Falsul mister al căderii încrederii în justiţie

Se discută în exces despre faptul că la un Eurobarometru de rutină încrederea în justiţie ar fi scăzut în ultimele luni ale anului 2016 cu 13% faţă de anul precedent. Traian Băsescu a opinat că românii încep să înțeleagă ce înseamnă o justiție corectă care respectă drepturile fundamentale ale omului. Dana Cristina Gârbovan, preşedintele UNJR, o judecătoare care arată bine şi acţionează bine, crede că încrederea românilor în justiţie a scăzut ca rezultat al campaniei făcute de unele autorităţi care au vrut identificarea sistemului judiciar cu activitatea DNA, dar şi al numirilor netransparente la parchete şi al “justiţiei televizate”. Într-un răspuns la solicitarea MEDIAFAX, judecătorul Dana Gârbovan spune că e nevoie de o analiză critică susţinând că “nici până azi nu ştim cum şi când justiţia a devenit «câmp tactic» pentru SRI”. Ce spune Ion Cristoiu nici nu merită raportat. Adepţii DNA, la rândul lor, dau vina pe ineficienţa confiscărilor de către ANAF şi sentinţele prea blânde în cazul Microsoft.

Sunt pentru respectarea drepturilor omului, inclusiv ale omului corupt, şi nu sunt de acord cu amestecul SRI în justiţie, ceea ce dovedesc dând în judecată SRI. Dar sunt şi doctor în interpretarea şi folosirea de sondaje, aşa că vă spun motivele pentru care acestea sunt prostii.

Întrebarea cu justiţia nu măsoară performanţa DNA, ci ideea generală a oamenilor dacă justiţia se realizează sau nu în societatea noastră. Mă miră că la zece ani după ce am făcut un model explicativ al acestei întrebări nimeni nu a mai făcut altul. Pe vremea când mai făceam cercetare pe România și am realizat un asemenea model, am găsit că experienţa personală (dacă respectivul şi familia sa aveau sau nu procese) era nesemnificativă (Eurobarometrul nu întreabă asta), şi la fel gradul de informare despre justiţie al persoanei respective. Răspunsurile se asociau în schimb cu nemulţumirea generală faţă de corupţie, mai ales de sistemul de relaţii, pile şi privilegii din societate, pe scurt, oamenii credeau că îi întrebăm dacă au încredere că sistemul de justiţie reuşeşte cu succes să ne facă o societate justă. Răspunsul era majoritar nu, şi ar fi fost de mirare să fie altfel, la o societate nemeritocratică precum a noastră. Or, nu e de mirare că mai puţini cred că acest lucru se întâmplă când văd oameni ca Udrea mai întâi cu cătuşe, iar după aceea arătându-şi tatuajele pe Facebook, sau condamnaţi pentru corupţie cumpărându-şi ieşirea din închisoare cu false lucrări ştiinţifice de la profesori şi judecători corupţi, sau arestaţi preventiv în domicilii de lux pe care instanţa nici nu se gândeşte să le confişte în contul statului.

Întrebări cu valoare prescriptivă se pot pune, dar nu e cazul cu asta, asta măsoară doar optimismul-pesimismul faţă de cât e de justă societatea. Se poate întreba direct performanţa DNA, a tribunalelor, a procuraturii etc., cu o întrebare de experienţă mai întâi  (aţi avut de a face cu ele în ultimul an?) şi atunci se va şti ce şi cum. Cu o colegă de la Banca Mondială am făcut un asemenea chestionar pentru DG Home, şi deşi funcţionărimea a mai pus întrebări neprofi pe acolo ca să aibă după aceea ce interpreta cum vor, tot au rămas astea clare şi specifice, şi din ele se vede clar că DNA stă bine, treptat mai bine. Cum se vede şi din analizele noastre big data pe achiziţii, că, deşi încet, practicile corupte scad. Au scăzut cu un sfert în ultimii zece ani. Urmează un asemenea nou sondaj, să vedem acolo dacă a scăzut aprecierea pentru instituţii anticorupţie.

