De câte ori se tot scrie istorie la Pungești? Și cine are interes să-l mențină pe primar frackist în funcție

Rezistența împotriva explorării și exploatării prin fracturare hidraulică a gazelor de șist a scris istorie la Pungești. La fel a scris însă istorie, din păcate, și represiunea brutală a forțelor de ordine împotriva localnicilor și activiștilor. Iar acest lucru nu s-a întâmplat doar în sens restrâns, ci în sensul cel mai larg, în care prin ”istorie” înțelegem întreaga cultură a unui popor. Cui are vreun dubiu îi recomand piesa ”For Sale/ De vânzare”, a Gianinei Cărbunariu, distinsă anul trecut cu Marele Premiu UNITER. Tot de istorie ține și decizia Curții de Apel Brașov, prin care s-a aprobat organizarea referendumului pentru demiterea primarului din Pungești, după ce prefectul de Vaslui refuzase acest lucru. Istorică este, mai ales, motivarea judecătorilor, în care s-a reținut faptul referendumul se justifică pentru că primarul nu a acționat cu bună-credință față de cetățenii localității în întreg scandalul legat de sonda de fracking.

Chiar așa, câți dintre d-voastră știți că primarul (orice primar) trebuie să acționeze cu bună-credință față de d-voastră, pe tot parcursul desfășurării mandatului său și că asta nu este doar o chestiune de bun simț, ci una prevăzută explicit în lege? Ca exemplu (în cazul Pungești), dacă în campania electorală zici că faci ceva, apoi când ajungi primar ești de rea-credință dacă faci taman pe dos față de ceea ce ai promis. Iar ăsta e un motiv care le dă dreptul cetățenilor să te demită.

Istoria Pungeștiului nu se oprește însă, aici. În cele din urmă, duminică, 20 martie 2016, s-a organizat referendumul de demitere a primarului frackist Mircia Vlasă. Prezența la vot a fost de 34,3%, dintre care aproape 90% au votat pentru demitere. Asta vine undeva pe la 30,4% din numărul total al cetățenilor cu drept de vot din Pungești. Ce spune Legea nr. 3/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 341/2013, intrată în vigoare pe 16.12.2014, la art. 5, alineatele (2), respectiv (3):

”2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.”

(3) Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente.”.

Citind textul de lege, în câte ore credeți că ar fi trebuit consmnată demiterea primarului? Ei bine, au trecut deja două zile, iar problema nu e soluționată. Biroul Electoral de Circumscripție a mutat pisica în ograda Prefectului de Vaslui, Daniel Olteanu, iar acesta a aruncat-o, mai departe, în cea a Judecătoriei Vaslui (!). Ce nu e clar în povestea asta? Ei bine, aparent ar fi vorba de prevederile Legii nr. 2015/2001, privind administrația publică locală, în care, la art. 76, alineatele (1) și (2) (privitoare la referendumul local) se arată:

”(1) Referendumul este valabil daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unul din numarul total al locuitorilor cu drept de vot.

(2) Mandatul primarului inceteaza inainte de termen daca s-a pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unul din numarul total al cetatenilor cu drept de vot.”.

De ce spun aparent? Pentru că ține de grădinița Dreptului și de abecedarul justiției, lucru pe care ar trebui să-l cunoască și membrii Biroului Electoral de Circumscripție, și prefectul Vasluiului, că în cazul unor contradicții între prevederile legale, cele mai noi – în cazul de față cele ale Legii 341/2013, care au modificat Legea 3/2000 – sunt cele care se aplică, cele mai vechi fiind abrogate implicit. Pe bune, asta se învață în semestrul I, anul I la Drept, la cursul de Introducere în studiul dreptului. Și pentru a nu exista discuții privitoare la faptul că în cazul de față se aplică Legea 3/2000 (cu modificările din 2013) sau Legea 215/2001, art. 2, alin. (2) din Legea 3/2000 arată cât se poate de explicit:

”(2) În condiţiile prezentei legi se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale.”

Atunci, de ce e nevoie de tot acest bâlci? Desigur, scandalul, modul și contextul în care a fost modificat pragul necesar validării referendumului, sunt cunoscute și, personal, sunt printre cei care susțin că (doar) 30% reprezintă un prag extrem de periculos, o Cutie a Pandorei în care stau ascunse numeroase posibile abuzuri. Dar, de acest lucru nu am reușit să-i conving în toamna lui 2013 nici pe decidenții politici, nici pe cetățeni, astfel încât să existe o presiune suficient de mare pentru a nu coborî pragul prezenței la vot necesar pentru a valida un referendum. Acum și mai periculos însă pentru însăși ideile de justiție, de drept și de lege e ca modificările aduse prin Legea 341/2013 să fie aplicate (sau să nu se aplice) în mod discreționar. Adică în unele cazuri da, iar în altele ba.

