Mihai Goțiu

Cine știe ce vrea strada? Și de ce Partidul #Colectiv nu e o idee bună și riscă să devină un alt FSN

Mai că te lasă mut de uimire câți experți în mișcări civice are țara asta. Butonezi telecomanda de la un post de televiziune la altul, treci de pe un site online pe altul ori de la un post de radio pe altul și îți dai seama că toată lumea știe ce vrea strada. Atâta doar că de la un expert la alt expert și de la o instituție media la altă instituție media, ce vrea strada diferă, pe ici, pe colo și mai ales în punctele esențiale. Unii zic că strada vrea alegeri anticipate, alții că strada vrea guvern tehnocrat, alții că strada vrea dizolvarea Pralamentului ori alții că strada vrea o lege a lustrației (o variantă actualizată a punctului 8 al Declarației de la Timișoara, din 1990, conform căreia cine a ocupat vreo funcție publică politică ori vreo funcție de importantă în partid, înainte și după 89, să se abțină vreo cinci ani). Iar asta e doar la nivelul de formă, pentru că dacă trecem la nivelul de revendicări, ceea ce vrea strada e mult mai vast. Citiți comentariile de la articolul cu lista provizorie de revendicări a unei părți importante din grupurile civice care au sunat mobilizarea la începutul acestei săptămâni (aici) și o vedeți că sunt sute de revendicări, mai generale ori mai punctuale, și cele mai multe dintre ele cât se poate de legitime. Culmea e că dacă nu ar încerca să generalizeze și să absolutizeze o direcție sau salta, toți acești experți care știu ce vrea strada ar avea dreptate. Pentru că există în stradă oameni care vor alegeri anticipate, oameni care vor guvern tehnocrat, oameni care vor dizolvarea Parlamentului și susținători ai lustrației. Dar vehicularea ideii că ar exista un consens sau măcar o opțiune dominantă a străzii reprezintă: 1) fie o manipulare interesată, 2) fie o dovadă de incompetență crasă, 3) fie (în cel mai fericit caz) o greșeală majoră a unor comentatori de bună-credință care caută în revendicările străzii confirmări pentru propriile revendicări și pentru că le găsesc (și nu au cum să nu le găsească pentru că, așa cum arătam, toate opțiunile sunt reprezentate în stradă) ajung la concluzia că asta vrea toată lumea sau măcar că asta ar fi tendința dominantă.

Acestei din urmă categorii mă adresez, că în cazul primelor două n-ai cu cine discuta (cu cei din prima categorie –manipulatorii cu temă de acasă – pentru că oricum își vor urmări propria agendă interesată, cu cei din a doua categorie – incompetenții – pentru că oricum n-ar înțelege). Așadar, oameni buni, nu mai pretindeți la modul absolutist că strada vrea una sau vrea alta, că riscul e că toți cei care sunt în stradă și nu se vor regăsi în tendința majoritar vehiculată o vor părăsi. Și s-ar putea să aveți supriza să constatați că ei au fost, de fapt, majoritarii. Dacă sunteți de bună-credință și acceptați că există, totuși, niște scopuri comune ale străzii – stoparea corupției, reformarea sistemului politic, prioritizarea sănătății și a educației etc. -, haideți să nu slăbim forța de presiune doar pentru faptul că, cel puțin deocamdată, vedem diferit modul în care am putea obține aceste lucruri.

***

Celor care se grăbesc să anunțe și să se mobilizeze pentru formarea unor noi partide politice generate de energia străzii, de asemenea vă rog atenție. Sună frumos, sună bine, sună tentant și e cât se poate de publicitar numele de Partidul #Colectiv. Dar ar fi o capcană la fel de mare precum Frontul Salvării Naționale din 89-90. Dacă nu vreți o schimbare reală în societate NU îmbrățișați această haină extrem de elegantă la suprafață, dar căptușită cu otravă pe interior. Tocmai pentru că modul în care rezolvarea revendicărilor comune e văzut atât de diferit de cei din stradă, nu poate exista un partid care să însumeze toate energiile din stradă, cu atât mai mult cu cât sunt în stradă destui cetățeni (și poate sunt majoritatea) care vor să rămână, și după ce aceste demonstrații se vor încheia, în zona civică – adică acea zonă care să monitorizeze și să pună presiune inclusiv pe noul (sau noile) partid (partide) pentru a se asigura că nu vor deraia de la ceea ce și-au propus sau au promis. Iar acest lucru înseamnă că denumirea #Colectiv nu va fi defel colectivă, ceea ce deja ar fi incorect pentru toți ceilalți, ba chiar ar fi o minciună și o manipulare, așa cum s-a dovedit a fi FSN. Și dacă vă propuneți și ne propunem să scoatem România din zona minciunii și a imposturii, nu puteți/putem porni la drum cu o minciună. Ceea ce în aparență ar fi menit să unească ascunde, de fapt, darul otrăvit al dezbinării.

Haideți mai bine să stabilim principiile, valorile și scopurile colective și apoi să ne certăm cum le putem obține. Iar dacă noi nu vom reuși sau dacă drumurile ni se vor despărți din cauza modurilor diferite de abordare, măcar va rămâne o platformă ideatică de la care se va putea revendica oricine, și nu doar unii. Prin însăși semantica lui, la care se mai adaugă și simbolistica generată de tragedie, #Colectiv este și trebuie să rămână al tuturor, oricât de diferiți suntem și gândim.

Însuși faptul că ideea asta de Partidul #Colectiv e a apărut pe pagina de Facebook a lui Bogdan Naumovici are trebui să fie un semnal de alarmă. Poate că unii sunteți fani ai lui și îl considerați creativ. Nu e nimic creativ în denumirea asta, ci doar speculativ. Să nu confundăm cele două lucruri. Și să avem pardon, n-am nici cea mai mică încredere în bunele intenții ale lui Naumovici și nu e o noutate asta. Nu am cum să am încredere într-un om care a încasat milioane de euro pentru a ”crea” spoturi publicitare mincinoase (și nu eu le-am pus eticheta asta) pentru RMGC. Și nici măcar atât de creativ nu-l consider pe cât îl apreciază unii. În lupta pentru Roșia Montană, Naumovici nu doar că a încasat milioane de euro, dar a și a beneficiat de fondurile de zeci de milioane de euro puse la bătaie de compania cianuristă pentru publicitate. Și cu toate acestea, n-a reușit să impună minciunile companiei, că dacă proiectul de la Roșia Montană ar fi avut vreodată acceptabilitate publică (adică ar fi fost considerat benefic de majoritatea românilor), a doua zi și-ar fi primit toate avizele politicienilor. Marele creativ și comunicator Naumovici a fost învins de niște copii naivi (caracterizarea îi aparține), cu fonduri strânse din chete publice. Cam asta e valoarea și moralitatea lui Naumovici. Nota bene: Naumovici nici măcar nu e la prima tentativă de confiscare a energiilor civice – a încercat același lucru și în timpul protestelor din 2012. Sunt precedente, zic eu, destul de semnificative, pentru a fi atenți la ce idei creative lansează și/sau promovează în spațiul public acest domn și, mai ales, în ce scop. Dar dacă ceea ce îl motivează acum pe Naumovici e buna-credință, cred că va înțelege singur de ce asumarea de către un grup (oricât de mare ar fi și chiar dacă s-ar dovedi a fi grupul dominant) a întregii simbolistici a străzii e incorectă și motiv de dezbinare).

(notă: ca formă de mobilizare și pentru crearea unui forum de discuții legat de înființarea unui nou partid, denumirea Partidul Colectiv poate avea acoperire – dat atât!; păstrarea acestei denumiri în momentul eventualei lui înființări este excluzivă și nu ar face decât să copieze ”modelul” FSN; am încrederea că printre cei care se vor implica într-o asemenea construcție vor exista suficienți creativi care să găsească o denumire cel puțin la fel de bună)

***

Da, e pe deplin îndreptățită dorința de a vedea că apar partide noi și noi nu doar cu numele, ci și ca spirit, valori și principii asumate și respectate. Iar revolta din aceste zile poate fi rampa de lansare a cel puțin unei asemenea formațiuni. Există energia necesară pentru a învinge handicapurile legate de resurse și infrastructură față de partidele actuale. Însă e o muncă și o zbatere pe care trebuie asumată cu rațiune, nu doar cu emoție (necesară și motivantă și ea), dacă vrem să nu ne mai ardem cum ne-am ars acum un sfert de veac. Eu zic că suntem ceva mai maturi de data asta pentru a nu mai ceda la fel de ușor în fața manipulărilor de manual ori a soluțiilor sclipitoare, dar incorecte ori lipsite de conținut.

Luați toate cele de mai sus ca pe o opinie. E posibil să greșesc și eu ca orice om. Vă spun însă doar câteva momente în care nu m-am înșelat. În vara lui 2007 am anticipat (am scris) că în jurul Roșiei Montane se va forma cea mai mare mișcare civică din România. Și mulți au zâmbit superior când am afirmat asta. Câți știați, în 2007, ce se întâmplă la Roșia Montana? În toamna lui 2011 (peste două zile se împlinesc fix patru ani), când șase tineri au ocupat clădirea fostului hotel Conti din Cluj am preluat mesajul lor și am scris că Revoluția a început cu Roșia Montană. Nu doar că s-a zâmbit la o asemenea afirmație, dar am fost și luat peste picior. Ei bine, vă întreb acum: credeți că ceea ce se întâmplă astăzi s-ar fi întâmplat fără Roșia Montana? Și dacă răspunsul d-voastră e cumva afirmativ, o să vă mai rog să mai răspundeți la o întrebare. De ce credeți că tragedia din 2010, când șase bebeluși și-au pierdut viața în incendiul de la Maternitatea Giulești nu a generat aceeași explozie civică precum cea de acum? Să fi fost de vină atunci doar electricianul Gigel (da, așa-l cheamă pe unul dintre puținii găsiți vinovați și condamnați pentru acea tragedie) sau același sistem corupt care a făcut să nu existe bani pentru o priză în plus în secția respectivă (pentru cei care nu au urmărit până la capăt subiectul: cauza tehnică a incendiului a fost utilizarea excesivă a aceleiași prize pentru mai multe aparate, că nu exista alta!)? Răspunsul meu e că și astăzi răspunzători ar fi fost găsiți doar patronii și un bodyguard care n-a folosit extinctorul dacă între timp n-ar fi fost victoria pentru Roșia Montană care a adus cu sine încrederea în forța implicării civice. La fel cum n-ar fi existat nici revolta din toamna anului trecut fără grupurile active din diaspora formate în timpul protestelor pentru Roșia Montană (a căror forță am anticipat-o încă din primăvară și din vară). În majoritatea cazurilor, în jurul acestor grupuri s-a creat mobilizarea care a făcut diferența și a supra-aglomerat secțiile în primul tur, generând revolta generală înaintea celui de-al doilea.

Nu v-am amintit toate acestea pentru a-mi asuma vreun merit (eu doar am consemnat ce se întâmpla și singurul meu merit a fost… norocul unui ziarist care a nimerit pe subiect, că prima dată când am ajuns la Roșia Montană nu m-am dus cu gândul de a scrie vreun articol jurnalistic; la fel cum tot noroc a fost să am o bursă la Viena, la începutul anului trecut, care dispunea și de un fond de mobilitate, și așa am ajuns să cunosc o parte a noilor grupuri active din diaspora, deși, în momentul aplicației pentru bursă – februarie 2013 -, acestea nu formaseră încă). Fac recapitularea doar pentru a înțelege că lucrurile nu se schimbă peste noapte. Opoziția în cazul Roșia Montană a pornit cu niște săteni cărora li s-au alăturat niște activiști în 2002. După cinci ani, în 2007 aceștia au reușit să impună subiectul pe agenda politică (asta a fost prima victorie). În 2011, în cel mai critic moment, când proiectul a fost la un firicel de păr pentru a fi avizat și pornit, opoziția ajunsese deja la maturitate pentru a-l bloca (iar ocuparea de la Conti a fost doar una dintre numeroasele demersuri – proteste, strângere de semnături, presiune pe parlamentari, acțiuni juridice, conferințe, evenimente etc.). În 2013 a ajuns să capaciteze să iasă oamenii masiv în stradă, devenind un model de succes și pentru alte lupte. Ăsta e ritmul normal al schimbării într-o societate, iar ce se întâmplă acum nu e nicidecum un finish, ci doar o confirmare a faptului că schimbarea e pe drumul cel bun. Știu, e frustrant și e posibil să vă supărați pe mine, dar dacă vreți ca ceea ce facem acum să producă efecte benefice în următorii ani, ce facem acum trebuie să facem bine.

Nu e niciun paradox și niciun artificiu literar: lupta pentru schimbare trebuie dusă propunându-ne să obținem victoria dacă nu astăzi, măcar mâine. E singurul mod de implicare în care o putem obține în următorii ani.

***

P.S.: Mai pe scurt: Faptul că la ora asta sunt mai multe inițiative de coagulare pentru formarea de partide noi e foarte bine. Ar fi și ciudat să fie una singură în condițiile în care sunt zeci de mii de oameni care au ieșit în stradă și alte zecii de mii care discută aceste lucruri pe rețelele de socializare, dar și în mod direct. Nu e vorba de haos sau lipsă de coordonare, ci de normalitate. Chiar dacă ne unește o cauză comună, e imposibil să vedem toți la fel modul în care ne-am putea atinge obiectivele. Și la fel de bun e faptul că, în continuare, sunt foarte mulți cei care vor să se implice doar civic, fără implicare de partid. E nevoie de forțe proaspete și în societatea civilă pentru a monitoriza și pentru a crește presiunea pe partidele politice, inclusiv asupra acelora care se vor înființa. Chiar dacă ideală în teorie, apariția unui partid unic generat de grupurile aflate acum în stradă e prea puțin realistă. Dacă împărtășesc aceleași valori și principii și dacă au aceleași obiective, în cele din urmă aceste grupuri vor ajunge să se coalizeze sau măcar să colaboreze. De aceea, atenție mare la cine încearcă să preia ÎNTREAGA simbolistică și energie a revoltei. Asta am mai avut și uite unde am ajuns…


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

14 thoughts on “Cine știe ce vrea strada? Și de ce Partidul #Colectiv nu e o idee bună și riscă să devină un alt FSN

  1. speranta

    Strada este supapa de siguranta, avertizeaza despre presiunea ce creste in cadrul sitemului politic, al administratiei, ceea ce duce la concluzia ca trebuie „Redus focul” pentru a nu exploda toata aceasta situatie de fapt; ar fi nevoie de o analiza a cauzelor si conditiilor ce au determinat aceasta „Presiune”,
    Va doresc succes!

    Reply
  2. mircea

    un mare nimic,nu stie sa vorbesre,nu stie sa gandeste,stie sa cardeste,vrea,vrea,vrea si tot mai vrea ,un haplea cae de un an este in vacante si in curse cu coloana Bucuresti-Sibiu si retur

    Reply
  3. Sara

    Daca „strada” nu are un lider care sa fie urmat instinctiv datorita calitatilor personale pe care le are, se va face … pentruca dupa cum vad fiecare vrea altceva si pe altcineva in organele de conducere, fara insa sa tina seama de legislatia existenta si pe care n-o pot incalca.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ ionica oltean: eu nu i-aș subestima pe ”țăranii de la sate”, Roșia Montană a pornit de la ”țăranii de la sate”

      Reply
  4. Cornel

    Domnule Gotiu, am mari dubii in legatura cu succesul formulei propuse de dvs. si, mai ales, nu agreez combaterea formarii unui partid „Colectiv” (denumirea acestuia ar fi, totusi, inacceptabila. Din punct de vedere al ACTIUNII PRACTICE (pe plan politic) formarea unui singur partid nou ar fi singura actiune cu sanse de reusita. Niciodata nu se vor putea forma atat de multe partied cate dorinte diferite poate exprima societatea civila si nici n-ar fi o dovada de rationalitate. A incepe cu un singur partid, BINE PAZIT DE CAINII DE PAZA AI SOCIETATII CIVILE PENTRU CA SA NU FIE CONFISCAT DE POLITICIENII VECHII GARZI este singurul mod de actiune ce poate fi creditat cu success. Speculatiile dvs. cu privire la diversitatea de opinii ce ar putea duce la faramitarea fortelor civice sunt interesante, dar nu au valoare practica. Societatea civila trebuie sa accepte regula jocului democratic prin reprezentare si sa-si verse toate dorintele intr-un singur partid, principal sa grija fiind monitorizarea severa a actiunilor acestuia in viitor, in sensul respectarii promisiunii de a actiona spre binele sociatatii, nu doar al unor cercuri restranse, mafiote. Nimeni in lume (Y compris UE) nu ar accepta alta regula a jocului si, trebuie sa recunoastem ca altfel nici nu se poate. Cei care se simt ofuscati de faptul ca dorinta lor nu reprezinta programul principal al unui partid dedicate ar face bine fie sa se gandeasca la cat de realista este atitudinea lor (si sa sustina partidul unic – tot al lor), fie sa stea acasa, la televizor. Asadar. sarcina cea mai grea este aceea de a pazi bine integritatea principiala si de actiune a noului partid, ceea ce nu-I usor deloc, dar se poate realiza cu oameni bine alesi si cu un system de control reciproc al cadrelor de conducere astfel selctate (asa cum se controleaza reciproc cele 3 puteri intr-un stat cu adevarat democratic).
    Si inca ceva: strada vrea sa aiba loc un fel de miracol, care sa duca la schimbarea, de pe o zi pe alta, a statului si societatii romanesti. Or, asa o dorinta este realizabila doar in Utopia, nu intr-o societate civila contemporana. Schimbarea se poate produce, dar numai in timp rezonabil (deceniu ? generatie ?) si strict monitorizata, cu buna credinta si fara oduhna de cei care, iata, tocmai vor sa o impuna. Orice alt scenario este utopic, cred eu. Cat despre formarea de alte partied, cu ideologie indreptata spre realizarea binelui social (public), aceasta ramane o oportunitate deschisa si necesita timp pentru concretizare. In tot acest timp trebuie sa fim cu ochii-n patru la actiunile vechilor politicieni, care nu vor dori si actiona decat in sensul unei „restauratii”. Experienta istorica exista din plin care sa arate ca acesta este mersul firesc al unei „revolutii”. Orice revolutie trebuie sa-si construiasca un „berbec” puternic, cu care sa darame zidurile puternice in spatele carora se vor ascunde dusmanii ei. Acets berbec trebuie sa fie un partid unic, nu o serie de partiduletze cu chip de „berbecutzi”, care nu vor putea insuma puterea unui berbec puternic. Doara ca, in cazul unui singur berbec exista riscul deturnarii directiei sale de „lovire”, adica riscul „confiscarii”, fiindca asa e natural. Or, o multime de „berbecutzi” pot fi mai usor „confiscate” decat un singur partid. Sarcina cel mai greu de rezolvat ce sta in fata celor care doresc schimbarea profunda a societatii romanesti este supravegherea eficienta si permanenta a „partidului lor”, ca sa cada in „pacat”.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Cornel: am scris și în text, încerc că explic mai clar: nu sunt împotriva unui partid al străzii, dar încerc să fiu realist: 1) citiți doar multitudinea de revendicări (unele dintre ele se bat cap în cap), ca să înțelegeți că nu e posibil să le aduni pe toate sub o singură umbrelă 2) la cât de diverse și de multe sunt grupurile care sunt acum în stradă e nevoie de un timp pentru a stabili relații, legături etc. 3) cel mai mare risc vine din faptul că, spre deosebire de 99% din oamenii onești din stradă, mai e și un 1% pregătit să confiște simbolistica străzii (și acel 1% s-ar putea să dețină resurse financiare, relații în mass-media, infrastructură etc. mult mai mari decât ceilalți 99% și atunci se va întâmpla exact ce s-a întâmplat în 89-90 cu FSN care a acaparat simbolistica revolutiei – cei din stradă vor ști ce s-a întâmplat, cum știau și cei din Piața Universității din 90, dar restul cetățenilor?)

      Reply
      • Cornel

        Va inteleg, totusi… nu putem sa stam tematori ca ne va cadea drobul de sare in cap (referire la cei 1%). Daca „strada” chiar merita un partid care sa reformeze societatea romaneasca, atunci ea trebuie sa fie capabila sa actioneze ca un sprijin permanent impotriva celor 1%, fiindca daca nu e capabila de asta, nu merita nici atentie, nci efortul nostru. Cum poate face asta FARA BANI ? Pai, daca chiar vrea schimbarea, atunci trebuie sa fie gata sa se mobilizeze in orice moment viitor CA SA IESE IN STRADA la chemarea noastra, a celor ce vor detecta imediat actiunile subversive ale celor 1%. Daca nu poate face asta inseamna ca nu e indeajuns de matura sa realizeze schimbarea. Se face mereu referire la cele nu stiu cate saptamani in strada ale poporului spaniel, prin care a realizat schimbarea. Eibine, dupa parerea mea, acele saptamani au facut dovada MATURITATII actiunii politice a strazii. In situatia actuala de la noi, „strada” abia daca isi incepe stagiul doveditor, deci nu stim, inca…. Iar cu multitudinea de revendicari de care vorbiti, ele au, oricum, un factor comun, de coagulare, fiindca altfel nu sunt decat niste mofturi… deci AR PUTEA FI adunate sub o singura umbrella, daca se doreste asta. In fina, vreau sa spun ca, dupa parerea mea, politica este actiune concreta, nu doar dezbatere de principia, iar aceasta actiune concreta are ACUMA teren fertile de crestere, dar nu dispersat, ci „sumat vectorial” intr-o singura forta de actiune (berbecele cel puternic de care vorbeam). E doar o p[arere… eu nu sunt nici politolog, nici sociology nici altfel de „…og”, dar din putina istorie pe care o stiu am inteles ca fortele dispersate sunt sortite pieirii.

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Cornel: nu e vorba doar de bani (asta se poate suplini prin motivația voluntară), ci de vizibilitate într-o presă acaparată de diferite interese într-o măsură sufocantă, de infrastructură (sediu/sedii pentru filiale, utilități, consumabile), de timpul necesar pentru ca oamenii să se cunoască între ei și să capete încredere unii în alții etc… ; în fine, factorul comun nu e suficient (credeți-mă, țin de mai bine de 10 ani contactul cu ”strada”, știu cât este de diversificată și de eterogenă)

          Reply
  5. ion

    hai sa avem dorinte practice:
    -salariu minim de 500 euro, dar daca firma nu poate da aceste salarii, da 300 minim, dar daca la sfirsit de an contabil are profit, da diferenta la cei ce au muncit alaturi de patroni. In felul asta dispare evaziunea, pentru ca salariatii n-ar mai permite vinzari fara facura
    -virsta de pensionare sub 60 ani si pentru barbati
    -o indemnizatie de minim 100 euro pentru toti cetatenii romani, indiferent daca au venituri sau nu si asistenta medicala gratuita(acei bugetari care se ocupa cu dosarele de ajutor social, de alocatii, de somaj si asigurari medicale si sa stea acasa si sa primeasca 100 euro, daca au 4 membri in famile vor avea 400 euro venit)
    -reducerea numarului de bugetari, care vor fi mai fericiti sa stea acasa si sa primeasca acelasi venit
    -reducerea salariilor bugetarilor de lux: judecatori, procurori, politisti, jandarmi, din armata, din penitenciare(recunoasterea faptului ca orice munca e grea si trebuie platita la fel, salariul maxim sa fie de cel mult doua ori salariul minim
    -reducerea cheltuielilor militare si trecerea la conceptul razboiului intregului popor-un popor unit se poate apara cu cheltuieli minime
    -impozitarea progresiva a profiturilor, chiar si cu 90 % a celor mari
    -sa dispara functia platita de primar, viceprimar, incasator impozite, etc. Sa existe un consiliu local voluntar(fara indemnizatie) care sa se intruneasca de 4 ori pe an si sa fac propuneri , analizate de un consiliu judetean si unul national. Consiliul judetean sa faca o loterie prin care se hotaraste care sate vor fi asfaltate mai intai(sau ce mai e nevoie)
    -sa fie doar un impozit pe nr. de salariati si un impozit pe profit.
    -sa dispara primele de asigurare, adica acei oameni implicati in sistemul de asigurari(si care nu produc practic nimic), sa existe un sistem RCA asigurat de stat pentru bunuri si nu pentru persoane(care oricum vor benficia de asistenta medicala gratuita)
    -sa dispara toate acele functii bugetare care nu produc mai nimic, inclusiv asa zisa cultura facuta de stat
    -sa se asigure o locuinta confortabila pentru orice cetatean
    -pensii egale pentru toata lumea, nu e nici un motiv ca unul sa primeasca 80 milioane si altul 4. odata ce nu mai face nimic, pentru ce a facut fiecare-a fost platit Sa nu creada cineva ca este de neinlocuit, daca nu-ti convine sa fii politist(sau judecator) pe 30 milioane nu te retine nimeni sa te faci maturator, tot pe 30 milioane

    Reply
    • don

      Foarte bune punctele tale ,eu a-si mai pune si ……..Coruptia sa fie tratata exact crimei cu pedeapsa de la 15 la 30 de ani ,eliminarea pensiilor speciale ,egalizarea varstei de pensionare indiferent de ocupatie ,reducerea cu minim 50% a impozitelor pe salarii fapt ce cauzeaza o evaziune foarte mare si bagarea la loc in codul penal ‘Subminarea economiei”,eliminarea indemnizatiei revolutionarilor care nu au suferit ceva fizic ei sau familia lor,raspunderea penala a tuturor ce detin functii publice .

      Reply
  6. Terzi Petre

    D-le Gociu si dragi comentatori ! Nu stiu ce doreste sa inteleaga Presedintele Iohannis de la manifestantii din strada. Sper sa aflam cat de curand. Eu un mosneag de 78 de ani, ale carui oase obosite nu-l mai ajuta sa fie ca alta data in coloanele de manifestanti, plasat in fata unui calculator, si alaturi cu un televizor si un radio portativ, am ciulit urechile si cu ochii obositi am incercat sa aflu citind, ce vrea de fapt strada, electrizata de tragedia de proportii care a lovit un esantion din tineretul cel mai neastamparat al zilelor noastre. Acum pot sa fac cateva marturisiri:
    1. Se vrea o tara curatita de coruptia practicata de la micul functionar public pana la cei mai inalti demnitari, sursa celor mai multe neajunsuri in societatea romaneasca de astazi si din toate zilele;
    2. Curatenia se poate face cu oameni curati in cuget si simtiri;
    3. Oamenii curati se gasesc peste tot, in partidele politice, in administratia locala (primarii si structuri afiliate acestora), precum si cea centrala, in educatie, in sanatate, in parlament, in justitie, in politie, in armata, in serviciile secrete, in guvern si administratia prezidentiala;
    4. Cred ca strada clameaza pe langa consecintele dorite ale acestei curatenii si caile de promovare a oamenilor curati care sa poata face posibila realizarea a acestei curatiri;
    5. Cine se va opune acestei dorinte generale a manifestantilor onesti ? (Trebuie sa dibuim cu perspicacitate pe „baetii” imbracati in „pulovere” gata sa confiste si aceasta lupta surda cu ramasitele kominternistilor si bolsevicilor, din Romania, adevaratele „hidre” cu care am fost speriati in decembrie ’89 ! Cine stie cum s-au mascat acum ? Poate atat in doctori, cat si in baieti” cu portavoce ! Lor le este frica in schimb de „sula in coaste” ! Iar ei simt aceste manifestatii a oamenilor onesti, exact ca o „sula in coaste” ) Evident cei ce practica coruptia si se bucura nestingheriti de roadele ei , si care trebuie s-o recunoastem o practicau, vezi doamne fortati de imprejurari si mai inainte de anii ’90, nu se vor lasa usor de narav. Eu nu pot uita ca satira anilor postbelici era indreptata catre micii ciubucari, incepand cu frizerul din coltul strazii si vanzatorii de zarzavaturi perisabile si a evoluat si in tot comertul care nu era dimensionat sa satisfaca cerintele, si pana la celebrul Stefanescu, marele falsificatori de vinuri, („ramasite ale claselor exploatatoare” ne explicau activistii PCR) etc
    Din nefericire, cei ce au confiscat revolutia, si inca nu au fost judecati pentru crimele colaterale, au dat noi dimensiuni coruptiei care a inceput cu „, improprietarirea in scop electoral a tuturor locuitorilor satelor cu un lot minim in primavara 1990, indiferent daca s-a detinut de catre inaintasi de suprafete arabile, asigurandu-se astfel prin amagire o alegere „democratica”, cum sustine CTP, la 20 mai 1990,(de fapt a fost prima mituire electorala), chemarea minierilor in ianuarie, februarie si iunie 1990, precum si in septembrie 1991 si chiar in 1999. cred eu, . declararea industriei romanesti „o gramada de fiare vechi” si restituirea partilor sociale ale salariatilor, incasate pana in 1990, posibil criteriu clar de acordare a cupoanelor de privatizare, la care s-a adugat anularea programului de privatizare legiferat de Guvernul Petre Roman, care tinea cont macar de de durata de la angajare in munca, si inlocuirea cu programul de privatizare Vacaroiu, care a acordat otova la toti locuitorii, indiferent ca a muncit o luna sau 45 de ani, cu un cupon de milion lei vechi, permitand apoi, adunarea acestor cupoane de catre „cumetri” si sa se instaureze, „capitalismul de cumetrie”, devalizarea BANCOREX si a Bancii Agricole, privatizarile transpuse in practica de guvernul Nastase, si as mai putea adauga multe altele). Cat cinism bolsevic trebuie sa ai, ca sa continui si astazi sa manipulezi cu seninatate, precum fostul premier Ponta, cand sustii ca ai marit salarii cu pretul indatorarii suplementare a tarii si sacrificarea investitiilor vitale, ca cele din infrastructura si altele ? Numai niste procurori militari cu gandire bolsevica, au putut fundamenta in mod scandalos CLASAREA dosarului revolutiei. Eu am speranta ca, starea actuala a justitiei va avea toate resursele necesare sa anuleze aceasta CLASARE scandaloasa, care va oripila din nou, pe toti liderii tarilor demcratice, si in special pe partenerii strategici ai Romaniei. Josnica fapta !
    5. Presedintele Iohannis trebuie sa ceara actualelor partide, sa-si promoveze oamenii tineri si curati, bine instruiti, cu doctorate „pe bune”, in cel mai scurt timp, cu care sa se elaboreze un program de revizuire a legislatiei viciate, a actualei constitutii, abandonata de majoritatea corupta a Parlamentului Romaniei, si obtinerea acordului pentru un guvern de tranzitie pana la viitoarele alegeri locale si parlamentare. Atat deocamdata. Cat despre noi partide, asta este treaba societatii civile actuale si functie de consistenta ei se va dovedi daca se por reanima si fostul partid parlamentar, Miscrea Ecologista din Romania – MER -cu deviza: „Un om curat intr-o tara curata” asficsiat si demolat de Ion Iliescu si camarila lui, prin extragerea cu viclenie a prof.dr. George Maiorescu din functia de Presedinte al MER, prin ademenirea sa cu un post de ambasador in Portugalia, unde, de fapt nu a ajuns niciodata ca ambassador, cu toate ca ministerul de externe portughez, confirmase acceptul, precum si Partidul Aliantei Civice, ambele componente ale Conventiei Democratice. Ratiunea trebuie in sfarsit sa invinga spre bunastarea celor multi si onesti, curati in gandire si simtiri si nu bigotismul care indeamna la sarutatrea moastelor, spre castigul afaceristilor verosi din structurile bisericesti, ca si cei asimilati acestora din lumea interlopa, care miroase a fi de influenta FSB-ista. Astept sa fiu combatut ! Prof.dr.ing. Terzi Petre – Desemnat ” Man of Year 2009 -for Romania ” , de cate American Biographical Institute, Inc. – Host of The Worldd Forum, University of CAMBRIDGE, England.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *