Toate partidele au pornit un război împotriva celor mai sărace persoane din țară.
Zilele trecute, Parlamentul a adoptat o lege (cu doar 4 voturi împotrivă) prin care nu le mai permite beneficiarilor de venit minim garantat să refuze un loc de muncă.
Să nu cădem în capcana în care credm că statul cheltuia o avere asigurându-le acestor persoane condiții minime de supraviețuire. Sunt doar 216.000 de beneficiari de VMG, iar valoarea ajutorului de la stat era între 142 şi 527 RON, în funcție de mărimea familiei. Aceste persoane au primit cea mai slabă și puțină educație, au avut acces limitat sau deloc la servicii de sănătate, nu au avut niciodată un contract de muncă deși au muncit pe șantiere sau pe câmpuri, au îmbătrânit și s-au îmbolnăvit, sunt părinți care au în grijă mulți copii și doresc să beneficieze de asigurare de sănătate. Simpla interdicție de a refuza un loc de muncă nu îi va integra mai ușor pe piața muncii.
Efectele legii în forma actuală vor fi devastatoare pentru familiile care primesc VMG, ducând la precaritate şi excludere economică grave, vor încuraja şi mai mult migrația, destrămarea familiilor sau forme agravate de exploatare a muncii. Obligativitatea de a accepta un loc de muncă pune beneficiarul de VMG la dispoziția primarilor şi agenţilor privaţi și într-o relație de subordonare și dependență amintind de vremuri premoderne.
Prietenii din Demos au lansat o petiție împotriva acestui demers pe care eu am semnat-o pentru că îmi doresc să se elimine aceste prevederi care nu fac decât să încurajeze disprețul față de cei defavorizați.
Nu mai departe de-acum șapte ani, salariul net de încadrare pentru un profesor debutant era de vreo cinci sute și ceva. Deci dacă aduceți în discuție cuantumuri nu faceți decât să adânciți falia eventual (re)deschideți alte falii de comparații cu deținuți vs copii (alocații lunare) etc.
Puteați să vă rezumați a scrie că sistemul e prost. Iar legea salarizării unitare (mai degrabă a alocărilor bugetare) așișderea.
În plină goană după bunăstare nu e bine să ne amintiți de săraci. Abia ne-am spălat și, surpriză!: odată îndepărtată patina dermică țigănească, ne-am descoperit albi, anglo-saxoni și protestanți (prin atitudine de împrumut, firește)! Ce veste minunată!
Puneți, mai bine, batista pe țambal, ca nu cumva să descoperim alte falii și să ne acuze vreunii de stângism sau, și mai rău, de iliberalism!!!
Trăiască lupta pentru existență și supraviețuirea celui mai apt!
A propos, wtf is Demos?
felicitari pentru articol
Nici o forta politica din Romania nu reprezinta saracii. Singura diferenta este intre sustinatorii intereselor economice europene (PNL, Binomul) si sustinatorii intereselor economice cat de cat mai autohtone (PSD, ALDE). Practica a aratat in ultimii 20 de ani ca primii sunt mai nocivi pentru saraci pentru ca isi asuma o functie de transmitator de ordine venite din exterior, nu de manager competent. De aceea alegerile le cam castiga PSD+ALDE in ciuda unei propagande teribile.
Addendum : nu prea vad cum o formatie politica de stanga ar putea exista in Romania. Ar fi imediat :
1. acuzata ca e comunista/rosie/putinista (pana si ultra-liberalul PSD e acuzat ca e „ciuma rosie”).
2. infiltrat de servicii
3. oamenii nu vor vota, pentru ca au ajuns ca electoratul american (care nu voteaza cu stanga de frica „stangii” desi sunt singura tara dezvoltata fara asigurare de sanatate universala.)