Din nou, vă veți întreba de ce e așa importantă decizia în cazul unui primar dintr-o comună (oarecare până mai ieri) din Moldova, în condițiile în care, oricum, până la alegerile locale au mai rămas doar două luni și un pic? Ei bine, mizele sunt mai multe și cât se poate de importante.

  • În primul rând, trebuie spus că nici retragerea Chevronului din România și nici trimiterea lui Ovidiu Tender la pușcărie nu înseamnă înheierea poveștii fracking-ului la noi; prin Vestul țării zburdă în continuare prospectorii, iar în Moldova și Dobrogea oricând se poate arăta altă firmă la orizont care să preia afacerea de la Chevron; doar săptămâna trecută, viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, dădea de înțeles, într-o conferință sponsorizată, printre alții, de Exxon Mobil și OMV Petrom, că România nu a renunțat la ideea de explorare a resurselor neconvenționale de gaze naturale, în primul rând a gazelor de șist (vezi aici). Din această perspectivă nu e greu de înțeles cine și de ce nu și-ar dori un precedent în care un primar să fi zburat din funcție pentru că și-a desfășurat cu rea-credință activitatea față de localnici.
  • Tot puterea precedentului îi sperie și pe mult mai cunoscuții primari (baroni sau nu) din orașe mult mai mari și mai cunoscute. Cu atât mai mult cu cât avem încă în vigoare legea asta electorală absolut tâmpită care permite alegerea unui primar într-un singur tur de scrutin (cu posibilitatea de a aduce în funcție primari cu 20-30% din voturile participanților la alegeri, așadar primari cu popularitate redusă încă înainte de a-și încălca promisiunile!).

Așadar, în cazul Pungești și pentru invalidarea referendumului își dau mâna două categorii de interese extrem de puternice – lobbyștii fracking-ului și baronii marilor partide. Nici unii, nici alții nu-și permit un asemenea precedent. Fiecare și-ar dori (dacă s-ar putea) amânarea unei decizii până după alegerile din iunie, când un eventual proces s-ar putea încheia nedecis (prin rămânerea lui fără obiect, începând un nou mandat de primar chiar și dacă ar fi vorba de realegerea actualului primar).

Nu știu dacă judecătorii de la Vaslui înțeleg cât de fierbinte e castana care li s-a aruncat în ogradă. Îmi doresc doar să fie însă în stare să facă față presiunilor, care nu sunt deloc mici. Că, altfel, cum spuneam, soluția ține de abecedarul justiției.


Recomandări

4 thoughts on “De câte ori se tot scrie istorie la Pungești? Și cine are interes să-l mențină pe primar frackist în funcție

  1. silviu covaci

    asadar, problema e atat de delicata si spinoasa…in alte tari se face asa ceva, cu consecinte grave de care unii nu tin cont, la noi se incearca folosirea , deasemenea….Interesant ar fi sa mearga niste jurnalisti sa intrebe pe ceilalti 60 si ceva la suta de ce nu s-au prezentat la referendum, adica de ce vor sa il mentina pe primar si de ce isi doresc sa se faca fracking la ei, desi vor avea de suferit ???!! Cat de mult conteaza banii , in detrimentul sanatatii ??? Noi, astia din afara si de departe le dorim sanatate si ei nu !!! Dorim mentinerea vetrelor stramosesti si ei nu !!! Cat de mult sunt schimbate societatea si mentalitatile, in ce proportie si cum ne adaptam, sau stam de-a curmezisul ? Batranii vor muri, tineri vor fugi la oras, glia, țarina, pamantul stramosesc vor ramane ale nimanui, daca nu cumva vor fi ale strainilor !!!

    Reply
    • Mihai Gotiu Post author

      @ silviu covaci: cei ”60 și ceva la sută” care nu s-au prezentat la referendum nu înseamnă că sunt de acord cu menținerea primarului în funcție și cu fracking-ul; poate că sunt unii, cum se întâmplă în localitățile rurale, cărora le-a fost frică să meargă la vot, că în zona rurală aproape orice hârtie e semnată de primar și oamenii se cunosc între ei; dar mai sunt și oameni care poate nici n-au auzit de referendum (gândește-te că autoritățile n-au avut niciun motiv să-l promoveze, iar cei care au făcut-o au făcut-o în mod voluntar, cu resursele pe care le-au avut – bravo lor pt. ce au reușit), poate sunt mulți nehotărâți etc. – e o regulă verificată – oricui ar profita absența cuiva la un scrutin, nu înseamnă că cei care au absentat au făcut-o obligatoriu pt. a crea acel avantaj

      Reply
  2. Stefan Brăgărea

    Domnule Goțiu, exagerați ca întotdeauna.
    Absolut de acord cu dvs. în problema juridică și etică a demiterii unui primar. Este (de mult) timpul să se înțeleagă faptul că demnitarii (parlamentari, primari, prefecți, funcționari, etc.) sunt în slujba cetățenilor și nu invers.
    Nu pot fi însă de acord cu blamarea fără argumente a procedeelor neconvenționale de exploatare a resurselor. Resursele – convenționale sau nu – vor asigura supraviețuirea umanității. Problema este MODUL tehnic și juridic în care se exploatează resursele. Eternul raport riscuri/beneficii. Iar dvs sunteți imun la argumentele tehnice (v. cazul dlui Crânganu) pe care REFUZAȚI să le luați în calcul opunându-le argumentația juridică – domeniul dvs de expertiză.
    Regretabil, întrucât sunt convins de buna dvs credință!

    Reply
    • Mihai Gotiu Post author

      @ Stefan Brăgărea: aveți dreptate, sunt mai mult decât reticent și circumspect la procedeele neconvenționale (și inclusiv la unele ”convenționale”) de exploatare a resurselor, din mai multe motive:
      1) am foarte puțină încredere în buna-credință a unor experți a căror activitate se desfășoară și este dependentă în măsură covârșitoare de ”sponsorizările” marilor companii; în domeniul ăsta, consider că singura soluție e ca marile companii să-și asume costurile prospectării, explorării și realizării diferitelor studii tehnice, dar nu direct, ci prin intermediul statului – mai exact punând sumele necesare la dispoziție, selecția experților și contractele fiind controlate și transparente – altfel, măcar în parte s-ar reduce riscul să văd studii geologice, precum cel depus de RMGC la Ministerul Mediului, în care scrie că pe Valea Cornei (unde ar trebui să fie barajul) nu ar exista falii și că este o zonă fără activitate tectonică, în condițiile în care, plimbându-mă pe dealurile Cornei am băut apă de la izvoare (deci există falii), iar un deal învecinat a luat-o la vale rupând un drum de beton construit chiar de rmgc…
      2) nu am încredere deosebită nici în buna-credință a marilor companii – de fiecare dată când sunt acuzate că proiectele lor au avut consecințe dezastruoase au câștigat procesele pe o ”șmecherie” avocățească – au pretins (și pretind) că distrugerile sau efectele negative (cum e celebra apă care ia foc pe lângă exploatările de gaze de șist) ar fi existat înainte de începerea activității lor – pt. a dovedi că efectele țin de activitatea lor ar trebui ca reclamantul să prezinte un studiu științific/expert a situației inițiale; evident că persoanele afectate nu s-au gândit și nici dacă s-ar fi gândit nu ar fi avut bani pentru acele studii; în mod normal, în toate activitățile cu risc ar trebui să existe studii inițiale independente, dar suportate de cei care vor să facă profit din exploatare;
      3) nu am încredere nici în marele ”geniu uman” (la modul general); dintre toate dezastrele provocate de prea multă încredere în geniul uman îmi vine în minte cel de la barajul Vaiont din Italia, când geologii și inginerii au gândit și au proiectat o ”alunecare de teren controlată” – în noaptea în care a avut loc acțiunea au golit barajul de apă cu 30 de metri, calculând că valul tsunami generat de ”alunecarea controlată” de teren va avea cel mult 20-25 de metri… ei bine, un ”mic detaliu” care le-a scăpat a făcut ca valul tsunami să fie de peste… 200 de metri înlățime; inginerii și geologii stăteau pe baraj, cu paharele de șampanie în mâini, să vadă valul de 20-25 de metri… mai grav e că nici nu au avertizat locuitorii din aval de ce făceau, astfel că numărul victimelor (doar decedații) a trecut de 2.000; în cazul specific al fracking-ului, pretenția conform căreia geologii, chimiștii și inginerii știu exact ce se întâmplă la câteva mii de metri sub pământ (în condițiile în care oricum nu există două compoziții geologice pe atâtea mii de metri adâncime similare) mă face cel mult să zâmbesc amar, cu atât mai mult cu cât, din rațiuni de ”concurență”, rețeta mizeriilor pe care le bagă în pământ rămâne secretă – așadar nu prea ai cum s-o verifici independent;
      4) cele de mai sus sunt doar câteva din motivele pentru care am reticențe; altfel, supraviețuirea omenirii va fi asigurată de cercetare – asta dacă suntem suficient de inteligenți să investim public în cercetare, nu să o lăsăm pe mâna companiilor; companiile vor să facă profit, nu să salveze omenirea (e dreptul lor), din punctul de vedere ale celor 1-10% care le dețin n-ar fi o problemă prea mare dacă restul de 90-99% din omenire va rămâne fără resurse

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *