Regizorul Mona Nicoară i-a adresat primarului Clujului, Emil Boc, o scrisoare prin care îi solicită să oprească segregarea romilor din colonia Pata Rât. Scrisoarea vine ca o reacție le recentele declarații ale lui Emil Boc, referitoare la construirea din fonduri europene a unei grădinițe destinate exclusiv copiilor romi de la Pata Rât (detalii aici). Regizorii Mona Nicoară și Miruna Coca-Cozma au documentat și filmat pe parcursul mai multor ani o inițiativă similară realizată la Târgu Lăpuș. Filmările au stat la baza documentarului Școala noastră, care arată că, în ciuda unor intenții bune, rezultatul final a fost un eșec (o prezentare a filmului, aici). Colonia de romi de la Pata Rât reprezintă una dintre marile probleme ale municipiului Cluj-Napoca, situația celor de aici atrâgând atenția grupurilor de apărare a drepturilor omului, a presei locale, naționale și internaționale, precum și a instituțiilor europene. Titlul articolului aparține redacției. (România Curată)
(citește și un editorial de Mihai Goțiu pe această temă aici)
”Stimate domnule Primar Boc:
Am citit azi în presă despre proiectul de grădiniţă finanţat din fonduri europene, anunţat de dumneavoastră în Pata Rât. Sunt, mărturisesc, alarmată simultan de substanţa şi de prezentarea proiectului.
Sunt activist pentru drepturile omului şi regizor de film documentar. Din 2006 şi până în 2010 am urmărit îndeaproape un proiect similar de “integrare” a romilor la Târgu Lăpuş, Maramureş. Filmul rezultat, “Școala Noastră,” prezentat la Tribeca, TIFF şi în peste alte 60 de festivaluri în întreaga lume, arată exact cum fonduri europene destinate teoretic integrării sunt folosite pentru a propaga în fapt segregarea.
Conform articolelor din presă, grădiniţa anunţată de dumneavoastră va fi “destinată exclusiv copiilor romi din comunitatea de la Pata Rât.” Este vorba, deci, despre o grădiniţă segregată, construită într-un cartier deja segregat. Astfel de grădiniţe şi şcoli îndeobşte nu contribuie la integrare, ci, dimpotrivă, încurajează separaţia etnică pe termen lung. Educaţia segregată atrage de obicei cadre didactice care nu şi-au găsit locul în învăţământul de masă, şi care, de multe ori, aduc cu ele un bagaj de atitudini faţă de romi—inclusiv aşteptări scăzute şi stereotipuri—care afectează negativ stima de sine şi performanţele academice ale copiilor. Astfel, copiii care provin din grădiniţe şi şcoli segregate sunt mai greu de integrat ulterior în învăţământul de masă, fiind mai în urmă la învăţătură decât colegii lor din şcolile de masă. În plus, educaţia segregată îi privează şi copiii ne-romi de un mediu şcolar divers, şi pe copiii romi de experienţe comune la o vârstă fragedă, când stereotipurile încă nu sunt internalizate şi solidificate. Simplu spus, educația inclusivă ne ajută pe toți.
O grădiniţă segregată, cu dotări europene, costă mai mult, creează resentimente printre majoritari şi poate face mult mai mult rău pe termen lung decât un autobuz care duce copii romi la grădiniţe și școli de masă cumbinat eventual cu compensarea unor profesori de sprijin—care pot conduce la integrare reală şi la performanţe şcolare mult mai bune. Experiența de la Târgu Lăpuş arată că părinții romi, atunci când pot alege între o instituție segregată și una de masă, o preferă întodeauna pe cea de masă, pentru că știu că astfel copii lor pot avea un început mai bun în viață.