Argumentul pe care îl fac nu e deci pe fond, ci pe metodă. Ca publicul să sancţioneze drepturile omului, trebuie să avem vreo dovadă că îi pasă de ele, or, nu auzim decât jelanii că închisorile sunt prea mici iar de Bivolaru nu îi pasă nimănui, deşi Gabriel Andreescu a scris o cerere de graţiere care merita citită. Ca publicul să sancţioneze amestecul SRI, ar trebui să ştie de el sau să îl condamne, dar nimeni nu are idee ce şi cum. Interceptările nu sunt percepute negativ, că lumea ştie că martorii mint, deci nu te poţi lipsi de ele. Per total, nu sunt dovezi că din atenţie sau informare e mai critic publicul faţă de justiţie, ci doar dovezi că pe măsură ce visul de a băga la puşcărie pe toţi cei puternici sau bogaţi păleşte, că ies repede şi fără mari costuri în fiecare zi, lumea îşi pierde încrederea că va vedea vreo schimbare radicală în societatea noastră, pentru care majoritatea ar da dracului oricând orice proceduri sau drepturi ale omului.


Recomandări

11 thoughts on “Falsul mister al căderii încrederii în justiţie

  1. AlinaP

    Sondajele publice pot sa se schimbe semnificativ in foarte scurt timp. E destul sa apara un “eveniment” si ceia ce a fost valabil ieri e deja parte din istorie. Ceia ce e important insa este o prezentare clara, corecta a situatiei justitiei in prezent cu toate succesele si problemele ei. Justitia in Romania a atins culmi nevazute, neauzite pana acum in special prin eforturile DNA. DNA a reusit sa taie capetele balaurului numit coruptie si asta e o realizare remarcabila. Nu inseamna insa ca justitia nu mai are multe alte probleme de rezolvat de la cazurile publice pana la cele ale oamenilor de rand. M-as bucura daca cineva, specialist in justitie, ar analiza lipsurile din justitie facand propuneri adecvate. Justitia nu este perfecta, poate fi analizata si corectata cu cele mai bune intentii in minte.

    Reply
  2. Misu

    justitia din Romania a fost, este si poate nu va mai fi o arma politica! Nu am incredere pentru ca ei fac legea si nu o aplica!

    Reply
  3. Emil

    Justitia e plina cu cozi de topor pastrate in adormire ce trec in trezie cand vor avea conditi favorabile.

    Reply
  4. Cornelius Scipio

    Stimata doamna, probabil ca aveti dreptate in ceea ce spunetiz, dar eu as mai invoca un aspect, care cu sigurantza preocupa pe toti cei “neprofi” in materie de justitie, cum sunt si eu. E vorba de costurile mult prea mari pentru resursele multora – poate ca a majoritatii – dintre cei care ar dori sa li se faca dreptate in justitie, dar nici macar nu pot initia un process, din lipsa de bani. Nu cred ca costurile implicate de actul de justitie sunt un parametru neglijabil. Indraznesc chiar sa fac o propunere hazardata, aceea ca sa se constituie un fond consistent in bugetul public din care sa se acopere o parte din aceste cheltuieli, in cazuri bine justificate, desigur. Suna, poate, in stil communist propunerea mea, dar daca societatea intreaga, in numele careia trebuie sa actioneze structurile de stat, doreste sa instituie cat mai repede starea de dreptate, cu ajutorul justitiei, atunci trebuie sa ajute chiar si baneste pe cei care au nevoie de dreptate. Repet, suna communist, poate, dar merita reflectat cu atentie si responsabilitate asupra acestei idei.

    Reply
  5. DV

    Increderea in justitie nu are legatura cu DNA. Ea deriva din nedreptatile care se comit in justitie. Se interpreteaza legile cum vor judecatorii. Sunt pedepsiti cei care denunta o ilegalitate, se fac presiuni asupra lor sa isi retraga plangerile de la parchete, etc. Va spun din proprie experienta.
    Nu se tin cont in instanta de calitatea pe care o are o persoana care da in judecata pe cineva, adica daca este in masura sa dea pe cineva in judecata.
    Foarte multe dosare nu au ce cauta pe rolurile instantelor, sunt niste aberatii.
    Instantele de civil dau sentinte de anulare a unor acte administrative, adica au si rol de contencios administrativ, iar daca contesti acest lucru, pierzi.
    Daca nu ai avocat, sansele sa pierzi, sunt de 99,99%. Eu am fost certat de judecator, fata de toti cei din sala, ca nu am avut bani sa platesc un avocat, spunand (in timp ce arata spre avocatii din primele randuri din sala de sedinte) ca ei trebuie sa moara de foame, daca noi venim fara avocat, cu toate ca legea permite acest lucru. Mi s-a mai reprosat ca noi romanii stim orice sa facem, suntem meseriasi la orice, stim sa fim si avocati, etc.
    Se anuleaza decizii ale unui comitet executiv intr-o instanta civila (Radauti , jud. Suceava) dupa 5 ani de la emitere, cand legea spune ca acest lucru se poate face doar in contencios administrativ, si in maxim 45 de zile de la instiintare.

