scăzut de la 61 % la 48 %. Asta în timp ce asociaţiile care au declarat că relația este de slabă calitate a crescut de la 15 % la 27 % , iar cei care au spus că nu au niciun fel de legătură cu calitatea au crescut ca pondere de la 4 % la 12 %. E o tendință îngrijorătoare această scădere a calității relației cu autoritățile locale. Nu există un factor determinant clar, însă scăderea bugetelor municipalităţiilor ar putea să fie unul dintre motive, dar și creșterea așteptărilor pe care reprezentații acestor asociații și cetățenii le au de la autoritățile locale. O a treia explicație ar putea fi legată de conflictele existente în special pe teme de planificare urbană”, a spus Koht.

Sfaturi pentru societatea civilă din România

“Sunt mai multe metode prin care cetățenii pot câștiga influenţă la nivel local. În modelul norvegian funcționează coproducția foarte bine, colaborarea societatea civilă-autorități. A doua metodă este asigurarea vizibilității pentru diferitele obiective pe care le au cetățenii în raport cu autoritățile la nivel local. În general, când am discutat cu reprezentații autorităţiilor locale, s-au arătat deschiși pentru a primi feedback-ul și a ține cont de opinia cetățenilor cerând că aceasta să vină din timp adică la începutul planificării unui anumit demers și nu când lucrurile sunt deja destul de bine proiectate și sunt într-o etapă finală a aprobărilor. Bineînțeles, pe de altă parte, când am discutat cu organizaţile de cartier, foarte multe dintre acestea nu știau când anume să intervină în proces fiindcă nu știau ce se întâmplă pentru a interveni din timp. Asta înseamnă că cetățenii trebuie să fie foarte atenți să identifice în anunțuri, inclusiv în mass-media, când se începe un anumit proiect, când se face planificarea pentru un anumit proiect şi să intervină de la început. Un al patrulea sfat ar fi legat de o politică a pașilor mici atunci când vrem să influențăm decizia finală. Nu întotdeauna vom reuși să ne opunem complet unui anumit proiect. De exemplu, cum ați văzut înainte, cartierul rezidențial nou construit nu putea fi blocat dacă organizația de cartier s-ar fi opus pur și simplu și probabil că ar fi pierdut. În schimb, intrând în negocieri a reușit să obțină scăderea înălțimii clădirilor mai înalte și măsuri de reducere a zgomotului în zonă”, a încheiat Koht.

***

Avem deci exemplul de mai sus al Norvegiei. In România, așa numitele grupuri de cartier, micile grupuri locale de acțiune, sunt abia la începutul activității, dar încep totusi să se dezvolte și au mici, însă importante victorii, pe care le obțin reușind să coalizeze cetățenii pentru un scop civic de interes local. Vă invităm sa oferiți mai jos, la secțiunea comentarii, exemple de reușite locale si să ne spuneți care este părerea voastră despre importanța acțiunii civice orientată către rezolvarea unor probleme punctuale ce țin de respectarea drepturilor elementare ale cetățenilor.

***

De aici poți descărca sumarul prezentării lui Harald Koht în format .ppt – click

***