Prezentarea proiectului de la Pata Rât ca o nouă politică de integrare a romilor, aşa cum a apărut în presă, pune doar sare pe rană. Acelaşi discurs superficial pro-integrare a fost folosit şi la Târgu Lăpuş, unde am filmat, şi într-o serie de alte locuri pe care le-am vizitat în prospecţie pentru film. Sunt convinsă că o minimă consultare cu Ministerul Educaţiei, care a administrat fondurile PHARE pentru integrarea şcolară a romilor, vă va confirma că ele au fost adeseori folosite, în fapt şi în ciuda celor mai bune intenţii, pentru a perpetua segregarea.
Vă cer să re-evaluaţi proiectul anunţat şi consecinţele lui. Educaţia romilor şi integrarea şcolară sunt domenii complexe, iar autorităţile locale de multe ori nu au pregătirea necesară pentru a lua decizii singure în acest domeniu. Dar în România există expertiză: Fondul de Educaţie al Romilor (Roma Education Fund, o instituţie sprijintă de Banca Mondială, Institutul pentru o Societate Deschisă, şi Comisia Europeană) şi UNICEF sunt convinsă că vă stau de dispoziţie cu informaţiile necesare pentru a concepe proiecte de integrare reale. Dacă vă este de ajutor, vă pot furniza și filmul “Scoala Noastră,” împreună cu un ghid de vizionare care poate să fie de ajutor și functionarilor locali și cadrelor didactice.
În speranța că nu este prea târziu,
Mona Nicoară”
Trailerul filmului Școala noastră (Mona Nicoară, Miruna Coca Cozma)
UPDATE: Reacția lui Emil Boc (sursa: stiridecluj.ro) ”Aș vrea să precizez că această grădiniță nu este cu destinație exclusivă romilor și, în al doilea rând, nu este la Pata Rât, ci într-o zonă semicentrală.
Grădinița este destinată copiilor defavorizați, chiar dacă acolo vor veni mulți copii romi. Grădinița este destinată familiilor defavorizate. Acolo poate avea acces orice cetățean care face parte din categoriile defavorizate, preponderent sunt romi, dar nu însemnaă că această unitate este destinată exclusiv romilor.
Apreciez mesajul doamei regizor, dar vreau să o asigur că în Cluj nu se instituie și nu se creează unități scolare pe criterii etnice. Exclus acest lucru, ci dimpotrivă încercăm să sprijinim toate categoriile, inclusiv categoria romă, pentru integrare prin educație”.
UPDATE 2: Răspunsul Monei Nicoară:
Stimate domnule primar Boc:
Vă mulțumesc pentru reacția promptă, deschiderea și atenția acordată problemei segregării. Cred că o consultare cu organizațiile locale și colegii care se ocupă de proiectele europene de integrare ar fi într-adevăr binevenită, mai ales că există o serie de reglementări care sunt de mare folos în conceperea unor astfel de proiecte: la nivel European, există jurisprudența CEDO privind segregarea și directivele UE privind discriminarea, iar în România, Ministerul Educației a elaborat încă din 2004 o definiție a segregării care clarifică proporțiile maxime de copii minoritari acceptabile în clase și școli (aici). Sunt convinsă că deschiderea spre consultare cu partenerii din societatea civilă, cei din agențiile europene și funcționarii publici care au acumulat expertiză în domeniu, poate ajuta la gândirea unui proiect de integrare care să fie conform cu normele europene și cele din țară.
Cu respect,
Mona Nicoară












un alt material
http://vimeo.com/59335178
Nu cred ca celebrul constitutionalist Emil Boc are probleme de constiinta cand este vorba de segregare rasiala. Mai tineti minte cand a inaugurat cu fala in 2011 cartierul chinezesc, ori viitorul orasel chinezesc din afumati, cu mandrie demna de cauze mai bune? Era pe atunci un prim-ministru mult laudat sau altfel spus un ardelean chemat sa guverneze pe malul Dambovitei care si-a adus soferul consilier.
