Românii spun în sondaje că a crescut corupția, deși avem date care arată contrariul. Cine are dreptate.
Sondajul față în față CURS pe București de acum o săptămână a arătat că o majoritate relativă, dar serioasă – 43% – crede că după ultimele alegeri prezidențiale corupția a crescut. Un grup aproape la fel de mare, de 40%, crede că a stat pe loc. Finalmente, aproape doisprezece la sută din bucureșteni cred că a dat în sfârșit înapoi corupția asta. Având în vedere că anul 2015 a fost, de departe, cel mai activ pentru DNA, am auzit întrebarea ce o fi în capul poporului bucureștean, dacă nu cumva nu știe pe ce lume trăiește sau e exagerat de critic și pesimist de nu mai vede lumina de la capătul tunelului. Până la urmă, corupția crește sau scade? Suntem noi chiar așa corupți, când vezi în Panama Papers că și Messi, care nu e sărac, tot fură statul în care e plătit?
Corupția este, notoriu, greu de măsurat. Aceasta a fost misiunea proiectului meu european de cercetare ANTICORRP desfășurat în peste 30 de țări (vezi aici) și a raportului comisionat de președinția oladeză a UE (raportul aici), să producem o nouă cale mai obiectivă de a măsura corupția. Am produs două: ultima va fi lansată în câteva zile la OECD la Paris, la Haga și la Bruxelles și e un pas înainte important față de indicii de percepție folosiți de Transparancy International, care rămân utili pentru comparații între țări. Putem măsura obiectiv corupția, cu o oarecare marjă de aproximație, și am găsit prin ambele metode create de ANTICORRP că în România corupția scade, dar asta nu înseamnă că bucureștenii nu au dreptate să fie sceptici. O să încerc să explic acest paradox.
Ca să pot măsura corupția la nivel national o conceptualizez tot la nivel national (asta face cartea mea publicată la Cambridge – aici), ca pe o dimensiune uniliniară care descrie toate actele de guvernare ale unui stat, că e vorba de legislație, de încredințat contracte publice sau de eliberat un certificat unui cetățean. La un capăt al acestui continuum toate tranzacțiile sunt distribuite pe bază de tratament egal, impersonal și imparțial, și nu poți găsi nicio legătură specială între persoana din guvern care autorizează tranzacția și beneficiar. La celălalt capăt, toate tranzacțiile sunt pe bază de interes personal (inițiatorii legii dării în plată au chiar ei ipoteci), cunoștințe, pile, relații sau șpagă. În primul caz controlul corupției e absolut și corupția zero, în celălalt corupția este de sută la sută și controlul e zero. Orice țară sau oraș cade pe undeva pe linia asta și populația cam știe pe unde. Fără să fii expert, știi destul de bine ca locuitor al unui oraș cam pe unde cade zarul, și dacă e musai să dai șpagă sau să ai un cunoscut la primărie, grădiniță, doctor, sau merge și fără. Cu restul țării e mai greu, afli din presă. Frecvența actelor de corupție e direct observabilă, și o putem măsura. Folosind metodologia mea, colegii de la SAR au măsurat-o pe majoritatea fondurilor de achiziții – construcțiile – din 2007 încoace, și o găsim că scade începând cu anul 2013 (deja sub Victor Ponta), de la aproape șaizeci la sută tranzacții unde puteam dovedi o conexiune între cine dă și cine primește am scăzut cu vreo cinsprezece la sută, ceea ce e semnificativ. Mai mult, sunt în închisoare mulți constructori din acele tranzacții privilegiate și destui din cei care le-au dat contractele, mai ales primari și șefi de consilii județene, mai slab la CNADR, Ministerul Transporturilor. Într-un vechi raport SAR ilustram corupția din 2005-2010 cu cifrele de profit ale constructorilor români, îngrășați de CNADR, CNI și minister astfel că în ani de criză când construcțiile scădeau la nivel național ei aveau rate de profit de 30-40 la sută. Mare parte din acești constructori sunt în pușcărie, deși unele din firme zburdă încă, ba chiar, prin nesimțirea primarului Piedone, Eurocostruct ne face prin încredințare directă monument pentru victimele de la Colectiv.
