Scurte prezidențiale #1

Săptămâna aceasta a început oficial să curgă calendarul perioadei electorale pentru alegerile prezidențiale, moment numai bun să vă anunțăm că săptămânal vom scrie câte un articol intitulat “scurte prezidențiale” în care vom încerca să vă rezumăm competiția către Cotroceni din alte unghiuri și cu alte informații decât cele pe care le vedeți pe paginile candidaților și în presa mainstream.

Unele scurte (comentarii) vor fi amuzante, o parte altfel, câteva poate chiar răutăcioase. Toată ideea din spatele acestei rubrici de toamnă va fi urmărirea îndeaproape a campaniei duse de cei care vor să devină președinte astfel încât la finalul ei să avem suficient material pentru celebrele liste albe și liste negre, dar și pentru analiza acestei perioade care poate scoate fie ce-i mai bun, fie ce-i mai rău dintr-un om aflat în căutarea voturilor.

Până la validarea candidaturilor la BEC, vom încerca să îi punem pe toți cei care au anunțat că încep strângerea de semnături. Poate că nu toți vor reuși, dar noi suntem corecți și plecăm de la ideea că fiecare are șansa lui. Plus că pragul este la fel de dur ca în ceilalți ani: 200.000 de susținători.

Ana Birchall – am înțeles, în cele din urmă, de ce nu răspunde pe Facebook la întrebările curioșilor despre CPF-isme și alte poziționări conservatoare. Cu un search pe Google am aflat că în 2018, când era vicepremier, se mândrea cu faptul că a participat la Referendumul pentru familie.

John Ion Banu Muscel – și-a anunțat candidatura prin aprilie și are mari șanse să fie numit, exact ca în 2019, candidatul de care nu a auzit nimeni.

Florin Bădiță-Nistor – chiar dacă pe alocuri e făcut cu ChatGPT, are cel mai complet site dintre candidații anunțați până în momentul de față. M-aș bucura să strângă semnăturile, căci orice candidat altfel e un câștig în acest peisaj politic parcă atât de controlat.

Marcel Ciolacu – în ultima perioadă pare că vrea să arate că e și puțin progresist. Dar una e să susții declarativ dreptul la avort al femeilor, alta e să și acționezi în acest sens. Sistemul sanitar public din guvernul pe care îl conduce refuză pe bandă rulantă avorturile și nu am văzut să facă sau să zică ceva în acest sens. E timpul să trecem de la vorbe la fapte, nu invers!

Nicolae Ciucă – trecând peste amintirile din copilărie din prima parte, mi-a sărit în ochi altceva în cartea lansată de acesta, și anume visul de a ascunde și mai mult controlul asupra serviciilor la umbra CSAT:  “Președintele are, de asemenea, nevoie de instrumente adecvate pentru exercitarea atribuțiilor în aceste domenii executive. Comunitatea de informații și Oficiul informațiilor integrate trebuie transformate, cu contribuții substanțiale pe dimensiunea afacerilor externe și ale Apărării, într-un adevărat Consiliul Național de Securitate în subordinea CSAT.”

Cristian Diaconescu – invitat la Denise Rifai, ne-a spus că în prima ședință a CSAT cu el președinte va face demersurile necesare astfel încât tinerii sub 35 de ani să îmbrăcați în uniformă, ca măsură de “prevenție în ceea ce privește un război”. Brrrr!

Anamaria Gavrilă – ca femeie ce probabil urâște alte femei, a debitat ceea ce mie mi se pare aberația săptămânii într-o postare în care se compară cu Marcel Ciolacu în privința dreptului la avort, afirmând că acest drept nu există (mai citiți legile, doamna parlamentar), plusând că “LGBTQ este o invenție pentru a destabiliza tinerii”.

Mircea Geoană – oamenii pe care i-a adunat sau i-au fost adunați în echipele locale sunt pe alocuri condamnați, pătați, complet incompatibili cu mesajul de integritate pe care încearcă să mizeze în această campanie. Mai devreme sau mai târziu, cine “se aseamănă se adună” va fi refrenul principal al celor care nu îl vor în turul trei. Să angajeze repejor o echipă DDD.

Călin Georgescu – aglomerație mare în zona suveranistă

Kelemen Hunor – trebuie apreciată sinceritatea intențiilor, și anume că a anunțat deja că în turul al doilea va susține un candidat care să garanteze intrarea UDMR la guvernare, recunoscând cu alte cuvinte că aventura prezidențială e strict una de partid

Elena Lasconi – dacă Geoană are nevoie de echipe DDD la nivel local, candidata USR are nevoie de una la nivel central, unde campania îi este condusă pe foarte mulți bani de niște băieți care parcă vor să o alipească la PNL, mințind-o că asta e cea mai bună strategie de a atrage electoratul liberal. De fapt, băieții respectivi sunt acolo cu altă agendă care nici măcar a lor nu este.

Aurelian Pavelescu – ca să vă dați seama cât de slabi sunt candidații de anul acesta, Pavelescu este singurul care în ultimele săptămâni a avut o poziție publică pe tema camerelor de detenție introduse de Guvernul PSD-PNL în noul Statut al elevului. Merita o mențiune pozitivă doar pentru asta.

Silviu Predoiu – dacă și-ar pune cenușă în cap pentru actele de nepotism vehiculate în presă și ne-ar explica cu lux de amănunte dacă și cât de civil devine un general SIE după ce intră în rezervă (sîc), poate că lecțiile de integritate pe care le dă prin emisiunile în care este invitat ar fi credibile și de luat în calcul.

George Simion – s-a dus la Câmpulung să o caute pe Lasconi la serviciu într-o zi în care el chiulea de la treburile din Parlament, unde avea ședință la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare al cărei membru și vicepreședinte este. Păi e frumos?

Diana Șoșoacă – cineva a trollat-o grav când a desemnat-o ca membru supleant în Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen din Parlamentul European.

Cristian Terheș – poți fi suveranist și în același timp pro-ocidental? “Luăm serios în calcul să avem un candidat conservator pro-occidental pentru cea mai înaltă funcție în stat.” Uite-așa, peste noapte, suveranismul lui Terheș s-a transformat în conservatorism pro-occidental pentru a aplica sintagma “încurcă-i, drace!”

Dacă am uitat pe cineva, ne puteți da de știre.