nu e vorba de ”probleme de conștiință”, ci de măsura în care știe să discearnă (și să reacționeze în consecință) atunci când i se atrage atenția că a greșit; poate să-și numească șoferul pe post de consilier, dacă șoferul ăla știe să-i dea niște sfaturi bune, mai exact să-i spună să asculte de cei care au experiență și expertiză în domeniu – apoi nu are decât să se laude cu ce a făcut, numa să aibă cu ce
Daca primarul Boc vedea filmul Monei, care e foarte bun, nu se mai gindea ca asta e o solutie- sau poate ca da, daca locuitorii sunt pentru segregare. Ei, acum cu scrisoarea asta si daca si noi o sustinem vor fi doua categorii de locuitori si va trebuie sa aleaga,
Pe de alta parte, cine urmareste ce s-a intimplat in SUA pe parcursul a 50 de ani vede ca dupa ce s-a cistigat victoria istorica pentru desegregare in justitie comunitatile pina la urma tot s-au segregat, de comun acord. Batalia e grea.
Sunt tone de exemple, pe plan international, de policy-uri care NU dau rezultate – pentru ca sunt multe situatii similare in lume, chiar in tari dezvoltate – de la populatiile aboriginale in Australia sau Canada, la cetatenii israelieni de etnie araba, sau la ce avem in Africa de Sud. Segregarea NU merge, chit ca au fost multe incercari, nuante, ajustari, unele facute chiar cu bune intentii. Din pacate, sunt foarte putine exemple de success *in societatile democratice*, si in general successul este partial (reusesti sa integrezi top x%, dar nu pe toti). Dar in general este nevoie de bani, rabdare si committment – este un proces lung – si policies across the board (si prin educatie, si prin justitie, si prin access la resurse si servicii, etc)
Din cele citite in presa (nu am fost acolo) la Pata Rit sa creat o comunitate ad-hoc plasata intr-un spatiu ne-urban, in vecinatatea unei gropi de deseuri. Familiile care sint acolo au fost expulzate din niste locuinte cu chirie din centru, oferindu-li-se drept ,,compensatie” un rind de baraci fara utilitati (evacuarea s-a facut in prag de Craciun) in care unei familii numeroase i s-a oferit o ,,locuinta” de circa 18 mp.
Cifrele pot sa difere dar in România exista o Lege a locuintelor care printre altele prevede dotarile si suprafetele pentru locuintele sociale. Aceste baraci sint departe de norme.
Terenul respectiv este (era?) lipsit de orice infrastructura.
Cind s-a intimplat asta, in urma cu vreo 3 ani, am lansat o ipoteza ca aceasta stare dezavantajoasa de fapte ar putea fi transformata intr-un proiect pilot de succes.
Familiile care ar fi fost interesate sa continue sa locuiasca acolo (e vorba cam de 200 de persoan) ar fi putut fi indemnate si ajutate sa creeze o asociatie de tip condominiu care putea fi improprietarit cu niste suprafete adiacente de teren. Paralel sa trecea la amenajarea unei infrastructuri care ar fi putut da de lucru unei parti din cei care locuiau acolo.
Lucrarile de infrastructura trebuie concepute si lansate concomitent sau pe etape apropiate care sa acopere nevoile in ordinea prioritatii.
Se putea concomitent lansa ecologizarea gropii de gunoi si oferi posibilitatea ca acea asociatie sa o exploateze.
In primul rind, romii de acolo trebuiau ajutati sa se asocieze ca sa-si poata gestiona mai bine soarta. Mersul in tribunale, cu care au fost ajutati nu le rezolva problemele stringente ale vietii.
Cu o gradinita nu se face o societate atunci cind acolo lipseste totul.
Intr-un fel sau altul, lucrez cu comunitatea din Pata Ret de mai bine de un deceniu.
Rezultate? Catre zero.
In fiecare an mai apare cate un ONG national sau international cu ganduri mari – ca amu e momentul cand se poate!
Apoi, tone de bani mai tarziu, epic fail.
Concluzia mea personala: nu poti sa integrezi decat daca se vor si ei integrati.
Iar ei se vor integrati doar cu drepturi, nu si cu obligatii.