Iată aici și începutul explicației pentru care doar o zecime din bucureșteni spun că scade corupția, deși cifrele mele indică destul de clar că procentul de tranzacții care nu sunt OK dintr-o sută e cu vreo 15 la sută mai mic, iar DNA arestează pe capete. Pentru că poporul are socoteala lui, și nu e neapărat una greșită. Socoteala poporului sună așa.
Unu. E adevărat că DNA muncește (de asta crește popularitatea DNA). Dar restul statului ce face? ANAF nu recuperează prejudicii mai deloc (mă oprește lumea pe stradă să se plângă de asta, și pe bună dreptate). Universitari corupți, unii asociați cu Academia Română, cu membri corupți din comisii de la penitenciar le dau drumul condamnaților pe capete din închisori. Sunt liberi Gigi Becali, omul care făcea plăți cu valize de bani și Cătălin Voicu, senatorul care aranja procese la ICCJ și spunea oamenilor la telefon să își caute de sănătate. Cu alte cuvinte, crima organizată iese imediat ce o bagi în pușcărie, cu costuri minime și nu se iau măsuri corespunzătoare pentru a desființa obiceiul de a plăti cash (nici o politică de încurajare a plății prin card) sau a coopera mai eficient cu alte țări pentru a opri fuga spre paradisuri fiscale.
Doi. E adevărat că sunt umflați mai mulți ca înainte. Dar cei mai mari, ipocriții, șefi de genul lui Băsescu și trupa lui de șoc sunt încă liberi. Cum de e Blejnar liber? Asta e argumentul Antenei 3 și scuza lor de a exista, desi și ei sunt șantajiști. Pentru că argumentul e just și dacă nu erau ei, A3 adică, toată ipocrizia regimului anticorupție în care tai pensii pe de o parte, iar pe de alta devalizezi statul nu era scoasă la iveală cu amploarea cu care merită. După Băsescu, nu va mai crede lumea pe niciun om politic că luptă cu corupția, timp de o generație, așa a dus tupeul pe culmi un regim în care și șeful Agenției Naționale de Integritate se pare că își cumpărase poziția și era în juriul de hoți unde făcea marea redistribuție națională – de la cine are drepturi de proprietate la cine nu are, dar are relații, prin care s-a caracterizat tranziția noastră. Argumentele anticapitaliste ale noii noastre stângi nu prind la noi, că și orice copil a observat că în post-comunism capitalul material vine în urma capitalului de relații. Nici dacă îl ai dinainte, cum sunt firmele străine, nu scapi nevămuit. Puterea și relațiile cu puterea sunt totul, și nimeni nu percepe să asta s-a schimbat – pentru că nu s-a schimbat.
Trei. Or fi mai puține licitații corupte, cu cinșpe la sută cum zice Alina, OK. Dar asta e din cauză că au învățat să se ascundă mai bine și nu mai găsești legături așa aparente cum erau pe vremuri, cu firme donatoare sau pe față prietene. De fapt se dă parandărăt sută la sută, el nu a fost șaizeci niciodată, ci doar șaizeci observabil, și azi e 45 la sută măsurabil, dar în toate partidele se știe că dacă ocupi o poziție undeva nu e acceptabil să dai niciun contract orbește, fără să știi cui. Și chiar firmele pe față problematice, cum sunt zecile de la firme ale lui Sebi Ghiță, primesc tranșe de zeci de milioane ASTĂZI sau participă la licitații și câștigă în fiecare zi, indiferent de procesele lui Ghiță. Cel puțin Ministerele Apărării, Interne, MAE, Societatea Informațională (ce titlu nefast) și Educația (prin ACNȘ, fondurile de cercetare) alimentează acum, în aprilie 2016, cu milioane pe dl. Ghiță și asociații săi prin proiecte de soluții IT bidon, deci în timp ce cureți unul, altele o sută o duc foarte bine. Ca să răzbească, DNA Ploiești are nevoie de mai mult ajutor de la DLAF, Curtea de Conturi și inexistentele corpuri de control din ministere, decimate pe timpul lui Emil Boc tocmai ca să nu mai aibă loc de mișcare. Și Ghiță nu e singurul. Ați văzut vreun automat de parcare care să meargă ca lumea în România? UTI or fi dat de greu cu DNA, dar soluțiilor lor ”inovative”, alea în care trebuie să bagi de trei ori cartela ca să o ia aparatul strălucesc, eterne, începând cu Otopeniul, unde s-a creat o industrie locală în jurul automatelor care nu merg, și până la cea mai recentă parcare publică.
Patru. O fi scăzut corupția asta în măsurători și o fi crescut numărul de corupți în pușcării, dar din totalul politicienilor actuali, procentul celor corupți e mai mic azi decât era ieri? Greu de spus, văzând că o majoritate îl scapă pe Ghiță de arest sau se alătură unei moțiuni contra ministrului Justiției pentru că a vrut să facă ordine în penitenciare (dar nu a putut). Sau din totalul academicilor, unde, de la Dan Dungaciu de la Academia Română la Stelian Brezeanu la Universitatea București și la zeci de profesori de la ASE, deci de la entități cu pretenții, oamenii au pus umărul la eliberat corupți pe bază de evaluări frauduloase sau fraude integrale fără niciun cost de imagine? Greu să spui așa ceva, când rectorii din România, conduși de jovialul Sorin Câmpeanu au declarat că evaluarea frauduloasă a unei lucrări ca neștiințifică nu e un act profesional, pe baza căreia universitățile să poată sancționa pe membrii lor, discreditând o întreagă comunitate academică în care sunt și mulți oameni onești?
Finalmente, controalele guvernului tehnocratic, care trebuiau să dea impresia unei obiectivități noi și substanțial diferite de guvernele politice nu au transmis o imagine capabilă să convingă lumea că lucrurile merg într-o direcție bună. Cât cară unii cu valizele de la portul Constanța în văzul tuturor, controlul nostru a pierdut vremea descoperind că oamenii lui Arafat fac resuscitare direct pe trotuar. Nu e nevoie să fii un geniu să observi că atâta vreme cât sunt n companii publice cu datorii mai mari decât TAROM, care are o datorie mică, a debarca pe directorul TAROM, un străin care mai avea câteva luni de mandat, sub pretextul datoriilor, e o acțiune nepotrivită. Controalele par tot arbitrare și politice, pentru că le lipsesc câteva elemente de profesionalism fundamentale: continuă să fie post, nu ante, pe bază de scandaluri de presă și nu de indicatori obiectivi care să îți permită să remediezi problemele la vreme și să le remediezi. Mafia sectoarelor respective se aliniază fără rușine în studiouri TV cât durează aceste controale și publicul vede cine vor fi primii care vor profita din îndepărtarea unor oameni ca Heinzmann sau Arafat. În sfârșit, cum facem să audă și guvernul că nu poți să îți dai cu părerea despre resuscitări fără a cita o autoritate în resuscitări? Lipsa de autoritate profesională și absența obiceiului de a lucra cu referenți de specialitate face ravagii. Se dă o enormă autoritate, asupra fondurilor europene, de exemplu, unor oameni care nu se pricep la nimic. Eu sunt convinsă cu guvernul vrea binele, dovadă demiterea de la Romsilva sau altele, dar cele mai mediatizate eforturi ale guvernului sunt cele care nu sunt bune.
De ce am legat întrebarea despre corupție de mandatul președintelui Iohannis, în sondajul CURS? Că doar președintele nu e el responsabil de politica anti-corupție, decât într-o măsură foarte limitată? Pentru că atunci a fost momentul de mare optimism național, când cică 70 la sută vedeau țara într-o direcție bună. Numai 35 la sută mai găsesc că președintele face o treabă bună azi. Și dacă e adevărat că mult din dezamăgire se referă la lucruri care nu sunt sub controlul președintelui, Klaus Iohannis ar trebui să-și dea seama că și-a făcut-o totuși cu mâna lui. Majoritatea celor care se uită la Antena 3 sau România TV au aflat de un an încoace că prezidentul a tăiat copaci la Neptun ca își facă teren de tenis (e bine că are timp să învețe lucruri noi, dar poate erau altele prioritare) sau pierde casă după casă din profiturile unor retrocedări dubioase. Două treimi din știrile generate de Cotroceni sunt despre lungimea fustelor d-nei Iohannis, coloanele prezidențiale, Mercedesul nou și viitoarele avioane prezidențiale care vor lua mulți ziariști prin deplasări de folos incert. În loc să fie șeful nostru, al taberei anticorupție, președintele a ajuns să fie perceput ca șeful taberei cu coloane oficiale și fluierat în consecință. Dacă o dată pe lună păstra obiceiul de a se da cu bicicleta prin Cotroceni și dacă ar arăta cu degetul spre corupți în rarele sale intervenții în vreme să se tot tragă în poză cu cel mai nepopular patriarh din istorie și un șef al Academiei cu un indice de citare de nivel post-doc, poate lucrurile stăteau altfel și în ce privește rata sa de aprobare și pesimismul general că răzbim noi corupția, și nu doar o reproducem în forme diferite.
Paradoxal dar sistarea sau limitarea platilor cash loveste in populatie nu in coruptie si evaziune fiscala. Banii ajung la salariat de la angajator printr-un intermediar privat, anume bancile care-si trag comisioane insemnate din aceasta afacere pavata cu idei pozitive de limitare a coruptiei.
Adunam aici si impozitarea celor 7 miliarde de euro bani cash ce intra in tara anual de la romanii din strainatate si care inseamna practic motorul principal al economiei populatiei normale. Acesti oameni din cauza comisioanelor uriase practicate de institutiile financiare prefera sa trimita banii cash de cele mai multe ori.
Punem aici si impozitele uriase pe munca si forta de munca despre care nu vorbeste nimeni dar toata lumea vrea fara evaziune, oricum nu mai conteaza prea mult pentru ca micile afaceri au disparut.
Acum sa ne intoarcem la coruptie. O mare parte din evaziunea fiscala este aproape legalizata dar este vazuta de populatie in mod corect si normal ca fiind parte a coruptiei. Oamenii vad cum doar o parte a coruptiei este luata in vizor de autoritati si anume interlopii interni dar care paradoxal nu reprezinta decit o mica spre foarte mica parte a evaziunii fiscale ce se face in Romania. Cea mai mare parte din evaziune este facuta de marile corporatii – hipermarketuri, sistem bancar, utilitati, combustibil, telefonie, comunicatii etc. – care nu este anchetata de absolut nimeni ba mai mult este protejata cu multa precautie de catre organele statului roman. Luam spre exemplu marele dosar Microsoft care a devenit peste noapte unul foarte micut spre inexistent iar benficiarul marii majoritati a banilor de peste jumatate de miliard euro, compania Microsoft, nici macar nu a fost atinsa cu o pana. Se poate continua cu Veolia de care nu se mai aude nimic dar care practica in continuare preturi de monopol stabilite impreuna cu mafia din consiliul general al Bucurestiului si putem ajunge la celelalte corporatii care nici macar nu sunt verificate macar o singura data.
Contabilitatea marilor corporatii din Romania nu a fost verificata niciodata de catre nici un organism al statului roman, oricum nu se rezolva nimic pentru ca organismele statului roman arata ca niste angajati ai acestor corporatii asa ca oricum se „verifica” de ochii oamenilor.
ANAF-ul distruge marea coruptie de la buticuri si PFA-uri dar nu se atinge de nici o mare corporatie… este mai mult decit batator la ochi.
Lumea vede lucrurile astea si sa nu uitam ca din 2012 si pina in noiembrie 2015 inclusiv s-a strigat „Nu corporatia face legislatia”. Acum problema se pune daca vrea cineva cu adevarat sa vada si aceasta parte a adevarului. Compania austriaca taie in continuare paduri iar lumea stie chiar daca nu mai este facuta vilva prea mare in presa.
Daca cineva vrea sa-si deschida o mica afacere este imposibil din cauza hatisului birocratic infernal, dar daca un hipermarket vrea sa se instaleze in buricul tirgului distrugind toate micile afaceri are absolut toate avizele de la autoritatile locale si pina la politia rutiera la foc automat in mai putin de o zi plus bonusuri de genul semafoare si intersectii facute de autoritati in regim de urgenta sa fie gata pina este deschis hipermarketul.
Toate marile corporatii din Romania actioneaza prin intermediul firmelor offshore, majoritatea declarind ca merg in pierdere sau cu profituri minimale dar cu returnari fictive de TVA uriase.
SANATATE
In spitale spaga s-a marit, leafa medicilor nu a crescut decit cu sume date in bataie de joc iar salariile lor le platim noi cei care oricum contribuim la sistemul de sanatate cu buget de 7 miliarde euro anual capusat de corporatiile farma si mafia autoritatilor locale plus centrale in proportie de 80%. Doctorii pleaca pe capete iar in tara nu au mai ramas decit foarte putini care percep spagi si mai mari din cauza presiunii uriase. Se moare pe capete fara sa mai ai posibilitatea sa scapi.
INVTAMINT
Aici e vorba de masacru: S-a ajuns la o complexitate a programei scolare dusa la nebunie iar majoritate copiilor renunta pur si simplu pentru ca nu mai fac fata. Din aceasta cauza Spagile s-au marit, meditatiile au crescut si ca volum si ca pret.
PRIMARII
Sa ne fereasca cel de sus pentru ca e blocaj total. Nu se mai dau autorizatii de functionare de frica DNA, pe buna dreptate pentru ca toate se dadeau pe o spaguta mica sau foarte mare dar nici nu s-a venit cu un alt sistem in locul celui existent astfel incit practic s-a blocat totul iar cei care au „curajul” sa ia spaga o fac pe sume imense.
BISERICA
ALELUIA, preturi nenica nu gluma, s-a marit spaga si la botez, si la nunta si mai ales la inmormintare unde trebuie sa pui din vreme bani deoparte ca sa poti muri. Iar toata spaga din acest sistem este LEGALA. Lumea simte direct la propriul buzunar marirea tarifelor la spaga. Deci nu doar ca nu s-a schimbat nimic ba mai mult s-a inrautatit.
Deci peste tot acolo unde oamenii au nevoie sa se lupte cu sistemul situatia s-a inrautatit iar persepectivele sunt extrem de sumbre si foarte, foarte putini mai cred ca o sa se schimbe ceva in bine. Un simplu exemplu care da fiori: rezolvarea situatiei blocurilor cu bulina care in loc sa fie consolidate s-a preferat sa se inchida pur si simplu iar o mina de oameni au ramas fara slujbe aruncati pe drumuri… centrul Bucurestiului este distrus cu buna stiinta dupa ce abia reusise sa prinda o gura de oxigen cu refacerea centrului vechi, dar totul este un lucru pozitiv pentru MALL-uri ca sa privim si partea buna, nu stiu prea bine pentru cine e buna caci pentru oamenii de rind nu prea.
As vrea sa spun numai ca – asa cum intr-un alt articol a sustinut si Dna Mungiu – lupta asta cu coruptia, dusa cu procurori, e necesara dar in nici un caz suficienta. Nu poti guverna cu procuratura intr-o democratie. Coruptia insoteste societatea omeneasca, oricare ar fi ea. Coruptia e atat de mare pe cat e rolul statului in societate. Acolo unde statul guverneaza economia si viata sociala – detinand o bucata mare din economia tarii si avand controlul asupra altor domenii importante cum sunt sanatatea si educatia – coruptia e pe masura. Evident, mai exista si cauze culturale, unde Dna Mungiu stie multe dar nu ne spune si noua. Ele explica de ce coruptia e mai mare sau mai mica de la o tara la alta, chiar acolo unde organizarea statului e asemanatoare.
@ PAFI: acolo unde ”statul e mic”, banii se mută în conturi din Panama și alte țări cocotiere, fără plata taxelor și impozitelor aferente; oare scandalul ăsta cu Panama Papers nu e suficient de evident că e nevoie de reglementări clare (nu multe, ci clare, fără echivoc și fără posibilitate de interpretare de către avocați) și de un stat care să le aplice?
Suna sumbru si prapastios, dar coruptia din Romania nu va disparea nicidata. De ce? Pentru ca facem toti aceeasi greseala: vedem si acuzam doar coruptia „oficiala”, clasica, „universala”, dar uitam de faptul ca la noi are si un caracter local, un specific. Pe romaneste: cardasia, nepotismul, cumetria, veresia, spiritul de gasca fara de care nimic nu functioneaza nici in cele mai marunte relatii interumane din tara. Avem o cultura pentru asa ceva, de care nu cred ca ne vom debarasa veodata.
Excelent a punctat Marius. Sondajul nu face decat sa evidentieze o realitate trista si sa ii orienteze pe cei care trebuie sa faca ceva in directia corecta: evaluarea coruptiei induse de mediul corporatist in Romania. Intrucat inca nu a aparut nimic pe acest subiect tind sa fiu oarecum pesimist.