    Despre ce vorbim????

    Un judecator care greseste ce pateste? Cine il pedepseste???
    Un procuror care greseste ce pateste? Cine il pedepseste???

    ETC.

    Traim in romania, si asta ne mananca tot timpul.
    Si, am si eu o vorba, a mea personala, care suna a proverb in devenire:
    Nici o fapta buna, nu ramane nepedepsita.
    Eu asa am patit in fiecare zi a vietii mele.

    Reply
  6. C.Mititelu

    Cei care lupta (inclusiv ONGuri) pentru reformarea justitiei tind sa monitorizeze numai varful aisbergului si supervarful numit DNA.
    Arestarea, judecarea sau condamnarea unor politcieni sau pesti mari este consemnata la capitolul progrese.

    Or fi, dar cetateanul de rand care se lupta cu anii in justitie pentru un bun spoliat, sau asteapta ani de zile un raspuns la o plangere la procuratura, ar vrea sa i se faca si lui dreptate.

    Ar merita reorientata finantarea si osteneala spre consultarea celor care pierd zile intregi prin tribunale din provincie. La poarta lor se poate masura mai realist “increderea in justitie”.

    Reply
  7. Suciu Adelina

    Judecatorii sunt inamovibil! Ei se plang ca au un volum prea mare de dosare. Ca sa nu poata fi corupti, sunt platiti “regeste” zicem noi justitiabilii. Si tot noi, cand primim o sentinta, constatam cu amaraciune ca “maria – sa” judecatorul, inamovibilul,… nici nu a citit si analizat dovezile de la dosar. Asa se face ca reclami un lucru pertinent, il dovedesti cu probe si martori si…. te trezesti, TU – vinovatul de serviciu, bun de plata! Platesti ! Hotararile justitiei, ramase definitive NU se comenteaza! Justitia este inamovibila! Dar oare judecatorii care dau sentinte, ce apoi sunt atacate la CEDO si petentului i se da – “dupa lupte seculare ” DREPTATE, EI JUDECATORII , nu sunt si ei pana la urma cetateni care sa fie pusi sa-si recunoasca si sa-si repare eroarea? Sa-si plateasca greselile ca orice om din tara asta care, daca a gresit – PLATESTE! Cat despre avocati,… este o “inflatie” inimaginabila in acest domeniu! Le dai onorarii ” grase” sa te apere si te trezesti ca “te vinde” partii adverse sau ca habar n-au cum sa abordeze cauza pe care le-o incredintezi, punandu-ti toate sperantele si economiile ” la bataie “! Nu spun asta din lecturile particulare ci din trista experienta de decenii in calitate de de justitiabil a mea si a familiei mele.

