Hotărârea Curții de Apel București în cazul Defileului Jiului nu ar lăsa, într-un stat de drept, nicio portiță pentru continuarea lucrărilor de distrugere a parcului național/sitului Natura 2000.
Instanța a concluzionat că: ”autoritățile naționale competente autorizează o activitate supusă evaluării numai după ce constată că activitatea respectivă este lipsită de efecte negative asupra integrității sitului menționat. Aceasta este situația atunci când nu există nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere științific cu privire la absența unor asemenea efecte”.
Nu știu să fie în România vreun proiect al cărui impact semnificativ de mediu să fie mai amplu certificat științific (publicări în Science și eco.mont, studiu realizat de Universitatea Ovidius din Constanța, în cadrul proiectului cu cod SMIS-CSNR 1314, Studiu privind constituirea Parcului Național Defileul Jiului). Culmea este că și în ”Raportul de mediu pentru Strategia energetică a României 2019 – 2030, cu perspectiva anului 2050”, raport plătit de Ministerul Energiei, este menționat impactul semnificativ al proiectului hidroenergetic de pe Jiu.
Dar, în condițiile din România, Hidroelectrica își permite să insiste, pentru a ocoli decizia definitivă. Și are autoritățile corupte de mediu de partea sa.
Hidroelectrica, în loc să respecte decizia instanței, deschide tot felul de procese, dă în judecată instituțiile care refuză să ignore decizia Curții de Apel București. Și pierde procesele în serie.
Compania cu conturile umflate din distrugerea văilor carpatine probabil că și-a închipuit că și-a găsit victima ideală: U.A.T. orașul Aninoasa. Orașul Aninoasa este cunoscut ca fiind primul oraș din România care a intrat în insolvență. Dar această localitate are totuși un potențial enorm, pentru că în suprafața administrativ – teritorială a acesteia intră o parte din Defileul Jiului.
Jiul, singurul râu mare de munte care mai curge liber în Carpații Românești, poate să aducă prosperitate localnicilor, dacă este pus în valoare, prin ecoturism. Exemple avem la vecinii noștri balcanici. Un turism înfloritor gravitează în Muntenegru în jurul raftingului pe Tara. În Slovenia, râul Soča este jumătate distrus de baraje, jumătate natural. Iar legendarul Rok Rozman, în interviul dat TVR când a venit la noi (inclusiv pe Jiu), cu Balkan Rivers Tour 4, ne povestea că jumătatea naturală a râului aduce mai mulți bani decât cea exploatată hidroenergetic (de la minutul 5 al emisiunii).
Comunitatea locală din Aninoasa evident că nu are nimic de câștigat din proiectul de distrugere a Defileului Jiului, ci doar enorm de pierdut.
Hidroelectrica a dat în judecată U.A.T. orașul Aninoasa, pe motiv că autoritatea locală a refuzat să-i emită o autorizație de construire, chipurile, pentru punerea în siguranță a barajului construit ilegal la Livezeni. Despre această șarlatanie cu punerea în siguranță s-a tot scris.
Dar comunitatea locală din Aninoasa nu pare a fi intimidată de mastodontul energetic, a refuzat să emită o autorizație ilegală și se apără în instanță. Procesul (dosarul 37712/3/2018/a1) trebuia să aibă o primă înfățișare la Tribunalul București, dar, datorită protestului judecătorilor, cauza s-a amânat pentru data de 7 aprilie. Când este foarte probabil ca Tribunalul București să-și decline competența.
Comunitatea locală din Aninoasa are în sprijinul său o decizie a aceluiași Tribunal București, într-un remarcabil proces analog. Este vorba de procesul în care Hidroelectrica a dat în judecată Consiliul Județean Gorj, pentru a-l forța să emită o autorizație de construire pentru aceeași șarlatanie cu punerea în siguranță. Cum Consiliul Județean Gorj nu pare deloc sincer în demersul de salvare a perlei patrimoniului natural al județului, societatea civilă de mediu a trebuit să intervină. Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resureselor de Mediu a intervenit în proces (dosarul 37713/3/2018), fără să aibă niciun document din proces, doar bănuind despre ce este vorba. Și totuși a câștigat!
În Hotărârea 3653/2019 instanța a motivat pertinent că, chiar și pentru lucrări de intervenție în primă urgență, autorizația de construire se emite ”cu respectarea legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului”. Și instanța a mai amintit că: ”Evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiție au fost demarate sau proiectele au fost realizate”.
Insistența companiei Hidroelectrica, care are oricum sute de hidrocentrale, care funcționează sub capacitate și necesită retehnologizare, insistență pentru a mai arunca peste 50 de milioane de euro pe două hidrocentrale care nu ar funcționa cu lunile (din cauza secetei) și ne-ar șifona mai tare imaginea externă, nu are nicio explicație rațională și licită.
Am aflat de la unu’ care-a fost parlamentar în România ultimilor ani că arta lui consta nu numai în, vorba vine, a citi, amenda, discuta, vota legi, ci și într-o bună măsură în a ști la ce ședințe și din ce comisii să lipsească. Așa că, vedeți, punctualitatea noastră conține un strop de amânare (nu multă, cât să-i schimbe culoarea), facerea lucrurilor conține o doză de nefacere (care nu-i amânare, ci pur și simplu refuzul de a le face, in aeternum!). Nici seriozitatea noastră mioritică nu-i un bloc solid și uniform, cu fețele tăiate cu laserul.
Vă zic eu ce fac independenții judecători: nu sunt convinși că odată suiți în barca liberalilor nu vor trebui s-o părăsească spășiți la toamnă. Evident că nu toți se află în situația asta: unii execută întocmai, entuziast și independent ordinele primite de la gradul superior. În rest, vă admir pentru perseverență și curaj. În grecește, asta se cheamă parresia – curajul adevărului, curajul de a spune adevărul. Într-o lume în care cel mai stimat curaj e acela de a face bani cum-necum, așa ceva e rar. Ca om cu părul alb, vă reamintesc că ipochimenii în cauză n-au nimic cu natura; chestiunile despre natură sunt situate într-o zonă a creierului care le lipsește, pur și simplu. Puteți dresa o râmă să vorbească? Ei nu gândesc, ei procedurează și procesverbalizează. La modul general, noi, oamenii, suntem bolnavi între noi, pe noi, unii pe alții, avem ce-avem cu noi. Natura este o victimă colaterală. Iar noi românii, excelăm. Suntem o turmă feudală în gândire, împrăștiată, fără Dumnezeu și fără lege, conduși de cei mai buni dintre noi: Ei.
(off-topic)
a publicat ministerul propunerile de limite de zonare. poate organizatiile de mediu sa puna la dispozitie doritorilor terminale pe care sa consulte filele specifice, eventual cu indrumare
Cand nu exista stiri, inventam una. Asa si cu articolul asta.