    Reply
  8. Ioan

    Distinsa Doamna,
    Va citesc,de regula cu interes,datorita modului de abordare a problemelor desi,uneori argumentele dvs sant contradictorii.Dupa opinia mea “falsul mister” de care pomeniti nu e nici fals si nici mister,dar titlul,nu-i asa ,trebuie sa atraga!Problema este cat se poate de reala insa raspunsurile sant alterate datorita modului defectuos (sau poate intentionat defectuos ) in care sant puse intrebarile unui sondaj; increderea romanilor in justitie a scazut datorita problemelor serioase pe care le intampina omul de rand in momentul cand apeleaza la reprezentantii justitiei,ca si atunci cand apeleaza la reprezentantii altor sisteme(sanitar, invatamant,administratie publica ,etc ) si aici sant de analizat doua aspecte : organizarea defectuoasa a acestor sisteme (care par a lucra numai pentru ele si nu pentru cetatean ) si calitatea tot mai neprofesionista sau chiar foarte proasta a celor care lucreaza in aceste sisteme (si aici trebuie sa ne intrebam asupra modului in care ajung acestia sa lucreze in asemenea sisteme).Sigur ca putem privi actiunile DNA ,care este “stat in stat” ca niste actiuni de mare succes care “starpesc coruptia si taie capetele balaurului” dar asemenea frazeologie patriotarda si pe alocuri chiar infantila imi aduce aminte de alte vremuri! Din pacate,insa ,actiunile pompieristice ,cu suprexpunere de imagine a unor personaje,uneori cu lezarea drepturilor acestora, cu telejustitia practicata ca mod de discreditare la nivel national cu ajutorul ,costient sau nu ,al dvs,oamenilor de si din presa,cu metode bazate pe celebrele informatii pe “surse” servite manipulator ,pe tava ,vectorilor de opinie si care pot “condamna ” suspectul inainte de un proces impartial,cu interceptari mai mult sau mai putin legale trunchiate si uneori manipulate,cu celebrele softuri care chipurile pot descoperi un plagiat sau un infractor ,dupa repetitia unor cuvinte intr-un text sau convorbire si mai ales dupa lipsa concreta a rezultatelor unui asemenea mod organizat de a actiona eficient (recuperarea prejudiciilor) ma duc cu gandul la un spectacol de circ facut tocmai a “pacali”, atat pe cei din interior cat si pe cei din afara(daca nu cumva organizarea le apartine acestora).Din ce in ce mai evident este faptul ca,speculand primitivismul in gandire a unora,de a vedea pe cei bogati la puscarie cu orice pret,justitia este in prezent si cred ca va fi si in viitor ,o redutabila arma politica!Din pacate!

    Reply
  9. Dumitru Drinceanu

    Cei multi sunt frustrati de tratamentul juridic diferit al celor omnipotenti si mai ales ca nu se confisca si nu se reantregeste nimic din nesfarsitele devalizari. Lehamitea si neancredereacronice se manifesta ca si in absenteismul electoral ori in atitudinea nonpartinica. Infrastructura societatii a atins limite periculoase, desolidarizarea la fel. Institutiile sunt departe de interesul cetateanului, care se simte abandonat, ignorat si, in ultima vreme, expus existential in vechea matrice. Lucrurile se ramifica la infinit. Putine mai raman de facut, dupa ce nu s-a facut mare lucru: ideea de justitie sociala si aplicare egala a fost compromisa total, ca si competitia cu sanse egale, fundamentul democratiei si al largirii clasei mijlocii. Toti, in toate, partide politice, institutii, ong-uri isi dovedesc ineficacitatea si incoerenta, lipsa unei strategii comune in coeziunea sociala si rezultatele catastrofale sunt abia la inceput…

    Reply
  10. alinaMP

    Tuturor- nu am vrut sa explic de ce scade increderea in justitie, ci doar de ce explicatiile oferite public nu sunt valide. Cei care va plangeti ca problema e reala, nu zic ca nu e, si pe mine m-a surprins acum zece ani de ce aceia care aveau procese nu erau mai suparati pe justitie decat cei care nu aveau- poate din cauza ca era o neincredere mult mai mare decat acum. cereti la universitarii vostri, nu mie din Germania, sa faca naibii un regression panel, adica sa ia increderea in justitie pe mai multi ani si sa vada de ce creste, scade, in limita chestionarului. De exemplu Global Corruption Barometer are macar 3 momente in timp in care intreaba de justitie si sigur Romania a fost printre tarile sondate. 2 momente e prea putin. Din pacate nimeni nu intreaba pe oameni ce experienta au cu Curtile, de aceea sondajul meu vechi si modelul meu explicativ ramane singurul care trebuie validat/invalidat.
    Am traversat oceanul de doua ori in 4 zile si am condus dupa aceea 2 zile pana la Berlin, ca incepe scoala, asa ca scuze ca nu am fost pe faza la nimic saptamana asta si v-am lasat cu Pieleanu si compania. Stiti cate scoli doctorale veti de sociologie si politologie? Peste zece, si nu e nimeni sa faca un model explicativ ca lumea.

    Reply
  11. Georgescu Viorel

    marea eroare care se face este aceea ca se confunda actul de JUSTITIE cu o directie a Ministerului public anume DNA si mai grav ca se confunda aceasta “directie ” cu o persoana..dna Kovesi nu inseamna justitie , este un procuror , sef al unei directii care ca orice procuror se supune (sau asa ar trebui ) Ministerului public in subordinea caruia functioneaza..

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *